Este Botezul în apă Legământ cu Domnul?

Este Botezul în apă Legământ cu Domnul?

Ideea de „legământ făcut cu Domnul în apa botezului” este des întâlnită în cercurile neoprotestante din ţara noastră. Adesea auzim afirmaţia: „fratele cutare de la noi s-a pocăit şi mâine face legământ cu Domnul în apa botezului.” Într-atât este de răspândită această idee, încât se poate crede că botezul este descris în Sfintele Scripturi ca legământ , pe care cel botezat îl face cu Dumnezeu. Însă atunci când căutăm baza biblică a unei astfel de afirmaţii, chiar şi cei mai inflacarati aparatori ai ei nu prea stiu sa o apere. Afirmatia este mai mult provenita din traditie si cei mai multi nu stiu cum sa si-o justifice in vocabularul lor teologic.

Ce este un Legământ sau ce este Botezul ? Pentru aceasta cred ca ar trebui sa definim termenii , pentru a pieri orice fel de confuzie :

Definiţia legământului:

Un legământ sau testament este o înţelegere formală, solemnă, care impune obligaţii. Pot intra în legământ două sau mai multe persoane egale care sunt în acord reciproc cu privire la condiţii SAU un legământ poate fi iniţiat de un superior cu condiţii care impun obligativitate asupra persoanelor de rang inferior.

Botezul este o ilustraţie figurativă a morţii, îngropării şi învierii lui Isus. Este traducerea termenului grecesc baptizo, a afunda, a scufunda, a imersa. Termenul grecesc –bapto, îşi are originea legată de industria vopsirii materialelor. Materialul era scufundat în vopsea până când se identifica cu culoarea vopselei respective.

Scriptura ne prezintă mai multe legăminte făcute între Dumnezeu şi om :
Legământul edenic se găseşte în Gen. 1:28-30;
Legământul adamic se găseşte în Geneza 3:14-29;
Legământul noahic se găseşte în Geneza 8:21-22; 9:1-17;
Legământul avraamic se găseşte în Gen. 12:1-4; 13:14-17; 15:1-7 şi 17:1-8;
Legământul palestinian se găseşte în Deut. 29:1-30:10;
Legământul mozaic se găseşte în Ex. 19:25 ;
Legământul davidic se găseşte în 2 Samuel 7:8-17;
Noul Legământ, menţionat în Matei 26.28 .

Aceste legăminte sunt diferite unele de celelalte. Oamenii cu care se încheie ele sunt diferiţi, condiţiile diferă de la un legământ la altul.


Unele sunt condiţionate (adică, Dumnezeu îşi face partea Lui doar dacă omul îşi face partea sa. Dacă omul nu îşi respectă partea, Dumnezeu nu este obligat să Îşi împlinească promisiunile.), ca cel încheiat cu Adam.


Alte legăminte sunt necondiţionate, ca cel făcut de Dumnezeu cu Avraam (Gen.12.1-4). În acest legământ, sau contract, Dumnezeu s-a angajat să îl binecuvânteze pe Avraam, fără să îi ceară nimic în schimb.
Oricât de diferite ar fi ele, toate aceste legăminte prezentate în Scripturi au un punct comun si anume :
Toate sunt iniţiate de Dumnezeu.

Legămintele puteau fi iniţiate de oricare dintre cele două părţi doar dacă ele erau egale. Atunci când cele două părţi difereau în rang, doar cel mai mare dintre ele putea iniţia legământul.

Aşadar, se ridică întrebarea: de ce oameni care au ca motto „Sola Scriptura” au o idee nescripturală despre unul din cele mai importante evenimente ale vieţii lor de credinţă, despre botez? În cazul celor mai mulţi, răspunsul ar fi „din obişnuinţă”, sau „aşa am auzit şi eu”. Este adevărat că orice lucru pe care îl auzim des şi de la mulţi suntem tentaţi să îl luăm ca atare. Ideea de „legământ cu Domnul în apa botezului” este o moştenire de la generaţiile dinaintea noastră. Ni s-a spus acest lucru când ne-am botezat, noi l-am luat de bun, la rândul nostru spunem la fel, şi îi învăţăm tot aşa pe cei ce vin după noi. Este vremea să ne oprim şi să ne cântărim ideile folosind cântarul cel drept, Sfânta Scriptură.

Atunci când folosim cuvinte ca „legământ” şi „botez” în aceeaşi propoziţie, în aceeaşi expresie, ne gândim imediat la Reformă, la „teologia legământului”, la oameni ca Luther, Calvin sau Zwingli. Deşi există diferenţe de interpretare între ei, protestanţii învaţă că botezul este un legământ, o pecete sau un semn al legământului făcut de Dumnezeu cu familia credinciosului.

Istoricul Robert Robinson spune că protestanţii „…au unit anumite beneficii invizibile cu botezul: unii presupuneau că este o curăţare fizică de păcat; alţii, o transmitere a unor calităţi morale; şi alţii o pecete sau un semn al unui contract între Dumnezeul Atotputernic şi credinciosul şi copiii credinciosului…” (Robert Robinson, The History of Baptism, Press of Lincoln and Edmands, Boston, 1817, p. 478.). De aceea Biserica Reformată spune: „Copiii sunt botezaţi ca moştenitori ai Împărăţiei lui Dumnezeu şi ai legământului Lui.”


Cum au ajuns Reformatorii la o astfel de concluzie? Totul a pornit de la botezul pruncilor. Anabaptiştii îi acuzau pe Protestanţi de o practică nescripturală cu consecinţe extrem de grave, botezul pruncilor.
Îi acuzau de ipocrizie, că deşi strigă Catolicilor „Sola Scriptura”, ei înşişi nu respectau acest principiu. În faţa acestor critici, Protestanţii au fost forţaţi să găsească în Scripturi dovezi în sprijinul botezului pruncilor.


Ei (protestanţii) credeau că Adunarea este continuatoarea Israelului. Prin urmare, legământul făcut de Dumnezeu cu Avraam cu privire la Israel a rămas în vigoare în timpul Adunării, a noului Israel, iar circumcizia, semnul legământului cu Israelul, a fost înlocuită de un alt „semn” sau „pecete”, şi anume, botezul. Cum circumcizia se făcea pruncilor, asa şi botezul trebuie acordat pruncilor. Acesta a fost argumentul lor.

Această idee nu era una apărută recent, ci era una destul de veche , imprumutata tot de la primii catolici.
Găsim că în anul 251 un anume Fidus venise cu propunerea ca botezul să fie administrat precum circumcizia era administrată odinioară, în ziua a opta de la naştere. În acele vremuri, botezul copiilor mici era deja acceptat de bisericile apostate .
Până la Schisma din 1054 catolicii spuneau că pentru a înţelege practica „istorică creştină” a botezului copiilor, este important să înţelegi modul în care pruncii erau incluşi în procesul mântuirii din Vechiul Testament.

Cel mai important semn în carne al legământului dintre Dumnezeu şi copiii lui Israel era circumcizia. Dumnezeu poruncise ca acest ritual sa fie aplicat tuturor copiilor de parte bărbătească în vârstă de 8 zile. Fireşte, pruncul nu era întrebat dacă vrea să se nască în Israel sau dacă vrea să fie evreu. Întrebarea: „Vrei să porţi semnul legământului şi să aparţii poporului lui Dumnezeu, sau nu vrei acest lucru?” nu a fost pusă niciodată, această decizie aparţinând părinţilor. Textele aduse pentru a sprijini această învăţătură sunt următoarele:
Coloseni 2:11-12:

11În El aţi fost tăiaţi împrejur, nu cu o tăiere împrejur, făcută de mână, ci cu tăierea împrejur a lui Hristos, în dezbrăcarea de trupul poftelor firii noastre pământeşti,
12fiind îngropaţi împreună cu El, prin botez, şi înviaţi în El şi împreună cu El, prin credinţa în puterea lui Dumnezeu, care L-a înviat din morţi.

De-asemenea, I Corinteni 10:2 spune: „toţi au fost botezaţi în nor şi în mare, pentru Moise.”
Cu alte cuvinte , neoprotestantii au mostenit aceasta invatatura de la protestanti ,care la randul lor au preluat-o de la catolici.

Legămintele în Scripturi erau foarte importante. Cu toţii suferim de pe urma legământului călcat de Adam. Evreii şi astăzi suferă datorită călcării legământului pe care Iahweh l-a făcut cu ei. Atunci când vorbim despre legământul în care ne găsim acum, vorbim despre ceva foarte important! Întreaga Epistolă către Evrei este dedicată acestui subiect! De aceea, ideea de „legământ cu Domnul în apa botezului” merită atenţia noastră, căci o înţelegere greşită nu este deloc inofensivă!


Diferente intre botez si legamant:
a) Nu se afirma nici unde in Scriptura ca botezul lui Ioan inlocuieste circumcizia evreiasca (la Ioan Botezatorul se incheie Legea si Proorocii)
b) În Epistola lui Petru (I Pet. 3:21) ni se spune că botezul este „mărturia unui cuget curat”; dacă ar fi legământ, condiţiile ne-ar insufla necontenit veghere şi teamă.
c) Dacă ar fi un legământ între om şi Dumnezeu, ar fi o chestiune privată, şi administratorul nu ar conta. Dacă omul este matur, s-ar putea afunda în apă şi singur.
d) Accentul se muta de pe Adunare (care a primit aceasta randuiala ) pe familie.
Parintii pruncului ar fi responsabili pentru botez si nu ucenicii din Adunarea Domnului care au primit asa numita – Marea trimitere-Mat.28. 19-20.
e) Pecetea taierii imprejur era aplicata doar baietilor, de unde ideea ca botezul trebuie aplicat si fetelor?

Intrebari pentru sustinatorii acestei doctrine:
a) Poti fi tu initiatorul unui legamant, cu Domnul (esti tu mai mare ca El sau cel putin egal )?
b) Ii poti impune tu condiţii lui Dumnezeu ?
c) Care ar fi cele propuse de tine si pe care ar trebui Domnul sa si Le respecte?
d) Îi poti promite că Îl vei sluji toată viaţa, fara sa Îi incalci vreuna din cele mai mici porunci ?
e) Crezi că acest lucru este în puterea ta ? Oare nu aşa au spus şi Evreii, „vom face tot ce ne-a poruncit Domnul”? Şi cât de lamentabil au eşuat… Dacă îi suntem fideli toată viaţa, suntem aşa că El ne-a susţinut, nu că ar fi meritul nostru (de aici ideea de har suveran si gratuit !).

,,Legământ în apa botezului”… De multe ori sună ca un lucru mistic, special, cu caracter mântuitor, purificator. Dacă accentul cade pe elemente (apa sau actul afundării) şi nu ilustrează figurativ moartea, îngroparea şi învierea lui Isus Hristos, devenim mărturisitorii unei alte Evanghelii. Apa în sine nu este un element purificator care spală păcate, altfel actul afundării ar deveni SACRAMENT! Sacramentul este un ritual care, se spune: conferă capacităţi mântuitoare.


Din acest motiv de multe ori cei care parasesc bisericile neoprotestante , sunt amenintati prin expresii de genul : ,, … ai grija ca ai facut legamant cu Domnul si se poate sa o păţesti ,daca nu te intorci inapoi ”

Concluzii:

De ce este dăunătoare ideea de botez ca legământ? Fiindcă unii îşi imaginează că botezul este semnul şi garanţia mântuirii.


Fiindcă inconştient de multe ori
ne face să credem că suntem în măsură iniţiem un legământ/contract cu Iahweh. Astfel, oferă o falsă garanţie şi o atitudine nepotrivită faţă de Dumnezeu (nu îndeamnă la smerenie, ci la mândrie).


Pe alta parte mai
elimină din actul botezului, un lucru important si anume : administratorul, căci se crede că din moment ce botezul e un legământ între mine şi Domnul, nu contează cine administrează botezul . Atunci totul se rezuma numai la tine si Domnul , rolul Adunării locale fiind minimalizat intru-totul deoarece tu devii membru al Bisericii Universale Invizibile, concept ce distruge sensul si responsabilitatile Adunării locale şi vizibile.