În Numele

În Numele

Ce înseamnă expresia ,, în Numele”?

În Sfânta Scriptură am găsit că această expresie are două sensuri:

a) în locul cuiva, din partea, din însărcinarea cuiva (sau a ceva);

b) invocând puterea, autoritatea (exousia) cuiva sau dreptul de a fi ascultat.

Aceste sensuri ale acestei expresii, le putem desluşi din multe pasaje pe care Scripura ni le pune la dispoziţie. O să încep cu un exemplu din Vechiul Testament:

,,Şi David a trimis zece tineri şi David a zis tinerilor: „Suiţi-vă la Carmel şi mergeţi la Nabal şi întrebaţi-l de sănătate în numele meu.” (1Sam.25:5)

,,Şi tinerii lui David au venit şi i-au vorbit lui Nabal cu toate cuvintele acestea în numele lui David, apoi au tăcut.” (1Sam.25:9)

În acest pasaj, expresia ,,în numele”, exprimă ambele sensuri: în locul cuiva cât şi în autoritatea cuiva.

Cele mai cunoscute pasaje din Noul Testament unde apare expresia ,,în Numele” sunt următoarele:

Şi cei şaptezeci s-au întors cu bucurie, spunând: „Doamne, chiar demonii ni se supun în Numele Tău“. (Luc.10:17)

,,Şi, după ce i-au pus în mijloc, au întrebat: „Cu ce putere sau în numele cui aţi făcut voi aceasta?“ …. să ştiţi voi toţi şi tot poporul lui Israel că, în Numele lui Isus Hristos Nazarineanul, pe care voi L-aţi răstignit, pe care Dumnezeu L-a înviat dintre morţi, prin El…” (Fapt.4:7,10)

Pentru unii se complică lucrurile atunci când expresia ,,în Numele” apare alături de cuvântul botez. Ei înţeleg că ,,în Numele” este o formulă ce trebuie rostită la actul scufundării în apă. Dacă nu este rostită, botezul nu are nici o valabilitate.

Aceşti predicatori trăiesc această confuzie şi o promovează deoarece neagă sensul expresiei şi o folosesc ca pe o formulă magică. Ei nu înţeleg că, nu simpla rostire a unor cuvinte dă validitate actului, ci Însăşi Persoana care i-a trimis. Pe Persoana care însărcinează cade accentul şi nu pe simpla rostire a ,,te botez în Numele lui Isus”.

Avem în Scriptură multe cazuri de oameni care au invocat formula ,,în Numele” dar ei nu au fost trimişi autorizaţi de Dumnezeu. În Vechiul Testament avem câteva pasaje de genul acesta:

,,De aceea, aşa zice Domnul despre profeţii care profeţesc în Numele Meu şi pe care nu Eu i-am trimis şi care zic: «Nu va fi sabie şi foamete în ţara aceasta».” (Ier.14.15)

Am auzit ce spun profeţii care profeţesc minciună în Numele Meu, zicând: «Am visat! Am visat!»” (Ier. 23.25)

Deoarece nu Eu i-am trimis“, zice Domnul, „şi ei profeţesc minciună în Numele Meu, ca să vă alung şi să pieriţi, voi şi profeţii care vă profeţesc“. (Ier. 27.25)

În Noul Testament, avem cazul fiilor lui Sceva care au poruncit unui duh rău, folosind expresia ,,în Numele” ca pe o formulă magică, ei nefiind trimişi de Domnul Isus:

,,Şi unii dintre exorciştii iudei, care umblau din loc în loc, au încercat să cheme Numele Domnului Isus peste cei care aveau duhuri rele.…. Şi omul în care era duhul rău, sărind asupra lor şi stăpânindu-i pe amândoi, a avut putere împotriva lor, încât au fugit din casa aceea dezbrăcaţi şi răniţi.” (F.A. 19. 13,16).

Aşa că a vorbi în Numele Lui, înseamnă a fi trimis împuternicit ca să fii ascultat. Când vorbeai era ca și când le vorbea direct Dumnezeu.

A boteza în Numele lui Isus, este ca şi când ar boteza Isus Domnul în locul tău.

Exemplu: ,,Domnul a aflat că fariseii au auzit că El face şi botează mai mulţi ucenici decât Ioan. Însă Isus nu boteza El însuşi, ci ucenicii Lui. (Ioan 4.1-2).

De aceea găsim scris:

„Pocaiti-va”, le-a zis Petru, „si fiecare din voi sa fie botezat in Numele lui Isus Hristos, spre iertarea pacatelor voastre; (Fapt.2:38)

Petru a spus să fie botezaţi în Numele lui Isus, deoarece la fel ca Pavel putea invoca ascultare în marea trimitere ce includea predicare, botez şi ucenicie:

Noi, dar, suntem trimisi imputerniciti ai lui Hristos; si, ca si cum Dumnezeu ar indemna prin noi, va rugam fierbinte, in Numele lui Hristos: impacati-va cu Dumnezeu! (2Cor.5:20)

Astăzi problema este cu cei care invocă formula ,,în Numele” dar ei nu sunt trimişi de o Adunare a Domnului. Din rândurile lor fac parte catolicismul răsăritean şi apusean, protestantismul şi neoprotestantismul. Pentru mulţi această afirmaţie sună ca o blasfemie dar este un lucru cât se poate de real. Lucrul acesta al autorităţii îl vom trata când o să dezbatem cuvântul ekklesia şi principiile ce stau la baza formării bisericilor în actuala epocă creştină.