Sensul generic și instituțional al Adunării

Sensul generic și

instituțional al Adunării

Despre Adunare se vorbeşte în Scriptură ca având sens instituţional şi sens generic. Pentru că nu se înţeleg şi nu sunt explicate aceste sensuri, mulţi se mulţumesc să împrumute de la catolici şi protestanţi definiţiile lor date bisericii şi vorbesc despre Adunarea Noului Legământ ca fiind una universală vizibilă sau universală invizibilă. Ştiu că este mai uşor să împrumuţi de la alţii anumite învăţături decât să îţi baţi tu capul cu ele, dar nu întotdeauna ce împrumuţi este şi bun. În sensul acesta doresc să definim şi exemplificăm aceste sensuri pentru a fi pricepute. Rugămintea mea este ca totdeauna când definim unul dintre sensuri să avem în minte definiţia corectă a ekklesiei.

Sensul generic:


O parte din versete vorbesc despre adunare în sens generic.
Ce înseamnă sens generic? Înseamnă că singularul se foloseşte pentru plural. Este ceva obişnuit atunci când vorbim despre definiţii. Spunem „leul este regele animalelor” sau „automobilul nu mai este un lux, ci o necesitate”. Ne gândim la un leu universal, mistic sau la o maşină universală, invizibilă? Bineînţeles că nu. Ne gândim la fiecare leu în parte, la fiecare maşină în parte.


Acest stil de formulare îl întâlnim şi pe paginile Scripturii. Domnul Isus spune: „robul nu este mai mare decât domnul său”. „Robul” şi „domnul” sunt folosiţi în sens generic. Când definiţia este aplicată în realitate,
se referă la fiecare rob şi fiecare domn.

La fel stau lucrurile cu ecclesia. Domnul spune: „Dacă nu vrea să asculte de ei, spune-l Bisericii; şi dacă nu vrea să asculte nici de Biserică, să fie pentru tine ca un păgân şi ca un vameş.” (Matei, 18:17). Cuvântul apare la singular, dar nu se poate referi la o singură Biserică, universală invizibilă. Conform definiţiei date de apărătorii acestui concept, nimeni nu poate fi exclus din această Biserică. Iar contextul tocmai despre aceasta vorbeşte.


Alte utilizări ale ecclesiei în sens generic: „este ruşine pentru o femeie să vorbească în Biserică” – adică în orice adunare; „bărbatul este capul nevestei, după cum şi Hristos este Capul Bisericii” – nu ne gândim la o soţie universală, ci la fiecare soţie. Fiecare adunare îl are ca şi Cap pe Cristos.

Sensul instituţional:


Dar mai există un sens de care trebuie să fim conştienţi. Acesta se numeşte sens instituţional.
Accentul cade aici pe membrul original sau părinte şi pe legătura celorlalţi membri cu acesta. În privinţa ecclesiei, ceea ce este valabil pentru prima nu este în mod necesar valabil şi pentru descendentele ei, ca în cazul sensului generic.

Exemplu:

Şcoala românească este întemeiată de Gheorghe Lazăr. Este ridicol să ne gândim că Gh. Lazăr a întemeiat o şcoală universală. De asemenea, este evident că sensul generic, aplicabil tuturor şcolilor româneşti, nu are sens, căci Gheorghe Lazăr nu a întemeiat fiecare şcoală românească în parte. Este adevărat că şcoala generală nr. 1 din Bocşa îi datorează existenţa lui Gheorghe Lazăr, dar el nu a întemeiat-o direct. El a întemeiat şcoala românească ca instituţie, întemeind prima şcoală. Cei educaţi în acea şcoală i-au dus lucrarea mai departe, întemeind alte şcoli româneşti, şi tot aşa până s-a întemeiat şcoala generală nr. 1 din Bocşa. Dar toate şcolile româneşti individuale, privite în sens instituţional au un singur fondator: Gheorghe Lazăr.

La fel este şi cu ecclesia, cu adunarea lui Cristos. Când citim că „Dumnezeu a rânduit în Biserică, întâi, apostoli; al doilea, prooroci, etc.” nu înseamnă că fiecare adunare individuală a avut apostoli. Ştim că adunarea din Filipi nu a avut, căci Pavel li se adresează „către toţi sfinţii în Hristos Isus care sunt în Filipi, împreună cu episcopii şi diaconii” (Filipeni, 1:1). Nu toate adunările aveau apostoli, dar prima întemeiată a avut, cu siguranţă.

În sens instituţional, Adunarea stă pe „temelia apostolilor şi proorocilor, piatra din capul unghiului fiind Cristos.” Adunarea noastră nu are apostoli, la fel ca cei 12, nu a fost întemeiată în mod direct de Cristos, dar fiindcă descinde din adunarea întemeiată de El, este aceeaşi instituţie şi se poate spune despre ea, la fel ca despre adunarea din Efes, că stă pe temelia apostolilor. Prima Adunare a fost organizaţia-părinte din care se trag toate celelalte adunări. Toate au aceeaşi origine, şi au fost zidite pe aceeaşi temelie, au fundaţia comună a apostolilor şi profeţilor.

În ce sens spunem că Adunarea este instituţie sau organizaţie? Nu ne referim la o structură ierarhică, la o organizaţie gen corporaţie. Vorbim despre adunare ca instituţie în acelaşi fel în care vorbim despre instituţia familiei. Adunarea este un organism, dar nu poate exista organism fără organizare. Chiar şi cel mai simplă formă de viaţă are nevoie de o formă de organizare.

Forma de organizare a adunării, legile pe care le respectă şi funcţiile pe care le îndeplineşte o fac, o organizaţie. Prezenţa şi conducerea Duhului lui Cristos o fac un organism viu.