Schimbarea evangheliei

Schimbarea evangheliei

Cel de al doilea semn de apostazie al unei biserici false:

Schimbarea evangheliei, din evanghelia harului lui Dumnezeu într-o evanghelie a mântuirii prin faptele Legii, prin ritual, printr-o decizie, într-un cuvant, prin merite.

Cu ceva timp în urmă am văzut că vestea bună cu privire la Domnul Isus este rezumată de apostolul Pavel, astfel:

,,V-am învăţat înainte de toate, aşa cum am primit şi eu: că Hristos a murit pentru păcatele noastre, după Scripturi; că a fost îngropat, şi a înviat a treia zi, după Scripturi;” (1Cor.15. 3-4).

Această evanghelie arată clar ce a făcut Domnul Isus pentru noi cei salvaţi. Ea nu arată ce facem noi ci doar ce a făcut El! Vestea bună este cu privire la TOT CE A FĂCUT EL şi nu ce fac eu! Ea nu ne vorbeşte despre faptele sfinţilor, despre ritualuri bisericeşti sau importanţa Bisericii în mântuire. Evanghelia nu îţi spune ce fapte trebuie tu să faci pentru a fi mântuit. Evanghelia îţi vorbeşte despre Isus, fiindcă în nimeni altul nu este mântuire (Fapte 4:12). El este singura cale! Evanghelia vorbeşte despre ceea ce a făcut El pentru mântuirea oamenilor! Omul nefiind în stare să contribuie la mântuire, mesajul, vestea mântuirii este numită „Evanghelia harului lui Dumnezeu” (Fapte 20:24), harul însemnând un dar sau un favor acordat gratuit cuiva, fără ca persoana ce îl primeşte să aibă vreun merit.

Această veche veste bună, înainte de toate ne spune cum Cristos a murit pentru păcatele noastre, după Scripturi; că a fost îngropat şi a înviat a treia zi, după Scripturi. Că ea trebuia adresată printr-o chemare generală făcută de predicator sau de evanghelist, tuturor oamenilor nascuţi morţi în greşelile şi păcatele lor (Ef.2.1-3), şi că este făcută eficientă într-un mod salvator, doar în cei aleşi necondiţionat, înainte de întemeierea lumii (Ef.1.4.), ale căror nume sunt scrise în Cartea Mielului înjunghiat (Ap.21.27.). Evanghelia implică faptul că toate păcatele aleşilor au fost ispăşite la Golgota (Is.53.5.), unde El a plătit pentru fiecare păcat al lor (Mat.26.28.) şi a stins mânia lui Dumnezeu Tatăl, împotriva lor (Col.1.19-20). Drept urmare, alesul va fi atras prin Duhul Sfânt de Tatăl cu funiile iubirii către Cristos (Ioan 6.44.) şi va fi păstrat şi va merge perseverând pe calea credinţei prin puterea lui Dumnezeu, până la final, în cel mai responsabil mod cu putinţă (Ioan 10.28,29).

Din păcate mulţi au renunţat la a predica vestea bună cu privire la ceea ce a făcut Domnul Isus pentru ei şi au început să predice ce au făcut ei + ce a făcut Cristos. Această evanghelie diferită de prima este una de obârşie catolică, umanistă. Ea înzestrează omul mort spiritual cu o ,,voinţă glorioasă”, care dacă ar lua o decizie înţeleaptă, ar putea face primul pas înspre reconcilierea cu Dumnezeu. Ispăşirea propusă de această evanghelie omenească, este una universal valabilă pentru toti oamenii născuţi din Adam, dar nu realizează iertarea păcatelor pâna cand omul acceptă de bună voie jertfa Domnului, dându-i valoare pentru sine. Această ispăşire se aplică în conceptul lor, doar păcătosilor care au fost cunoscuţi de Dumnezeu în preştiinţa Sa, că vor răspunde ofertei evangheliei cu credinţă şi pocăinţă şi se vor decide ca să fie salvaţi. Propovăduitorii acestei poziţii spun pe de altă parte că, voinţei lui Dumnezeu poţi să te împotriveşti în aşa măsură încât să nu fii tras la Fiul (contrar a ceea ce stă scris în Ioan 6.44,65) şi nici născut din nou de către Duhul Sfânt, invocându-se faptul că Dumnezeu îţi respectă voinţa şi nu îţi poate trece peste ea. Într-un final un asemenea mântuit, poate cădea din starea de har în care a intrat singur, pierzându-şi astfel mântuirea câştigată odinioară prin propria exersare a voinţei sale.

Această evanghelie este întărită şi făcută eficientă prin predări, este urmată de ieşiri în faţă sau de spunerea rugăciunii păcătosului citită ori repetată după ,,predicator” sau ,,evanghelist”. Ţi se spune că trebuie să faci un pas către Dumnezeu, moment în care El face 10 către tine! Secretul este ca tu să ai iniţiativa şi să faci primul pas. Ţi se spune că El şi-a făcut partea în mântuirea ta, iar acum aşteaptă bătând la uşa inimii tale (ce are un zăvor cu care este încuiată pe dinlăuntru), ca şi tu să îţi faci partea în mântuirea sufletului tău şi să Îl accepţi să intre în viaţa ta, unde tu să Îl întronezi ca Domn. După o scurtă consiliere spirituală în care ,,evanghelistul” s-a asigurat ca ai luat decizia înteleaptă de a invita pe Isus Cristos în inima ta, eşti felicitat şi asigurat de viaţa veşnică primita în dar. La final tot el te avertizează că această mântuire se poate pierde dacă păcătuieşti şi nu îţi păstrezi credinţa.

Aceasta evanghelie răsturnată este cunoscuta sub denumirea teologică de ,,arminianism” sau ,,regenerare decizională” şi este destul de veche, dar a fost prelucrată şi îmbunătăţită în secolul trecut de protestantismul american şi preluată apoi de aproape toată suflarea neoprotestantă de pe întreg pământul locuit. Nici ţara noastră nu a fost ocolită de această evanghelie diferită de cea predicată de Cristos Domnul, de apostoli şi de Adunările Domnului.

Cum identificăm această evanghelie arminiană? Există câteva semne sigure după care o putem identifica:

1. Pocăinţa şi credinţa nu sunt considerate daruri ale lui Dumnezeu, aşa cum afirmă Scriptura (Ef. 2:8-9, Fil. 1:29; 2 Pet. 1:1; 2 Tim. 2:25; Fapte 5:31; 11:18), ci partea omului în mântuire.

2. Contrar afirmaţiilor Scripturii, care spun că nu toţi oamenii au credinţa (2 Tes. 3:2), evanghelia arminiană spune că orice om are în el însuşi puterea de a se pocăi şi de a crede în Isus Cristos.

3. Pocăinţa şi credinţa sunt prezentate ca şi cauze ale naşterii din nou, nu ca efecte ale ei.

4. Omul carnal nu este considerat mort spiritual, incapabil să accepte sau chiar să judece lucrurile spirituale, cu atât mai puţin să facă ceva spiritual (Ef. 2:1, 5; Col. 2:13; 1 Ioan 3:14; 1 Cor. 2:14). Omul nemântuit este privit ca un bolnav care, având îndrumarea şi ajutorul potrivite din partea evanghelistului, este capabil să creadă şi să se pocăiască. El poate face ceva plăcut lui Dumnezeu în starea sa carnală, contrar afirmaţiei Scripturii (Romani 8:7-8).

5. Voinţa sa este liberă, în sensul că nu este afectată de păcat, şi poate lua hotărârea de a crede în Cristos, contrar înclinaţiei dominante a omului, numită în Scriptură fire pământească sau natură păcătoasă, care se împotriveşte lui Dumnezeu.

6. Mântuirea este prezentată ca fiind oferită, nu dată sau realizată aşa cum o prezintă Scriptura (2 Tim. 1:9; Evr. 10:14). Omul poate accepta sau respinge această ofertă, după bunul plac, mântuirea lui depinzând de meritul omului de a accepta oferta lui Dumnezeu. Un predicator român a sintetizat bine această evanghelie, spunând în zelul predicării: „Eu nu te pot mântui. Dumnezeu nu te poate mântui. Totul depinde de tine!”

Îi putem identifica pe cei ce predică o astfel de evanghelie coruptă după expresii de genul Dumnezeu urăşte păcatul, dar îi iubeşte pe păcătoşi”; Dacă faci un pas către Dumnezeu, El va face doi/zece/nouăzeci şi nouă către tine.”Dumnezeu a făcut tot ce ţinea de El. Restul depinde de tine.” Astfel de expresii arată clar că mântuirea este privită ca fiind rezultatul eforturilor combinate ale omului şi ale lui Dumnezeu. De asemenea, arată că omul ia iniţiativa în mântuire, nu Dumnezeu, ceea ce este, din nou, contrar Scripturii. Îndemnul Deschide-ţi inima şi primeşte-L pe Cristos, care bate la uşa inimii tale” este de asemenea nebiblic şi dezonorant pentru Domnul Isus. Predicile de evanghelizare consemnate în Noul Testament ni-L prezintă pe Isus ca Domn şi Rege, puternic, suveran în mântuire, deschizător de inimi (Fapte 16:14), în vreme ce predicile moderne ni-L prezintă ca un biet cerşetor sentimental, aflat la discreţia omului.

Din păcate orice evanghelie prezentată fără accentuarea incapacităţii totale a omului, fără pocăință reală, fără realitatea mâniei lui Dumnezeu împotriva omului și împotriva păcatelor sale, fără sfințenia și dreptatea lui Dumnezeu, fără confruntarea păcatului, fără renunțarea la păcat, fără înțelegerea valorii lui Hristos (nu a omului, așa cum se predică azi)  este o evanghelie falsă! O asemenea evanghelie, nu onorează pe Cristos, nu te onorează pe tine care o predici şi nici biserica care te-a trimis. Gândeşte-te te rog, la faptul cum ai fi fost privit şi catalogat, dacă ai fi fost propovăduitorul ei în primul secol. Cum te-ar fi privit apostolii sau Adunările Domnului?

Evanghelia este foarte important cum este predicată. Dacă o predici din punct de vedere umanist arminian, când tragi linie, ajungi la trista concluzie că predici o mântuire prin faptele tale și nu una prin grațiere suverană și gratuită. Adunările lui Cristos, nu predică o astfel de evanghelie. Cred că vă mai aduceţi aminte de testul făcut acelora care provin din biserici care nu predică o evanghelie a harului. Vă mai aduceţi aminte că atunci am întrebat aşa:

1 Care este evanghelia adevărată: evanghelia mântuirii prin har sau a mântuirii prin fapte?

2 Poate o Adunare adevarată să predice o evanghelie falsă?

3 Dacă o Adunare predică o evanghelie falsă, mai poate fi ea o Adunare a lui Cristos?

4 Dacă Adunarea nu mai este a lui Cristos poate ea să administreze un botez valid?

Şi tot atunci am accentuat atunci că nu punem la îndoială sau chestionăm mântuirea cuiva dintr-o biserică ce nu predică biblic evanghelia, ci slujirea lui. Mântirea este treaba Domnului iar slujirea este responsabilitatea noastră.

Vedeţi cât de mult se complică lucrurile când o biserică trece peste ce este scris, apoi schimbă evanghelia harului? Gândiţi-vă vă rog că, schimbarea evangheliei va duce automat şi spre pervertirea oranduielilor: din simboluri ale evangheliei în sacramente mântuitoare. Acesta este următorul semn de apostazie pe care îl vom aborda mâine.

Concluzie:

Biserica ta, pe care dintre cele două evanghelii o predică? Evanghelia harului suveran şi gratuit sau pe aceea în care Cristos şi-a făcut partea Sa şi tu pe a ta? În momentul când te-au botezat în apă, tu ce evanghelie ai crezut? Biserica ce te-a botezat, pe care dintre evanghelii le predica în acel moment?

Te întreb aceasta deoarece eu personal cred că o biserică ce predică o evanghelie falsă, nu poate administra un botez valid, nu poate uceniciza corect noii candidaţi şi nici nu este mandatată să de-a naştere la alte biserici (vorbesc după Scriptură aici, referindu-mă la Marea Trimitere în conformitate cu ce stă scris în Matei 28. 18-20). Dacă dă naştere la altele, le naşte după chipul şi asemănarea ei. Cele două biserici, vor semăna ca două picături de apă. Eu mai ştiu din Scriptură că, Domnul Isus nu a autorizat să boteze, niciodată pe cineva care a predicat o evanghelie falsă. Tu ce ai de spus în privinţa aceasta? Poţi afirma contrariul?

Cred că cel mai bun lucru ce poate fi făcut, este ca fiecare să se cerceteze în lumina Scripturii deoarece ea este singura care : ,,este insuflată de Dumnezeu şi de folos ca să înveţe, să mustre, să îndrepte, să dea înţelepciune în neprihănire, pentru ca omul lui Dumnezeu să fie desăvârşit şi cu totul destoinic pentru orice lucrare bună.” (2Timotei 3.16-17). Amin?