Autoritate şi lucrători

Autoritate şi lucrători

In acest articol , as dori sa raspund la cele mai dese intrebari pe care le-am auzit cu privire la conceptul de ,,autoritate“.

Pentru foarte multi acest concept este unul fara semnificatie. Pentru unii scopul scuza mijloacele iar pentru altii acesta nu conteaza din moment ce se cred mantuiti . Unii dintre ei cred ca:

– nasterea din nou iti da autoritate;

– alti cred ca autoritatea si-o pot lua direct din Biblie prin simpla citire a textului din Mat.18.20.;

– altii spun ca acest drept este dat de credinta in Cristos;

– alţii spun că le-a vorbit un ,,înger” într-o vedenie sau într-un vis şi i-a îndemnat să facă lucrare

– iar alţii nu recunosc acest principiu ca fiind necesar ci ,,scopul scuză mijloacele”

Pentru a clarifica aceste pareri cred ca trebuie sa apelam ca de fiecare data la Scriptura. În acest sens doresc să ridic câteva întrebari si raspunsuri cu privire la ,, autoritate“:

1. A avut Ioan Botezatorul, autoritate de la Dumnezeu , de a predica , boteza si de a face ucenici ?

Da . Ioan a fost imputernicit de Dumnezeu pentru a predica evanghelia , a boteza si a face de cunoscut lumii pe Cristos.

31 Nici eu nu-L cunoşteam, dar tocmai pentru aceasta am venit să botez cu apă, ca El să fie făcut cunoscut Israelului.»“

32 Ioan a depus următoarea mărturie: „L-am văzut pe Duhul coborând din cer ca un porumbel şi rămânând peste El.

33 Nici eu nu-L cunoşteam, dar Cel Ce m-a trimis să botez cu apămi-a zis: «Cel peste Care vei vedea Duhul coborând şi rămânând, Acela este Cel Care botează cu Duhul Sfânt!»

34 Iar eu am văzut şi am depus mărturie că Acesta este Fiul lui Dumnezeu“Ioan 1.31-34 .

Scriptura spune ca pana la el , au tinut Legea si proorocii .El a fost singura persoana ne botezata dar cu autoritate de a boteza. Cristos Domnul a mers spre Ioan la Iordan, pentru a fi afundat si a confirma inca o data ca acesta nu lucra faradelege. Multi dintre Apostoli se intorsesera la Dumnezeu prin Ioan si impreuna cu Isus, ii primisera atat mesajul cat si botezul .

2. A avut Adunarea Nou Testamentara autoritate de la Cristos Domnul?

Da . Dupa botezul Sau , Domnul preia o parte din ucenicii lui Ioan , apoi este gasit ca predicand si botezant in paralel cu Ioan Botezatorul.

,,După aceea, Isus şi ucenicii Lui au venit în ţinutul Iudeii. Şi stătea acolo cu ei şi boteza.

23 Ioan boteza şi el în Aenon, aproape de Salim, pentru că acolo erau multe ape, şi oamenii continuau să vină şi să fie botezaţi.

24Căci Ioan încă nu fusese aruncat în închisoare.” Ioan 3.22-24.

Cristos ii preia mesajul si botezul apoi ,, El creste si Ioan se micsoreaza “ . Grupul format in Mat . 16. este numit Adunarea Mea, avea apostoli, trimiteri de propovaduire, puterea de a face semne si minuni , avea frangerea painii , cunosteau disciplina etc. . Aceasta Adunare a avut cel mai mare privilegiu de sub ceruri – fizic vorbind ,au avut pe Isus , pentru o vreme , Pastorul lor.

Aceasta Adunare a fost prima care a primit autoritate de la Cristos si promisiunea prezentei Sale din generatie in generatie :

18 Isus S-a apropiat de ei şi le-a vorbit astfel: „Toată autoritatea Mi-a fost dată în cer şi pe pământ.

19 Prin urmare, duceţi-vă şi faceţi ucenici din toate neamurile, botezându-i în Numele Tatălui, al Fiului şi al Duhului Sfânt

20 şi învăţându-i să păzească tot ce v-am poruncit! Şi iată că Eu sunt cu voi în toate zilele, până la sfârşitul veacului!“ Mat.28.18-20 .

Cristos Domnul promite Adunarii Sale , autoritate de a actiona in Numele Lui ,cat si prezenta Sa continua in Adunare in toate veacurile (pana la rapire) .

3. Autoritatea a fost data lui Petru , apostolilor ca grup  sau  fiecarui membru in parte  in Mat.28.18-20. ?

Personal cred că autoritatea a fost dată doar Adunării Sale din următoarele motive:

Nu a fost dată lui Petru deoarece li s-a spus – ,, duceti-vă “ la plural;

Nu a fost dată doar grupului de Apostoli deoarece odată cu moartea lor ar fi încetat şi perpetuitatea Adunarii cât şi prezenţa autorităţii;

Nu a fost dată tuturor celor de faţă din muntele Galileii deoarece , între ei puteau fi şi copiii de-ai fraţilor sau simpatizanţi;

Nu a fost dată fiecarui membru al Adunarii în parte, deoarece surorile nu erau autorizate să îndeplinească slujba de apostol , păstor ,evanghelist, învaţător sau lucrător ordinat de Adunare;

Autoritatea nu a fost dată individual, fiecăruia care era născut din nou, deoarece s-ar fi creat un haos de ne controlat. Fiecare bărbat şi femeie, ar fi putut îndeplini ,,Marea Trimitere ,, ar fi ucenicizat, botezat, frânt pâinea fără ca Adunarea să le poată cerceta lucrarea, trăirea, învăţatura, etc;

Adunarea nu ar mai putea corecta sau disciplina nici un lucrător sau membru de rand şi ,,legatul sau dezlegatul atât în cer cât şi pe pământ” (Mat.18.18 ) nu şi-ar găsi sensul;

,,Marea Trimitere“ nu îndeamnă ucenicii imaturi să facă lucrări spirituale cu atât mai mult pe cei care nu erau încă botezaţi;

Cât priveşte persoanele nemântuite (moarte spiritual) nici nu cred că s-ar pune problema. Ei nu sunt luaţi în calcul.

4. Erau toti lucratorii Noului Testament persoane autorizate si recunoscute de Adunare ?

Da . Toate cazurile in care gasim persoane implicate in lucrare, in Noul Testament , erau bărbați chemati direct de Cristos, fie pusi de-oparte de una din Adunarile locale deja existente.

1În biserica din Antiohia erau nişte profeţi şi învăţători: Barnaba, Simeon, numit şi Niger, Lucius din Cirena, Manaen – care fusese crescut împreună cu tetrarhul Irod – şi Saul.

2În timp ce slujeau ei Domnului şi posteau, Duhul Sfânt le-a zis: „Puneţi-Mi deoparte pe Barnaba şi pe Saul pentru lucrarea la care i-am chemat!“

3Atunci, după ce au postit şi s-au rugat, şi-au pus mâinile peste ei şi i-au lăsat să plece..F.A. 13. 2-3.

Textul spune ca Duhul I-a chemat , si slujitorii si-au pus mainile peste ei dupa ce au posti si s-au rugat apoi i-au lasat sa plece . Dupa terminarea lucrarii se intorc inapoi in Adunarea de unde au fost trimisi ca sa de-a socoteala de lucrarea infaptuita.

…….au plecat pe mare spre Antiohia, locul de unde fuseseră încredinţaţi harului lui Dumnezeu în vederea lucrării pe care o îndepliniseră.

27Când au ajuns, au adunat biserica şi le-au povestit tot ce făcuse Domnul cu ei şi cum deschisese El neamurilor uşa credinţei. F.A.14.26-27.

Nu exista in Scriptura nici un exemplu de persoane ne autorizate a caror lucrare sa fie recunoscuta de vre-una din ekklesiile existente.

5. Poate orice persoana din Adunare sa mearga, sa faca ucenici, sa ii boteze si sa ii dezlege ca Adunare ?

Nu . Nu toti fratii din Adunare sunt autorizati sa mearga sa ucenicizeze .

In F.A. 15. gasim un caz de genul acesta . Cativa frati din Adunarea din Ierusalim, ajung in Antiohia unde era Adunarea lui Pavel si invatau ca daca nu se vor taia imprejur , nu sunt mantuiti.

Ca sa rezolve conflictul doctrinar , Antiohia trimite un grup de frati impreuna cu Pavel , la Adunarea din care proveneau ,, invatatorii neautorizati“ . Membrii Adunarii din Ierusalim se intrunesc si afirma ca cei ajunsi in Antiohia nu erau trimisi imputerniciti de ei .

Ii indeamna sa se fereasca de lucrurile jertfite idolilor, de sange , animale sugrumate si curvie .In acel moment adunarea din Ierusalim recunostea mantuirea neamurilor  prin credinta, fara sa adere din nou la ,, jugul Legii “.

1Au venit însă din Iudeea unii care îi învăţau pe fraţi astfel: „Dacă nu sunteţi circumcişi, după obiceiul lui Moise, nu puteţi fi mântuiţi!“

2S-a stârnit o mare neînţelegere şi dispută între Pavel şi Barnaba, de o parte, şi ei, de cealaltă parte. Drept urmare, fraţii i-au desemnat pe Pavel, pe Barnaba şi pe alţi câţiva dintre ei să se suie la Ierusalim pentru această problemă, la apostoli şi la bătrâni.

4Când au ajuns în Ierusalim, au fost primiţi de biserică, de apostoli şi de bătrâni şi au povestit tot ce făcuse Dumnezeu cu ei.

24Fiindcă am auzit că unii care au plecat dintre noi, fără ca noi să le poruncim, v-au tulburat prin cuvintele lor şi v-au necăjit sufletele, (zicând să vă tăiaţi împrejur şi să păziţi Legea,)

25am hotărât. F.A. 15.1,2,4,24,25 .

Orice Adunare sanatoasa in credinta, ar trebui sa actioneze la fel (prin nerecunoasterea autoritatii lucratorilor ) in cazul in care persoane netrimise de Adunare , ar intreprinde lucrari de evanghelizare , invatare si botezare .

6. Poate o persoana exclusa dintr-o Adunare Scripturala, sa aibe autoritate in lucrare, să meargă să ucenicizeze, să afunde în apă şi să fondeze Adunări ale lui Cristos?

Nu . Persoanele excluse (cele puse sub disciplina temporar), dintr-o Adunare biblica, nu au nici un drept de a se implica in viata spiritual a Adunarii, pana in momentul cand acestea se indreapta si in comportamentul lor se da dovada de o pocainta sincera si Adunarea ii reprimeste ca frati cu drepturi depline.

Ei nu trebuie sa se implice in slujire, predicare a cuvantului, rugaciune publica, sau administrarea randuielilor. Simplul fapt ca sunt gasiti ca facand lucrare pe cont propriu sau in numele Adunarii, este o dovada de nesupunere , razvratire si neascultare de Adunare al carei Cap este Cristos.

Un exemplu de barbat ,,dat afara dim mijlocul lor“ este corinteanul din prima scrisoare catre corinteni capitolul 5 de la versetul 1 pana la versetul 5. Textul spune despre el ca e dat chiar pe mana vrasmasului pentru nimicirea trupului. Vede vreunul dintre voi pe acest barbat lucrand si lucrarea sa ii fie aprobata de oameni sau de Cristos? Eu unul nu o vad. Un exemplu mai bun ca acesta nu gasim in Noul Legamnt.

7. Poate o persoana nemantuita sa faca lucrarea lui Cristos de ucenicizare, botezare şi înfinţare de Adunări?

Nu. O persoana nemantuita nu poate sa faca lucrarea lui Cristos, din mai multe motive :

nu poate gandi ca Dumnezeu (Isaia 55:8, 9).

-nu poate intelege pe Dumnezeu (Iov 11:7,8).

-nu poate vedea lucrurile spiritual (Ioan 3:3).

-nu-si poate cunoaste propria inima (Ieremia 17:9).

-nu poate sa isi conduca pasii (Ieremia 10:23).

-nu poate primi Duhul Sfant (Ioan 14:17).

-nu poate auzi ( primi si intelege ) cuvintele lui Dumnezeu (1Corinteni 2:14).

-nu se poate naste singur in familia lui Dumnezeu (Ioan 1:13).

-nu poate avea prin el insusi pocainta si credinta in Cristos (2Tesaloniceni 3:2).

-nu poate veni la Cristos (Ioan 6:44, 65).

-nu poate crede in Cristos (Ioan 10:26).

-nu poate fi placut lui Dumnezeu (Romani 8:5,8,9).

8. Să presupunem că un bastinaş gaseste o Biblie pe o insulă adusă de ape la ţărm, dupa ce o citeste si este mantuit, are el autoritate de a evangheliza, a uceniciza, boteza si forma Adunari în acea insulă sau junglă?

Nu . Nu cred ca are deoarece Scriptura nu ii da dreptul acesta . Tiparul in Scriptura este urmatorul : autoritatea a fost lasata de Cristos in Adunare si Adunarea este cea care imputerniceste unul sau mai multi lucratori pentru a duce vestea buna in lume , sa ii invete pe noii ucenici, sa ii boteze si apoi sa ii dezlege ca Adunari surori . Bastinasul poate, sa isi marturiseasca experienta sa cu Domnul si altora si sa le spuna alor săi ce a făcut Domnul pentru el. Lucrarea lui se limitează doar la tât.

El cred ca ar trebui sa fie constrans din dragoste pentru Salvatorul sa vorbeasca si altora. El este si ramane in continuare mantuit dar nu face inca parte dintr-o Adunare a lui Cristos. In aceasta se intra prin botez. El nu are parte de ucenicie şi ca atare nu poate uceniciza pe alţii din simplu fapt că el nu a fost ucenicizat. Ar fi ca şi când un orb ar călăuzi pe alt orb.

El face parte din familia lui Dumnezeu care este compusa din toti mantuitii tuturor veacurilor şi din Împărăţia lui Dumnezeu din care fac parte toţii cei mântuiţi de pe pământ la un anumit moment dat. Foarte multi confunda : familia , adunarea si imparatia lui Dumnezeu si aceasta confuzie aduce multa neclaritate in lumea teologica.

Toti cei care nu fac distinctive intre aceste trei lucruri diferite, il plaseaza pe bastinasul acesta in biserica universala invizibila si drept dovadă ii confera tot felul de drepturi si autoritati. Biserica universala invizibila , este un concept inventat de Jan Calvin (preluat de la catolicul Augustin), după ce a fost excomunicat de papă, folosit ca scuză de a nu isi plasa ucenicii in biserica catolica (universala) pe care o parasise ci in una invizibila compusa din mantuitii tuturor veacurilor .

9. Sunt bordurile de misiune instituţii paralele Adunării, autorizate de Cristos Domnul să ducă la îndeplinire Marea trimitere?

Nu . Nu cred, pentru simplu motiv, ca Scriptura nu vorbeste absolut nimic despre ele. Bordurile de misiune sunt o inventie umana aparuta cu aproximativ 1700 ani după Crisos. Ele nu existau înainte de Marea Trimitere nici în primele secole ale creştinismului primar.

Primul bord de misiune s-a format in Anglia in octombrie 1792 si s-a numit „Misiunea Baptistă Particulară”,. Primii misionari ai acestui bord, au fost John Thomas şi William Carey, acesta din urma fiind chiar fondatorul.

Bordurile de misiune sunt compuse din mai multi lideri misionari si pastori ai diferitelor biserici sau denominaţii religioase. Aceasta organizatie este compusa dintr-un grup fondator, un presedinte, vicepresedinte , secretari si membri in bordul de misiune . In foarte multe cazuri aceste borduri trimit in campul de misiune sub pretexte umanitare (in special in tarile din lumea a treia) femei misionar carora Scriptura nu le vorbeste nimic despre o asemenea insarcinare de la Cristos .

Aceasta organizatie nu este o Ekklesie a lui Cristos si ca atare nu are nici un fel de autoritate pentru a duce sau a ajuta la ducerea ,,Mari Trimiteri“ la toate neamurile. Bordul de misiune are o structura diferita de organizare, membrii diferiti (numai cler) si responsabilitati diferite.

Responsabilitatea misionarilor este faţă de bordul care ii renumerează financiar, îi trimite pe teren si nu fata de biserica locala unde acestia sunt membri. Cristos Domnul nu a dat autoritatea Sa la doua institutii diferite (ca membralitate, organizare si componenţă) pentru a-I face lucrarea pana se va reintoarce.

De fapt Adunarea Sa, nu are concurenţi sau ,,slujnice” care să-i facă lucrarea la care a fost chemată. Ea a fost autorizată şi doar ea trebuie să se achite de acestă administrare încredinţată.

La final doresc să punctez nişte aspecte întâlnite în bisericile care subminează chiar principiul autorităţii aşa cum este el înţeles în majoritatea bisericilor locale:

– sunt unii ce se plimbă din biserică în biserică, care atunci când îi întrebi din ce biserică fac parte, spun: ,,fac parte din Adevărata biserica a Domnului”. Ei vin prin biserici, dau sfaturi membrilor, chiar predică la amvoane şi sunt membrii ,,pe nicăieri”. Ei fug de autoritatea bisericii locale, nu le place să fie supuşi dar le place să se implice în ,,lucrare”.

Acest soi de hoinari spirituali, trebuie cercetaţi şi catalogaţi aşa cum se cuvine. Mulți iasă din părtăşia bisericii şi merg pe cont propriu neînţelegând că lucrarea nu e separata de trup ci totdeauna trebuie să fie împreună și sub autoritatea trupului. Chiar în Scriptură vedem că erau unii care se dădeau chiar apostoli (mesageri ai Adunării), care au fost puși la test și au picat testul.

– există persoane ce povestesc doar despre alţii și experientele lor dar ei însisi nu au nici o relație personală cu Domnul. Vorbesc despre autoritatea altora dar ei sunt în afara aceste autorităti lăsând impresia că se afla sub aceeas autoritate.

– alţii pretind că au autoritate pentru ca ei sunt fiul lui cutare pastor sau predicator influent. A fi în umbra autorității prezentate de numele părinţilor, nu înseamnă că asta le dă autoritate de a-i face calificaţi în lucrare. De multe ori biserica vede că ei nu se ridică la statutul aşteptărilor şi sfârşesc prin a nu mai fi ascultaţi.

– alţii cred că seminarul îți dă autoritate şi calificare în lucrare. Aceasta este calea lumii deschisă de vechiul catolicism. Domnul îi educă pe ai Lui ,,în pustie” apoi îi cheamă în slujire (Galateni 1.16-17).

– alţii cred că influenţa sau statutul social le dă autoritate spirituală. Socialul nu poate concura cu spiritualul. A fi bogat în arginţi nu este un semn că ai şi pricepere spirituală a lucrurilor. Un exemplu grăitor ne stă Diotref din Scriptură – 3 Ioan 9-10.

– o altă categorie ce subminează autoritea bisericii sunt sponsori bogaţi care ajută financiar lucrarea. De multe ori aceşti sponsori sunt cooptaţi în comitete de conducere dar în cele mai mule cazuri spiritualitatea lor este îndoielnică. De obicei cine dă banul pune şi condiţiile ce să se facă cu el. Şi uite aşa păstorii bisericilor ajung mai degrabă sub autoritatea banilor sponsorilor decât sub autoritatea Cuvântului.