Teoria restaurării

Teoria restaurării

Acum să facem o recapitulare a primelor două teorii studiate şi să ne reamintim ce enunţă fiecare în parte:

1. Teoria succesiunii apostolice:

Această teorie afirmă: ,, Cristos a întemeiat Biserica Sa, care în esenţa ei este una universală ( catolică sau sobornicească ) , ungându-i în fruntea ei pe apostolii Săi. Prin această ungere, Cristos i-a împuternicit să Îi conducă Biserica aşa cum cred ei de cuviinţă. Apostolii, deci, reprezentau autoritatea supremă în materie de credinţă, practică şi conducere a bisericii. Apostolii, la rândul lor, au transmis mai departe această autoritate, prin hirotonire, aşa că autoritatea apostolică s-a transmis mai departe prin această succesiune de hirotoniri “. După schimbarea produsă în timpul împăratului Constantin cel Mare, creştinismul a evoluat şi s-a dezvoltat prin schimbări succesive ajungând mai bun şi mai puternic decât creştinismul original. Aceasta este poziţia Catolică şi Ortodoxă.

2. Teoria reformei :

Această teorie susţinută de protestanţi afirmă : ,,Creştinismul original (Biserica Catolică) s-a pângărit şi murdărit prin compromisuri şi corupţii succesive şi apoi a fost curăţit în marea Reformă protestantă “ .

Azi vom vedea ce enunţă cea de a treia teorie ce stă la baza formării bisericilor în actuala eră creştină.

3. Teoria restaurării:

Această teorie susţine: ,,Creştinismul s-a corupt în aşa măsură încât a apostat total, şi apoi a fost restaurat într-un timp ulterior reformei “.

Aceasta este poziţia cultelor numite ,,neo-protestante” doar în România şi a numeroase secte. Timpul restaurării diferă de la grupare la grupare. Fiecare susţinător afirmă că grupul lor a fost cel care a restaurat credinţa originală demult pierdută.

Problema principală a teoriei constă în justificarea ei din Scriptură. Susţinătorii teoriei afirmă că gruparea lor şi întemeietorul lor au readus creştinismul înapoi la origini, că modelul lor de biserică este cel întemeiat de Cristos, că baza lor doctrinară este numai Scriptura.

– Dar tocmai Scriptura este cea care ridică cea mai mare problemă teoriei. Vorbeşte oare Scriptura de o apostazie generală şi apoi o reaşezare a Adunării şi a învăţăturilor ei? Învaţă Scriptura că adevărul, odată pierdut, va fi reaşezat printr-un om? Nu, în nici un loc din Noul Testament nu se vorbeşte despre vreo apostazie generală şi apoi o restaurare a creştinismului original.

A. Acest val de restauratori fondatori de ,,biserici imitaţie”, își are exponenți pe următorii:

– primii restauratori apar în sânul Bisericii Anglicane în jurul anilor 1560 și sunt cunoscuți sub denumirea de Puritani.

Ei erau împărțiți în două ramuri : unii doreau rămânerea în sânul bisericii de stat a Angliei și ceilalți militau pentru separarea de stat .

John Smyth este dat (de Uniunea Baptistă Europeană cât și cea Română ) ca fondator al Bisericilor Baptiste în Amsterdam – Olanda în anul 1609. El era preot, membru al Bisericii Anglicane, se autobotează și apoi botează prin afundare , un grup de 36 de persoane , formând în felul acesta prima Biserică Baptistă de pe pământ. După ce Smyth își dă seama de eroare, Tomas Helwis preia mișcarea și reîntorcându-se în Anglia formează așa zisele biserici baptiste de astăzi. (De menţionat că bisericile baptiste române moderne nu au avut rădăcini în fondatorul englez John Smyth, ci în baptistul german Johann Gerhard Oncken. Poziţia John Smyth, a fost adoptată de Uniunea Baptistă Română, sub preşidenţia lui Otniel Bunaciu, pentru a fi în armonie cu cei 400 de ani de istorie baptistă celebraţi în anul 2009.)

– puritanul George Fox în Anglia anilor 1650 fondează Societatea Religioasă a Prietenilor cunoscută și sub denumirea de Bisericile Quakerilor (tremuricilor).

John si Charles Wesley (murind chiar membri anglicani) în 1735 fondează în Anglia , Biserica Metodistă .

Alexander Champbell (irlandez , membru al Bisericii Prezbiteriene fondate de Calvin) în 1827 fondează în America – Biserica Crestină .

Biserica Sfințeniei apare în 1830 în America din sânul bisericii Metodiste.

J. N. Darby şi A. N. Groves (membrii de rit anglican, Darby fiind chiar preot) în 1831 fondează Fraţii de la Plymouth. Împreună cu acești membri de frunte au mai fost și alți reprezentanți ca : B.W. Newton, C. H. Mackintosh, George Müller și W.Kelly. (De precizat că Darby a practicat botezul pruncilor tot restul vieţii după ce a început această mişcare restauratoare.)

În România urmașii acestora sunt cunoscuţi sub denumirea de Creștinii după Evanghelie și cea de-a doua ramură o găsim intitulată sub denumirea de Fratii care au fost uniți o perioadă destul de lunga cu Tudoriștii (actualmente B.E.R.). Această a doua ramură nu sunt organizați sub cler, uniuni sau cult și practică comuniunea închisă la cină.

La noi în țară prima biserică de acest gen ia ființă în București în 1899 printre vorbitorii de limbă franceză. Fondatorii mișcării sunt englezul E.H. Broadbent și elvețianul Francois Brenay urmași se pare ai lui George Müller.

Phineas Bressee (membru al mișcarii sfințeniei) în 1895 fondează în California – Biserica Nazarinenilor.

În aprilie 1906 în Los Angeles , pe strada Azusa Street nr. 312 , ia ființă Biserica Apostolică Penticostală . Mișcarea a pornit concomitent printre membrii bisericilor metodiste, baptiste, nazarinene și Holines (bisericile sfințeniei), care stăruiau pentru trezire și restaurarea darurilor Adunării primare (botezul cu Duhul Sfânt) în bisericile lor. Fondatorii acestei biserici restauratoare (a ploii târzii) sunt următorii : pastorul metodist Charles Parham , studentul baptist William J.Seymour și păstorul baptist Frank Bartleman . Mişcarea a primit startul în biserica femeii predicator Aimee Semple McPherson.

În România Biserica Apostolică Penticostală este fondată la Păuliș – Arad în 1922 , de Gheorghe Bradin (fost pastor baptist), devenit lucrător al American Assemblies of God .

Biserica Branhamistă are cap și fondator pe restauratorul american W.M. Branham (fost pastor baptist) . Biserica ia ființă în luna mai a anului 1946 după Cristos. Branham se autointitulează profetul Ilie care va veni și totodată înger al bisericii din Laodiceea.

Bisericile Crismatice apar între anii 1950 – 1960 în sanul bisericilor penticostale moderate. De fapt de la începutul mişcării penticostale, manifestările carismatice se găseau din abundenţă. Apar tot în America sub denumirea de Toronto Blessing (Binecuvântarea de la Toronto) .

Din cauza timpului şi spaţiului nu voi enumera absolut toate mişcările acestea şi fondatorii lor. Am încercat să enumăr doar pe cele mai proeminente ce şi-au găsit cuib şi în ţara noastră. De fapt zilnic apar mişcări restauratoare ce generează spontan biserici ce se înmulţesc după acest concept al restaurării.

B. Biserici aparute dar considerate de majoritatea ca fiind necreștine în timpul naşterii lor în America:

Biserica Mormona fondator Joseph Smith în 1830 pe tarâm american.

Biserica Adventistă de Ziua a Saptea promotor pastorul baptist William Miller (1844) si fondată oficial în 1863 de Joseph Bates, James si Ellen White. Ellen White provenea din Biserica Episcopală Metodistă și Joseph Bates împreună cu James White erau membrii ai Bisericii Conexiunea Creștină .

În România mișcarea începe cu primul misionar adventist sosit din America, fost preot catolic de origine poloneză Mihail Bellina Czechowski în 1869 .

Martorii lui Iehova miscare fondată de restauratorul american Charles Taze Russell (fost adventist) în anul 1872 .

Un lucru foarte important de amintit : toate aceste valuri de reformă și restaurare au produs biserici pe continent european (reforma) cât și pe continent american (cea mai mare parte din restauratori). Nici una ne având origine sau legatură geografică cu Israelul şi aecolul întâi al erei noastre.

C. Ca si o paranteză în tot acest tablou plin de lupte și sciziuni religioase trebuie să reamintim și pe reformatorii români din sânul Bisericii Ortodoxe :

Iosif Trifa , popă ortodox în zona Sibiului produce prima biserică protestantă în context românesc. Biserica se numeste – Oastea Domnului și a luat ființă în anul 1923. După lovitura de stat din 1989, Oastea Domnului a făcut parte şi încă mai face, din Alianța Evanghelică Română alături de: baptiști, penticostali și creștini după evanghelie.

– Cea de a doua și ultima schismă ortodoxă pâna în prezent a adus pe scena Biserica Crestină după Scriptură (Tudoriștii sau B.E.R.). Această biserică a avut fondatori doi popi ortodocși și anume pe Tudor Popescu și Dumitru Cornilescu. Mișcarea a pornit în biserica Cuibul cu Barză în București între anii 1920 – 1924. Acești tudoriști au fost foarte mult timp uniți cu ramura separatistă a Creștinilor după Evanghelie numită Fratii de la Plymouth .

Fondatorii şi bisericile enumerate mai sus, sunt doar o parte din tabloul complet ce compun valul restaurator. Am încercat să enumer pe cele mai cunoscute biserici din ţara noastră şi să le aflăm fondatorii umani. Domnul să ne de-a har în înţelegerea acestor lucruri şi să ne capaciteze pe fiecare cu o conştiinţă curată şi meditativă asupra Cuvântului Său. Cuvântul să rămână dreptarul credinţei noastre şi singurul standar în judecarea lucrurilor spirituale.