Orânduielile Adunării botezul şi cina

Orânduielile Adunării

botezul şi cina

Al 5-lea semn al unei Adunări Adevărate:

BOTEZUL CREDINCIOŞILOR URMAT DE CINA DOMNULUI.

Cristos a dat Adunării Sale rânduieli. Nu i-a dat sacramente. Sacramentele sunt ritualuri cu capacităţi mântuitoare. Rânduielile sunt comemorative (date spre aducere aminte). Ele îi ajută pe copiii lui Dumnezeu să îşi amintească şi să contemple în mod serios lucrarea perfectă a lui Cristos şi arată lumii Evanghelia Lui (1 Corinteni, 11:26). Rânduielile ilustrează lucrarea încheiată a lui Cristos. Ele reprezintă Evanghelia ilustrată.

Cristos a dat Adunării Sale două şi numai două rânduieli. Nu a dat mai multe.

Biserica Ortodoxă, alături de cea Catolică, susţine existenţa a şapte taine (mistere) sau sacramente:

1. Botezul.2. Mirungerea. 3. Împărtăşania.

4. Pocăinţa. 5. Hirotonia. 6. Nunta. 7. Maslul.

Ei definesc taina astfel:

Taina este o lucrare sfântă, instituită de Dumnezeu întrupat, prin care, într-o formă văzută, se împărtăşeşte primitorului harul divin nevăzut” (Teologia Dogmatică şi Simbolică, Bucureşti, 1958, vol. II, p. 827).

Aşadar, aceste două mari biserici susţin că Isus Cristos (Dumnezeu Întrupat) a instituit în Adunarea Sa cele 7 ceremonii, şi le-a conferit putere mântuitoare, adică cel ce se botează este mântuit prin ritualul botezului, cel care se împărtăşeşte primeşte har mântuitor prin participarea la acea taină, etc.

Această pretenţie, pe care îşi bazează biserica Ortodoxă şi cea Catolică însăşi existenţa, este falsă. Oricine citeşte Scriptura va putea uşor observa că Cristos nu a instituit 7 ceremonii, ci doar 2, iar ele nu sunt deloc taine, adică nu asigură mântuirea participantului, ci sunt doar rânduieli date spre pomenirea a ceea ce a făcut Domnul Isus la Golgota, pe 14 Nisan în ziua în care trebuia junghiat adevăratul Miel.

Care nu sunt rânduieli Nou Testamentare:

– Căsătoria în biserică nu este o rânduială N.T.

– Slujba de înmormântare ţinută în biserică nu este o rânduială N.T.

– Ultima împărtăşanie nu este o rânduială N.T.

– Îngroparea în pământ consacrat (la Ierusalim) nu este o rânduială N.T.

– Botezarea pruncilor nu este o rânduială N.T.

– Binecuvântarea copiilor nu este o rânduială N.T.

– Ritualul spălării picioarelor înainte sau după cină nu este o rânduială N.T.

– Sărbătoarea roadelor nu este o rânduială N.T.

– Ţinerea naşterii Domnului de Crăciun nu este o rânduială N.T.

– Nici Paştele evreiesc, nici Învierea (de Astarteea), intrarea Domnului în Ierusalim (Floriile), dumina Tomii, Înălţarea sau Cincizecimea (Rusalcele), nu sunt rânduieli ce trebuie să le ţină o Adunare N.T. Noi nu suntem datori să comemorăm ceea ce nu porunceşte Scriptura. În afară de aceasta, pocăiţii le ţin fie după datele stabilite de biserica ortodoxă, fie după cea catolică mă refer la românii din disapora. Creştinii din Basarabia le ţin decalate cu 2 săptămâni în urma românilor deoarece ei folosesc calendarul Iulian.

– Îmbrăcarea unor haine preoţeşti (odăjdii) sau a altor articole de îmbrăcăminte speciale, la botez sau la binecuvântarea pruncilor, nu este o rânduială N.T.

– Spălarea ceremonială a vaselor sau inaugurarea şi sfinţirea temeliilor, zidurilor sau clădirilor locaşului de închinare nu sunt rânduieli N.T.

– Nu sunt rânduieli nici alte ritualuri, tradiţii şi ceremonii populare în lumea religioasă.

Cele două rânduieli ale adunării sunt botezul şi cina Domnului. Ele sunt singurele lăsate de Domnul Cristos, deoarece ele arată către moartea, îngroparea şi învierea Sa. Celelalte nu arată şi nici nu ilustrează evanghelia. De aceea nu pot avea pretenţie de a fi rânduieli.

Aceste două rânduieli aparţin Adunării:

Nu sunt rânduieli ale păstorului sau ale diaconului. Prin aceasta noi înţelegem că nici păstorul, nici diaconii nu au control sau autoritate asupra acestor rânduieli. Din păcate azi s-au pervertit întratât încât unele biserici nu i-au Cina deoarece le lipseşte păstorul sau alţi pastori nu sunt lăsaţi să o de-a dacă nu sunt căsătoriţi.

Adunarea trebuie să decidă (să voteze) cine întruneşte condiţiile pentru a fi botezat şi admis ca membru. Nici păstorul, nici diaconii, nici alt grup din cadrul Adunării nu au această autoritate. Adunarea trebuie să-l autorizeze pe păstor sau pe un alt frate să administreze botezul. În mod similar, Adunarea trebuie să-l autorizeze pe păstor sau pe un alt frate pentru a administra cina. Aceste două ceremonii sunt rânduieli ale Adunării fiindcă botezul este necesar pentru a fi membru în Adunare şi uşa spre aceasta. Botezul şi membralitatea în Adunare ţin de o adunare locală. Nimeni nu poate fi membru în mai mult de o Adunare la un moment dat. Pentru a putea fi păstrată disciplina, Cina Domnului trebuie să fie luată doar de o Adunare locală (1 Corinteni, 5:11; 11:20). Cei ce nu sunt membrii unei adunări nu pot participa în mod scriptural la cină.

Botezul scriptural include:

(1) un candidat scriptural, (2) un motiv scriptural,

(3) un mod scriptural şi (4) un administrator scriptural.

Dacă lipseşte vreuna din aceste patru cerinţe, actul nu este valid. Doar credincioşii născuţi din nou sunt candidaţi scripturali, adică doar ei au dreptul să fie botezaţi (Faptele Apostolilor, 8:37). Deci, cei „botezaţi” în copilărie nu sunt botezaţi scriptural. Nu există nici poruncă biblică, nici exemplu de botez al copiilor. Cei care botează copiii atribuie botezului o capacitate mântuitoare, de aceea motivul lor pentru botez este nescriptural. Toţi sunt de acord că afundarea în apă este modul iniţial şi deci scriptural, de a boteza. Astfel, stropirea sau turnarea de apă nu sunt moduri scripturale.

Cei „botezaţi” de Curvă sau de fiicele ei (Apocalipsa, 17:5) nu sunt botezaţi scriptural fiindcă acele biserici nu sunt mireasa lui Cristos şi de aceea nu au autoritatea Sa. O Adunare ce recunoaşte „botezurile” nescripturale ale bisericilor omeneşti apostate nu poate fi privită ca o mireasă fecioară a lui Cristos, iar acesta trebuie să fie scopul fiecărei Adunări şi al fiecărui păstor pentru Adunarea pe care o slujeşte (2 Corinteni, 11:2). O Adunare ce recunoaşte botezurile unor biserici apostate s-a poluat ea însăşi cu Curva şi fiicele ei (Apocalipsa, 18:4). O asemenea biserică poluată nu este Adunare adevărată şi nu poate fi considerată un administrator scriptural al botezului. De asemenea, nici unei persoane nu îi poate fi permisă luarea cinei Domnului până când nu este botezată scriptural. Acesta este modelul întregului Nou Testament. Astfel, cei cu botezuri poluate nu sunt candidaţi potriviţi pentru a lua Cina Domnului. Fiecare adunare trebuie să poată spune, asemenea apostolului Pavel, „căci am primit de la Domnul ce v-am învăţat…

Dar unii spun că nu contează candidatul, modul, motivul sau administratorul botezului. Ei afirmă că sinceritatea este de ajuns. Detaliile botezului nu mai contează. Alţii omit una sau mai multe din cerinţele botezului afirmate mai sus.

Tot aşa, sunt unii care afirmă că nu contează ce fel de pâine sau băutură se foloseşte la cină. Unii predicatori sunt aşa de liberali şi le pasă aşa de puţin de lucrurile lui Cristos încât spun că Cina Domnului poate fi luată cu un hamburger şi o cola! Şi ei afirmă că sinceritatea este de ajuns şi că nu contează ce elemente sunt folosite la cină. Nu credem că aceştia sunt prieteni adevăraţi ai lui Cristos (Ioan, 15:4).

Noi credem despre cină că, asemeni botezului, trebuie să întrunească patru cerinţe pentru a fi o păstrare scripturală şi validă a rânduielii pe care a lăsat-o Cristos. Trebuie să existe:

(1) participanţi scripturali, (2) un motiv scriptural pentru a mânca şi a bea,

(3) elemente scripturale şi (4) un administrator scriptural.

Biblia ne învaţă că participanţii scripturali sunt membrii statornici într-o adunare nou testamentară.

Motivul scriptural pentru a lua parte la cină este proclamarea morţii Domnului. Este comuniunea Adunării cu Capul ei. NU este comuniunea credincioşilor unul cu altul. Aşa ceva nu este învăţat în Noul Testament.

Elementele scripturale sunt pâinea nedospită, fără drojdie, şi vinul.

Administratorul scriptural este o Adunare nou testamentară ce are o succesiune neîntreruptă din Marea Însărcinare, şi se identifică cu Adunarea fondată de Domnul în origine, doctrină şi practică. . În mod obişnuit, cina este administrată de prezbiter, dar în absenţa acestuia, Adunarea poate autoriza un frate pentru a administra cina fiindcă rânduielile aparţin Adunării şi nu sunt legate de vreo slujbă specifică din cadrul acesteia.

Credem că este greşit ca atunci când o adunare nu are niciun bărbat ordinat în sânul ei, să apeleze la o altă Adunare pentru a-i trimite pe cineva ordinat (păstor sau diacon) ca să le administreze Cina. Această practică se bazează pe ideea greşită că Cina nu poate fi administrată decât de un cler (personal hirotonit). Adunarea poate alege un bărbat din mijlocul ei pentru a le administra rânduiala. (La fel stau lucrurile şi în cazul botezului. Dacă cineva din afara adunării îndeplineşte actul botezului când adunarea nu are niciun bărbat ordinat, aceasta dovedeşte existenţa credinţei într-un cler.)

La fel de greşită este ducerea Cinei acasă la persoane care nu au putut participa la rânduiala celebrată de adunare. Această practică îşi are originea în credinţa eronată că Cina este un sacrament, nu doar o simplă comemorare a morţii lui Cristos, că a mânca şi a bea din elementele.

Concluzie:

Poţi să te identifici cu ce a învăţat Domnul şi au practicat apostolii, în ceea ce priveşte botezul şi cina? Le găseşti ca singure rânduieli ale Adunării N.T., sau mai practici şi alte rânduieli în biserica ta? Când ai fost botezat ai îndeplinit cele 4 condiţii ca o afundare să fie validă?

Ce foloseşti la cină duminica? Franzelă de la magazin cu drojdie şi must? Sau elementele avute pe masă de Domnul Isus, în seara ultimului Paşte când a fost vândut? Poţi afirma tu ca Pavel: căci am primit de la Domnul ce v-am învăţat…” ? Aduţi aminte ce le spune Corintenilor ce luau în chip nevrednic:

,,De aceea, oricine mănâncă pâinea aceasta sau bea paharul Domnului în chip nevrednic, va fi vinovat de trupul şi sângele Domnului. Căci cine mănâncă şi bea îşi mănâncă şi bea osânda lui însuşi, dacă nu deosebeşte trupul Domnului. Din pricina aceasta sunt între voi mulţi neputincioşi şi bolnavi, şi nu puţini dorm. ” (1 Cor. 11. 27, 29, 30).

Cum crezi că vei scăpa tu care, poate nu eşti autorizat să dai cina, pentru ca faci parte dintr-o biserică ce vine din reformă sau din valul restaurator şi plus de asta o dai cu drojdie simbolizând un trup al Domnului păcătos? Cum crezi că Îi vei explica practica ta, când vei ajunge în faţa Sa?

De mine scapi repede ca sunt un om neînsemnat, dar de Acela care are ,,ochii ca para focului şi te pătrunde până acolo că desparte sufletul şi duhul, încheieturile şi măduva, judecă simţirile şi gândurile inimii.” nu o să poţi scăpa. De aceea Domnul să te cerceteze prin Duhul Său şi să îţi îndrepţi doctrina şi practica, conform Sfintei Scripturi, care este standardul suprem în ceea ce priveşte doctrina şi parctica adevăraţilor copiii ai Săi.