1 Corinteni 12.13.

1 Cor. 12.13.

Mulţi cred că 1Corinteni 12:13 învaţă că la naşterea din nou, Duhul Sfânt botează credinciosul în trupul invizibil al lui Hristos, al cărui Cap este Hristos; totuşi, aici subiectul este sfinţirea şi slujirea lui Cristos în Adunarea locală. Trupul în care aceşti corinteni au fost botezaţi a fost un trup care nu ar fi existat dacă ei, ca membri, nu l-ar fi constituit (vezi tot cap.12 în special versetul 27: ,,Voi sunteţi trupul lui Hristos, şi fiecare, în parte, mădularele lui.”). Contextul arată clar că Adunarea corintenilor este portretizată ca un trup metaforic complet, având propriul său cap, despre care nu se spune că ar fi mai necesar decât orice alt membru al trupului: picior, mână, etc. (v.15,21).

Versetul 13 învaţă că un credincios este condus de Duhul Sfânt să fie botezat în apă ca să fie identificat cu Hristos. Trupul Adunării trebuie să administreze botezul deoarece doar el posedă această autoritate.

Se crede că Duhul botează deoarece, în greacă tot textul este ecris cu litere mari de tipar sau cu mici. Fiecare traducător a scris duhul cu ,,D – mare” sau cu ,,d – mic” în funcţie de context sau de teologia care sta la baza gândirii sale.

Nicăieri în Scriptură nu ni se spune că Duhul Sfânt ar fi administratorul vreunui botez. Doar despre Domnul Isus se spune că ,,vă va boteza în Duhul” (Matei 3.11, b.). În acel botez se promitea că:

  • Administrator – va fi – Cristos Isus

  • Candidați – vor fi – credincioșii deja botezați în apă

  • Elementul – în (gr. ἐνen) Duhul Sfânt

În conceptul actual al botezului în Duhul Sfânt, ordinea este pervertită atât de protestanți, neoprotestanți cât și de mișcarea penticostalo-carismatică. Ei susțin că:

  • Administratoreste Duhul Sfânt – și nu Cristos Isus!

  • Candidateste un singur individ botezat în apă sau nu – și nu un trup din mai multe persoane botezate deja în apă!

  • Elementul – în Cristos (trupul invizibil) – și nu în Duhul Sfânt!

Dacă imediat după mântuire Duhul Sfânt botează toţi credincioşii născuţi din nou, într-un trup invizibil al lui Hristos, am avea următoarele nepotriviri:

– în 1 Cor. 12.18, scrie că Dumnezeu aşează membre în trup, după buna Sa plăcere. Nu spune niciunde că Duhul Sfânt aşează prin botez oameni în vreun trup.

– am avea membre înainte ca ei să fie aşezaţi în trup local prin afundarea în apă. La lucrul acesta nefăcând aluzie niciunde Scriptura.

– deci, dacă membrele nu sunt aşezate de Dumnezeu după cum spune v.18, nu poate exista nici un trup, deoarece membrele constituie trupul aşa cum învaţă tot capitolul 12 din 1Corinteni.

– mai mult, dacă fiecare credincios este botezat instantaneu de Duhul într-un trup invizibil al lui Hristos, de ce este nevoie de libertatea de aranjare într-un anumit fel a lui Dumnezeu care plasează sau aşează în trup ,,aşa cum voieşte El”? Nu numai că aceast verset ar fi inutil în text dar ar fi chiar în conflict cu voinţa suverană a Tatălui. Oare Tatăl şi Duhul nu acţionează în comun acord cu ceea ce deja au stabilit în planul etern şi cu ceea ce avem revelat în Scriptură pe acest subiect?

Când ne gândim la trup, ne gândim la ceva ce este organizat, vizibil, local şi funcţional. Un trup al Adunării este o diversitate ce exprimă unitatea corporativă; este o viaţă organizată, plină de activitate, capabilă de creştere şi reproducere în conformitate cu Marea Trimitere.

Textus Receptus, redă versetul nostru în felul următor:

και γαρ εν ενι πνευματι ημεις παντες εις εν σωμα εβαπτισθημεν ειτε ιουδαιοι ειτε ελληνες ειτε δουλοι ειτε ελευθεροι και παντες εις εν πνευμα εποτισθημεν

Căci într-un duh am fost noi toți botezați într-un trup, fie iudei, fie greci, fie robi, fie liberi şi am băut dintr-un singur Duh.

Traducerea Cornilescu redă versetul: „Noi toţi, în adevăr, am fost botezaţi de un singur Duh, ca să alcătuim un singur trup…” Expresia „ca să alcătuim un singur” este absentă din originalul grecesc, fiind adăugată de traducător.

Într-un duh am fost noi toți botezați” ar trebui să fie traducerea versetului I Corinteni 12:13. „Botezul” de aici nu este deloc botezul Duhului Sfânt, ci botezul în apă. Ori de câte ori în Noul Testament citim despre „botez”, fără altceva în verset sau în context care să îl descrie expres (ca în Galateni, 3:27; Efeseni, 4:5 etc), întotdeauna este vizat botezul în apă.

Într-un duh am fost noi toți botezați într-un trup.” În ce trup? În „biserica universală” sau în Adunarea locală a lui Cristos – spre exemplu cea din Corint? Ca să ne lămurim trebuie să mergem totdeauna la contextul lărgit.

Contextul versetului scoate în evidenţă următoarele:

(1). capul „trupului” în text este descris ca fiind aici pe Pământ având activitate în trup– versetele 16, 17. Adunarea în context este descrisă ca având cap, trunchi şi membre. Capul nu este Domnul Isus, ci fraţii din Adunare care unul e compart cu un ochi, ureche sau gură.

(2). În I Corinteni, 12. 22-23, citim despre mădulare ale trupului care par „mai slabe” și „vrednice de mai puțină cinste” și „mai puțin frumoase”. Aceste caracteristici fac referire la un trup uman pământesc asemănat cu o Adunare de pe pământ care nu este perfectă sau fără păcat deocamdată. Doar la glorificare va fi perfectă atât Adunarea cât şi trupul glorificat al alesului.

(3). În I Corinteni, 12:26 citim: „Și dacă suferă un mădular, toate mădularele suferă împreună cu el; dacă este prețuit un mădular, toate mădularele se bucură împreună cu el”. Acest verset nu poate fi aplicat la Mireasa glorificată deoarece în ceruri nu va mai fi suferinţă. Nu poate fi aplicat nici la o biserică universală vizibilă împrăştiată pe tot globul la ora actuală deoarece sunt copiii ai Domnului care suferă persecuţii, sunt ucişi chiar fără să ştim. Nu îi ştii, nu le cunoşti numele, problemele, nu te rogi pentru pentru ei, nu ştie mai nimeni de ei. Acelaş lucru e aplicabil şi conceptului de biserică universală invizibilă. Dar versetul îl poţi aplica perfect la o Adunare locală şi vizibilă unde îţi cunoşti fraţii, le ştii necazurile şi le porţi poverile. Numai atunci când un membru al unei Adunări locale „suferă”, toți membrii acelei adunări locale suferă.

Expresia „într-un duh”, înseamnă – într-un gând, un scop, un acord și, prin urmare, există o unitate de țel pe care ei o urmăresc, o unitate de privilegiu de care ei se bucură și o unitate de responsabilitate de care ei se achită.

Expresia „am băut (au fost adăpați) dintr-un Duh”, adică ei sunt conduşi de Duhul Sfânt să fie botezaţi în apă ca să fie identificat cu Hristos. Forma verbului ,,băut sau adăpaţi cum zice Cornilescu” de aici este la timpul trecut ce arată către o acţiune încheiată. Băut – gr. ἐποτίσθημεν (epotisthēmen).

În altă ordine de idei, există un singur mod de intrare într-o adunare locală a Domnului Isus Cristos și aceasta se face prin „botezul” săvârșit de către un administrator calificat şi autorizat din punct de vedere scriptural căci citim „Într-un duh am fost noi toți botezați într-un trup”. Prin urmare, reiese că nimeni nu a intrat „într-o” Adunare Nou Testamentară, decât cei „botezați” scriptural. De aici rezultă colosala importanță a „păstrării rânduielilor”, așa cum au fost ele date de Cristos Însuși Adunărilor Sale.