Trecerea peste ce este scris

Trecerea peste ce este scris

Unul dintre primele semne de apostazie1 după care poate fi identificată o biserică falsă este:

Trecerea dincolo de ceea ce este scris în Scriptură.

Vreau să spun încă de la început, că apostazia nu este ceva ce se instalează peste noapte. Ea vine treptat, nu deodată. Ea vine doar peste Adunările scripturale nu şi peste cele care s-au născut apostaziate. Biserică apostată nu avem pe paginile Noului Testament, deoarece toate despre care vorbeşte Scriptura la acel moment, erau apărute ca urmare a Marii Trimiteri, aveau un botez valid şi lucrătorii care le fondaseră avuseseră autoritate.

În ciuda tuturor acestor lucruri, pe fondul nevegherii, apostolilor falşi strecuraţi, profeţilor mincinoşi, iudaizatorilor, influenţelor gnostice şi filosofice, unele din ele le vedem în primejdia de a apostazia şi a nu mai avea Cap pe Domnul Isus. Epistolele inspirate scrise de Pavel sau de ceilalţi apostoli, au avut rolul de a corecta unele din aceste abateri. Unele dintre Adunări au luat poziţie imediat pentru adevăr, altele s-au corectat temporar, iar altele au alunecat în timp, în alte lucruri despre ca nu fuseseră avertizate.

În timp unele au căzut în apostazie, Domnul ,,luându-le sfeşnicul” şi lăsând deasupra uşii scris, ,,i-cabod”; iar altele au continuat să lupte pentru adevăr, ,,ţinând sus Cuvântul Vieţii”.

Pericolul apostaziei, a pândit Adunările locale şi vizibile încă din primul secol, deoarece vedem nenumărate avertismente ale apostolilor cu privire la acest fenomen. Apostolul Pavel, spune la un moment dat, prezbiterilor din Efes în F.A. 20 . 29-31.:

,, Eu ştiu aceasta, că, după plecarea mea, vor intra între voi lupi îngrozitori, care nu cruţă turma; şi dintre voi înşivă se vor ridica oameni vorbind lucruri stricate, ca să-i tragă pe ucenici după ei. De aceea vegheaţi,….

Aşa cum avertizează şi apostolul Pavel, apostazia se instaurează pe fondul lipsei de veghere a membrilor Adunării şi al doctrinelor false ce sunt strecurate de unii prezbiteri, pe furiş, trecând peste ce este scris (1Cor. 4.6). Ei predică doctrine stricate, ce au în punctele cheie înţelesuri distorsionate, care într-un final, puse cap la cap, schimbă complet faţa adevărului prezentat.

Tot despre aceşti învăţători falşi, versetul spune că nu se mulţumesc doar cu atât, dar şi produc divizare în sânul Adunării, rupând membrii şi formând biserici prin schismă, biserici ce le duc mai departe doctrina şi practica. Când nu se veghează şi se trece cu uşurătate peste ce este scris, automat se încalcă principiul ,,Sola Scriptura”, adoptându-se învăţături de obârşie omenească, obiceiuri iudaice sau păgâne ce ajung foarte uşor să fie ,,încreştinate”.

Acum o să vedem câteva învăţături stricăcioase, de obârşie omenească ce treceau peste ce este scris, în Adunările primului secol, învăţături ce sunt găsite în multe din bisericile false de astăzi:

– ţinerea de filosofia deşartă, tradiţia oamenilor şi cunoştinţele elementare ale lumii (Col.2.8);

– predicarea împotriva învăţăturilor date de Pavel, unii se ţineau de intrebările nebune, de înşirările de neamuri, de certuri şi ciorovăieli privitoare la Lege, etc.. (Rom. 16.17-18. 2Tes.3.6 , 14.; 1Tim.1.18-20.; 1Tim.6.3-5.; Tit 1.10-16; 3.9-11.; Ap.3.3.);

– vestirea altei evanghelii (1Cor.15 . 1-2 . ; 2Cor. 11.4-5. ; 13-15. ; Gal.1.6-9);

schimbarea în desfrânare a harului Dumnezeului nostru şi tăgăduirea Singurului nostru Stăpân şi Domn, Isus Hristos ( Iuda v. 4);

– negarea omniscienţei Domnului Isus Cristos (Col.2.2-4);

– negarea Dumnezeirii lui Isus Cristos (Col. 2.8-9);

– negarea faptului că Isus nu este Cristosul (1Ioan 2.22)

– erezii cu privire la răscumpărarea făcută de Cristos (2Pet.2.1);

– învăţături împotriva speranţei venirii lui Cristos Domnul (2Pet.3.3-4);

– aveau învăţăturile dracilor, opreau consumarea anumitor alimente şi oprirea căsătoriei (1Tim . 4.1-3);

– basme băbeşti şi lumeşti (1Tim 4.7);

– ştiinţa cea pe nedrept numită ştiinţă (1 Tim 6.20-21);

– alţii predicau că a şi venit învierea (2Tim 2.16-18);

doreau învăţători dupa poftele lor (2Tim 4.3-5);

– unii prezbiteri aveau tendinţa să slujească pentru câştig mârşav şi nu cu lepădare de sine (1Pet.5.1-2.; 2Pet.2.15);

– mâncau din lucrurile jertfite idolilor şi chiar îndemnau pe alţii la aceasta (1 Cor. 10.20; Apoc. 2.14,20);

– învăţătura nicolaiţilor (Apoc.2.15).

Învăţături stricăcioase iudaice, promovate în primul secol creştin cât şi astăzi în bisericile apostate:

– ţinerea Legii lui Moise (Gal. 2.21; 5.4; Filipeni 3.2) şi tăierea împrejur pentru a putea fi mântuiţi cei dintre neamuri ( Gal.5.2);

– îndreptăţirea prin Lege şi nu prin credinţa în Cristos (Gal.2.16; 5.4);

– abţinerea cu privire la unele mâncăruri (Gal.2.11-15; Coloseni 2.16);

– condamnarea fraţilor dintre neamuri că nu se ţineau anumite zile de sabat, lună nouă sau sărbători evreieşti poruncite în Lege (Coloseni 2.16);

– basme evreieşti (Tit 1.14)

Obiceiuri păgâne cu aromă iudaică şi creştină, ce au ajuns în timp ,,să fie încreştinate” trecându-se peste ce stă scris (aceste obiceiuri au fost adoptate spre cinstire de o parte din pocăiţi):

– naşterea zeului soare ,,Cel Neînvins”, a fost încreştinată sub numele de ,,Naşterea Domnului Isus”;

– sărbătoarea sfinţirii apelor (Boboteaza), a fost încreştinată sub numele de ,,Botezul Domnului”;

– zeiţa Floras (Floriile) a devenit ,,Intrarea triumfală a Domnului în Ierusalim”

– Astarteea (Easter) a ajuns să fie încreştinată şi venerată sub numele de ,,Sărbătoarea Învierii Domnului Isus”;

– ,,Duminica Tomii” a ajuns şă fie ţinită la o săptămână după Înviere;

– Ispasul a fost numit ,,Înălţarea Domnului Isus la cer”;

– Rusalcele (Rusaliile) suprapuse cu Sărbătoarea Cincizecimii evreieşti, a ajuns să fie considerate ca ziua în care s-a născut Adunarea.

Toate aceste sărbători sunt o combinaţie de creştinism, iudaism şi mult păgânism antic, care au fost omogenizate ca într-un mixer şi au dat produsul finit pe care îl avem astăzi. Şi toate lucrurile acestea datorită faptului că s-a călcat principiul ,,Sola Scriptura” şi s-a apelat la alte surse de autoritate precum învăţăturile sau superstiţiile oamenilor, tradiţia, sau dogmele ,,sfinţilor părinţi bisericeşti”.

Concluzie:

Nu este de jucat cu apostazia și până la urmă fiecare Adunare locală oricât de mică sau de mare ar fi este expusă pericolului apostaziei. Nici noi ca Adunare nu ar trebui să ne culcăm pe o ureche și nu ar trebui să credem că nouă nu ni se poate întâmpla. Nu cred că cineva, care este conștient de pericolele care pândesc o Adunare, ar putea să spună ,,doar nouă nu ni se poate întâmpla, la restul, la toți li se poate întâmpla să apostazieze, să cadă într-un anumit păcat al apostaziei, dar noi suntem scutiți”. Apostazia este o ameninţare reală a fiecărei Adunări biblice de aceea trebuie să veghem şi să nu trecem peste ce este scris.

Biserica din care faci parte, predică vreuna din învăţăturile stricăcioase, de obârşie omenească enumerate mai sus? Are tendinţe doctrinare promovate de vechii iudaizatori? Ţine vreuna din sărbătorile ,,sfinţite de biserica oficială”, sărbători ce sunt un compozit din tradiţii iudaice, păgâne şi o spoială de creştinism?

Dacă da, ţin să îţi spun că bisericile odată apostaziate, nu mai pot reveni la stadiul de ,,Fecioară curată” niciodată; ele trebuie dizolvate, membrii care sunt născuţi din nou din ele trebuie ucenicizaţi corect, botezaţi, dezlegaţi ca Adunare separată de către o Adunare biblică ce are aceeaş origine, doctrină şi practică cu cea fondată de Cristos.

Dacă biserica ta, a trecut peste ce este scris, are deja unul din primele semne de apostazie. Acest semn va duce spre cel de al doilea care va fi inevitabil:

,,Schimbarea Evangheliei, din Evanghelia harului lui Dumnezeu într-o evanghelie a mântuirii prin faptele Legii, prin ritual, printr-o decizie, într-un cuvant, prin merite.”.

Despre semnul acesta vom vorbi mâine.

1Apostazia este o dezărtare voită de la voia revelată a lui Dumnezeu, este o rupere a rândurilor credinţei, ce a fost dată sfinţilor odată pentru totdeauna.