4 condiţii pentru un botez scriptural

4 condiţii pentru un

botez scriptural

Ca un botez să fie biblic trebuie să îndeplinească 4 condiţii esenţiale. Una dintre ele dacă lipseşte, botezul nu este biblic.

Primele trei dintre condiţiile ce o să le enumer, le întâlnim la toţi cei care mărturisesc botezul la maturitate în urma naşterii din nou. Însă pe a patra o să o întâlnim la puţine Adunări din timpul de azi. Acest aspect o să îl abordăm într-un articol viitor. Primele două condiţii trebuie să le îndeplinească candidatul, ultimile două ţin de administrator.

Condiţiile esenţiale ca un botez să fie valid sunt următoarele:

1. candidat scriptural

2. motiv scriptural

3. modul scriptural

4. administrator scriptural

1. Candidatul scriptural. O persoană matură, care a auzit evanghelia, a fost născută din nou, o crede, aduce roade vrednice de pocăinţă şi care este deplin responsabilă pentru faptele sale încât să de-a socoteală înaintea lumii, pentru ,,credinţa dată sfinţilor odată pentru totdeauna” la care aderă. Acest punct elimină copiii ca şi candidaţi pentru botez.

De fapt toţi botezătorii de copiii (pedobaptiştii) mărturisesc cu gura lor că pentru ei candidatul potrivit este păcătosul neregenerat!

2. Motivul scriptural. Botezul trebuie să arate că eu am murit faţă de păcat, am fost îngropat şi am înviat la o viaţă nouă şi mai arată că Domnul a murit pentru păcatele mele, a fost îngropat şi a înviat ca eu să trăiesc prin El.

Candidatul nu trebuie să creadă că afundarea îi aduce vreun har special sau mântuire. Afundarea nu este un sacrament ce conferă mântuire aşa cum declară biserica catolică şi ortodoxă:

,,Botezul este cel dintâi şi cel mai necesar sacrament, prin care ni se iartă păcatul strămoşesc precum şi toate păcatele făcute înainte de Botez şi devenim creştini.”

Chiar dacă Biblia afirmă că botezul mântuieşte (1Petru 3.20-21) şi spală păcatele, acesta o face figurativ şi nu literal.

3. Modul scriptural. O singură afundare în apă şi nu în alt lichid. O singură afundare nu trei. De ce una? Pentru că o asemenea practică distorsionează Trinitatea. Afundarea triplă ilustrează TREI morţi, TREI îngropări şi TREI învieri. Nici Tatăl, nici Duhul Sfânt nu au murit, nu au fost îngropaţi şi nici nu au înviat, iar Domnul Isus cu siguranţă că nu le-a făcut de trei ori. El a murit a fost îngropat şi a înviat o singură dată după Scriptură (1Corinteni 15.3-4).

4. Administratorul scriptural. Administratorul este o Adunare care acţionează prin intermediul unui bărbat ordinat. O Adunare ce are o succesiune neîntreruptă de-a lungul secolelor ce se identifică în origine, învăţătură şi practică cu cea fondată de Domnul Isus în timpul lucrării Sale pământeşti.

Ea nu trebuie să aibe originea în catolicismul răsăritean sau apusean, în reformă sau în ,,mişcările de trezire” ale secolelor trecute, apărute în America sau în Europa.

Doar o Adunare ce îşi are existenţa (originea) în Marea Trimitere (Mat. 28.18-20) poate fi un administrator scriptural, celelalte biserici care ocolesc principiul autorităţii şi Marii Trimiteri în fondarea lor, nu au autoritate chiar dacă o invocă. O să revin asupra acestei idei când o să studiem cele 4 principii pe baza cărora au apărut biserici în actuala eră creştină.

Deci în concluzie orice botez care nu îndeplineşte aceste 4 condiţii de bază, nu poate fi valid. Chiar dacă este făcut la maturitate, chiar dacă persoana este sinceră şi născută din nou, dacă îi lipseşte administratorul scriptural, botezul este doar o baie. Nu poţi fi numit botezat biblic ci doar udat.

Pe cine a autorizat Cristos

să-I administreze botezul?

Cristos Domnul a autorizat să Îi administreze botezul pe:

– farisei, saduchei, irodieni, marii preoţi leviţi sau sinagoga evreiască?

– persoane necredincioase în El?

– persoane nebotezate?

– persoane apostaziate doctrinar?

– persoane ce nu au fost ucenicizate de o Adunare scripturală?

Personal cred că pe niciuna din aceste categorii enumerate mai sus nu le-a autorizat să-I administreze botezul. El nu a autorizat un om, un bord de misiune, o asociaţie religioasă, ci Adunarea Sa. Ea este administratorul botezul şi Cinei (singurele rânduieli lăsate Adunării).

De unde ştim că Adunarea este şi nu păstorul sau diaconul? Din Matei 28.18-20:

Isus S-a apropiat de ei și le-a vorbit, zicând: „Toată autoritatea Mi-a fost dată în cer și pe pământ. Prin urmare, duceți-vă și faceți ucenici din toate neamurile, botezându-i în Numele Tatălui, al Fiului și al Duhului Sfânt și învățându-i să păzească tot ce v-am poruncit! Și iată că Eu sunt cu voi în toate zilele, până la sfârșitul veacului!“ (Trad. N.T.R.)

În versetul 18, cuvântul autoritate în greacă este exousia. Cornilescu îl traduce cu putere. Pe baza acestei autorităţi, a dat El însărcinarea din Matei 28.19-20.

Acum se ridică întrebarea: ,,Cui deleagă El această autoritate?”

Observaţi vă rog că în această mare trimitere sunt 3 clase de oameni:

,,VOI” – ucenici de aceeaşi credinţă şi practică cu Cristos (duceţi-)

,,TOATE NEAMURILE” – cei încă ne-evanghelizaţi

,,EI” – cei evanghelizaţi dar încă nebotezaţi şi neînvăţaţi (,,botezându-i” , ,,învăţându-i

Este foarte important să nu facem confuzie niciodată între aceste 3 categorii de oameni. Doar cei desemnaţi prin ,,VOI” sunt autorizaţi să administreze această Însărcinare a Domnului Isus.

Cristos Domnul nu a însărcinat pe cei ne-evanghelizaţi adică ,,TOATE NEAMURILE” să administreze botezul.

Şi nici pe cei evanghelizaţi ,,EI” dar nebotezaţi şi neînvăţaţi să administreze botezul.

Cei autorizaţi ,,VOI” trebuie să facă următoarele lucruri:

– să se ducă cu evanghelia (Marcu 16.15) la toate neamurile;

– doar aceia care răspund Evangheliei cu credinţă ,,EI” (Marcu 16.16) sunt candidaţi potriviţi pentru botez.

Deci singurii administratori autorizaţi sunt identificaţi prin ,,VOI” în Marea Trimitere. Ei sunt ,,UCENICII” din versetul 16:

,,Cei unsprezece ucenici s-au dus în Galileea, la muntele unde le indicase Isus să meargă.”

Aici în Galileea nu au fost doar cei 11, ci toţi aproximativ 500 (1 Corinteni 15.6), singurul loc unde Îl puteau vedea toţi deodată.

Cineva trebuie să fie el însuşi ucenic, înainte de a putea face ucenici, altfel nu este decât ,,un orb care călăuzeşte pe alt orb care urmându-şi drumul împreună ajung să cadă într-o groapă”.

Materialul potrivit pentru facerea de ucenici este dat de cei care au fost mai întâi evanghelizaţi dintre naţiuni şi au fost născuţi din nou. Doar ei trebuie să fie botezaţi şi apoi adunaţi pentru a învăţa cum să păzească ce a poruncit Domnul Isus. Autoritatea aceasta a Adunării o vedem pusă în practică întocmai în F.A. 2. 41-42:

,,Astfel, cei ce au primit cuvântul lui au fost botezați, și în ziua aceea au fost adăugate cam trei mii de suflete la numărul ucenicilor. Ei stăruiau în învățătura apostolilor, în părtășie, în frângerea pâinii și în rugăciuni”

Acesta este modelul Marii Trimiteri pus în aplicare în primul secol şi ulterior până în timpul de azi. Din păcate cele mai multe Adunări au căzut în apostazie formând catolicismul (ramura apuseană şi ortodoxia), iar unele au rămas fidele Marii Trimiteri și au continuat să ducă această autoritate mai departe.