Alegerea suverană

Alegerea

suverană

Dumnezeu alege pe unii pentru:

ca să fie sfinţi şi fără prihană înaintea Lui

Ef.1.4 În El, Dumnezeu ne-a ales înainte de întemeierea lumii, ca să fim sfinţi şi fără pată înaintea Lui.

să fie înfiaţi prin Isus Hristos

Ef.1.5 El ne-a predestinat pentru înfiere prin Isus Cristos, după buna plăcere a voii Sale,

să fie moştenitori

11 În El am fost şi aleşi, fiind rânduiţi mai dinainte după planul Celui Care le face pe toate după scopul voii Sale,

ca să slujască de laudă slavei Sale

Ef. 1.12. ca să slujim de laudă slavei Sale, noi, care mai dinainte am nădăjduit în Hristos.

Toate astea pentru că așa a hotărât în sfatul voii Sale – vezi Ef. 1.11. Hotărâre luată după buna plăcere a voii Sale– vezi Ef. 1.5. Hotărârea asta având un scop și anume: ca să slujim de laudă slavei Sale. De asta a ales pe unii și pe unii nu i-a ales.

Unii ca să caute motive în afara Bibliei au scos teoria cum că, Dumnezeu i-a ales spre mântuire deoarece a prevăzut dinainte în preștința Sa, că ei o să creadă și o să se pocăiască, acestea fiind motive suficient de puternice ca să fie aleși.

Ei dau și o ilustrație în genul acesta: ,, Dumnezeu în preștința Lui, din veșnicia trecută, a privit peste capetele tuturor oamenilor din univers și a văzut cine o să aleagă să creadă în El și ca atare i-a ales să fie mântuiți.” Accentul în ilustrație căzănd pe preștiință și pe liberul arbitru al omului care trebuie să accepte jertfa pe care Cristos a depus-o pentru toți oamenii.

Dar preștiința sau știinșa mai dinainte a evenimentelor se bazează pe hotărârile Lui. El le cunoaște deoarece le-a predestinat din veșnicie.

În F.A. 2. 23, este menționat înainte sfatul hotărât apoi preștiința:

,,pe Omul acesta, dat în mâinile voastre, după sfatul hotărât şi după ştiinţa mai dinainte a lui Dumnezeu, voi L-aţi răstignit şi L-aţi omorât prin mâna celor fărădelege.”

F.A. 15.18: ,,zice Domnul, care face aceste lucruri şi căruia Îi sunt cunoscute din veşnicie.”

Problema cea mai mare a acestei ilustrații este în versetul care spune:

Ef.2.8. Căci prin har aţi fost mântuiţi, prin credinţă. Şi aceasta nu vine de la voi; ci este darul lui Dumnezeu.

9. Nu prin fapte, ca să nu se laude nimeni.

Cu alte cuvinte, Dumnezeu nu putea să prevadă în ei ceva ce ei nu puteau să aibe, decât dacă El le dădea în dar!

Credința și pocăința sunt daruri date de Dumnezeu după ce omul este născut din nou. Până atunci nu le are, și Dumnezeu nu le putea prevede decât dacă El avea intenția să le dăruiască.

Un alt verset care stă împotriva acestui tipar de gândire este, 2 Tim. 1.9:

El ne-a mântuit şi ne-a dat o chemare sfântă, nu pentru faptele noastre, ci după hotărârea Lui şi după harul care ne-a fost dat în Hristos Isus, înainte de veşnicii,

Nu faptele noastre, gândurile, alegerile, atitudinile sau ceva prevăzut în noi L-a determinat ci, hotărârea Lui şi harul, adică nemeritul, favorul Său nemeritat, dat înainte de a fi vre-o frimitură din univers.

În Tit 3.5, este reluat de către Pavel acelaș gând când spune:

El ne-a mântuit, nu pentru faptele făcute de noi în neprihănire, ci pentru îndurarea Lui, prin spălarea naşterii din nou şi prin înnoirea făcută de Duhul Sfânt,

Vedeți, motive: milă, har și îndurare. Nu merite, atitudini, decizii, alegeri făcute de om, predări, rugăciuni ale păcătosului sau oricare altă faptă.

Dacă oricare altul ar fi motivul găsit în creatură, și nu în Creator, am avea o mântuire prin fapte și nu ar mai fi prin har (ne merit, grațiere). Ar fi loc de laudă, mândrie și slavă omenească, împărțită cu Dumnezeu.

De asta se predică: ,,Fă-ți și tu partea ta în mântuire, că Dumnezeu deja și-a făcut-o pe a Lui” Vedeți mântuirea prin fapte, pe care pocăiții o numesc har?

,,….. partea ta” asta este FAPTE!

Odată pe când predicam la București, un frate bine intenționat mi-a dat o ilustrație în vederea alegerii:

,,Alegerea pentru mântuirea sufletului este o ofertă. Este ca și când cineva iese pe stradă cu bilete la un spectacol, le spune trecătorilor că sunt gratuite, și intrarea la spectacol depinde dacă tu alegi sau refuzi biletul. Biletele au fost plătite de un domn generos care dorește ca mulți din trecători să îi împărtășească bucuria de a urmări spectacolul împreună. Toate depind de tine, vrei sau nu vrei.”

Eu i-am explicat fratelui că în toată ilustrația asta el pierde cel mai important amănunt pe care-l prezintă Scriptura: și anume că noi ne naștem morți în păcatele și greșelile noastre din Adam.

Ilustrația corectă ar fi să mergi cu biletele în cimitir și să îi rogi pe cei de acolo dacă vor să accepte invitația ta la spectacol.