Rebotezarea ucenicilor din F.A.19.1-7.

Rebotezarea ucenicilor din F.A.19.1-7.

Pentru a înţelege contextul rebotezării ucenicilor din F.A. 19, trebuie privit contextul lărgit în care se desfăşoară această acţiune. Contextul lărgit este următorul:

1. Pavel părăseşte Corintul după răscoala iudeilor de sinagogă împotriva sa (F.A.18. 12-18). Şezuse aici 1 an şi 6 luni (v.11).

– pleacă din Corint împreună cu fratele Aquila şi sora Priscila spre Siria (la Antiohia la Adunarea sa care-l trimisese ca apostol) (v.18);

– el sfârşea acum a doua călătorie misionară ce i-o încredinţase Adunarea sa

– în drum spre Siria ajung la Efes (v.19);

– aici lasă pe Aquila şi Priscila (v.19);

– se opreşte pe la sinagoga evreiască şi discută cu iudeii de acolo despre Mesia desigur (v.19);

– aceştia îl roagă să rămână la ei o vreme (v.20);

– Pavel le spune ca nu vrea deoarece trebuie să ajungă la Ierusalim apoi la le promite că o să se întoarcă la ei dacă vrea Domnul (v.21)

– pleacă din Efes, coboară la Cezareea în Israel, vizitează Adunarea din Ierusalim apoi pleacă spre Adunarea sa, încheind a 2-a călătorie misionară (v.22);

– stă o perioadă cu fraţii săi în Antiohia apoi pleacă în a 3-a călătorie misionară ca să întărească Adunările locale fondate în călătoriile anterioare (v.23)

Între timp, la Efes de unde plecase Pavel şi lăsase pe Aquila şi Priscila (v.19), vine un evreu din Alexandria Egiptului pe nume Apolo (v.24).

– este foarte important de reţinut acest amănunt deoarece vedem că el pe unde mergea predica pe Isus Cristos (v.25);

– el era tare în Scripturile cu privire la Cristos şi predica cu mare îndrăzneală pe Isus (v.24);

– intră şi în sinagoga evreiască din Efesen unde frecventau Aquila şi Priscila şi predică şi acolo (v.26);

– aceştia crezând în Domnul se bucură când îl aud şi îl ia la ei acasă (v.26);

Despre acest bărbat Scriptura spune:

– era tare în Scriptură;

– predica cu îndrăzneală;

– predica şi învăţa pe oameni amănunţit cu privire la Isus din Nazaret;

– măcar că cunoştea doar botezul lui Ioan.

Motiv pentru care el se pare că nu cunoştea mai multe lucruri decât Aquila şi Priscila. De aceea ei îl învaţă mai cu de-amănuntul (v.26), Calea lui Dumnezeu. Aici cuvântul acesta cred că face referire la Adunare. El era tare în evanghelizare dar adevărurile cu privire la Adunare nu le ştia deoarece Ioan fundătorul al cărui ucenic fusese nu îl învăţase prea multe în această direcţie. El se pare că nu cunoştea mai mult decât cel ce îl ucenicizase şi nici nu predica sub autoritatea vreunei Adunări.

El ştia doar de botezul lui Ioan, despre evanghelia cu privire la Isus, ştia ceva despre Adunare (v.25) şi acum era momentul să înveţe tot adevărul de la Aquila şi Priscila.

Acum gândiţi-vă la un lucru: câţi ani trecuseră de la moartea lui Ioan botezătorul până în acest moment? Ioan moare cu vre-o 2 ani înainte Domnului Isus. De la Moarte Domnului Isus până aici sunt vreo 20 ani. Pavel începe a 3-a sa călătorie misionară prin anul 54 e.n. Cam prin acest an ajunge Pavel la Efes şi găseşte un grup de vreo 12 ucenici pe care-i rebotează.

Personal cred că ucenicii aceştia rebotezaţi de Pavel, au fost făcuţi de Apolo şi nu de Ioan Botezătorul. Ei au fost botezaţi pentru botezul lui Ioan:

Dar atunci pentru ce aţi fost botezaţi?“ Şi ei au spus: „Pentru botezul lui Ioan“. (F.A. 19.3), trad. G.B.V. Buc. 2001

Cornilescu traduce: ,,cu botezul lui Ioan”;

BVA 2018: „Ni s-a făcut botezul pe care îl practica Ioan (Botezătorul).”;

VBRC2013: „Atunci ce fel de botez ați primit?” Ei au răspuns: „Botezul lui Ioan”;

Biblia de la Blaj: „Dară în ce v-aţi botezat?” Iară ei au zis: „În botezul lui Ioan”;

Noul Testament de la Bălgrad 1648: ,,Dară în ce v-aţi botezat? Ei zisără: Întru a lui Ioan botegiune.”

CLV 1993: „în ce v-aţi lăsat deci botezaţi?” Dar ei au zis: „în botezul lui Ioan”.

În greacă εἰς (eis) – în, spre, cu, înspre, în legătură cu.

(http://biblehub.com/interlinear/acts/19-3.htm )

Motive pentru care cred că ei fuseseră ucenicizaţi şi botezaţi de Apolo când vine în Efes:

– Pavel nu îi găseşte la prima sa trecere în Efes;

– ei nu apar datorită primei sale discuţii cu iudeii în sinagogă;

– ei sunt introduşi în text după ce Scriptura vorbeşte de Apolo;

– nu degeaba textul spune: ,,Pe când Apolo era în Corint, Pavel vine la Efes şi întâlneşte acest grup de ucenici”;

ei sunt puşi în text în legătură cu plecarea lui Apolo din Efes (F.A. 19.1);

– sunt găsiţi de Pavel şi acesta simte imediat că ei au aceeaş problemă pe care o avusese Apolo când a fost întâlnit de Aquila. Ei la fel ca Apolo aveau printre altele şi probleme cu învăţătura (nu ştiau de darul Duhului Sfânt). Ei cunoşteau mult mai puţine lucruri ca Apolo la început.

– de la această problemă a lor depistată de Pavel, acesta le descoperă rădăcina problemei: ucenicia lor incompletă. Pavel practic le ridică întrebări cu privire la ucenicie şi la botezul lor.

– ei ştiau foarte puţine lucruri: ştiau mai puţine decât Apolo, care la rândul său ştia mai puţine ca Ioan Afundătorul, care ştia mai puţine decât Aquila şi Priscila;

– Apolo ştia mai puţine decât Aquila şi Priscila. Dacă ştia mai multe ca ei nu ar fi fost nevoie să îl înveţe aceştia mai cudeamănuntul lucrurile cu privire la Cale;

din acest motiv pentru că ei nu fuseseră ucenicizaţi de cineva ce lucra în legătură cu o Adunare biblică şi nu era instruit în învăţătuile Marii Trimiteri, au fost ei rebotezaţi;

– priviţi vă rog la faptul că botezul lui Apolo era recunoscut de Aquila şi Priscila, motiv pentru care primeşte scrisoare de recomandare pentru a fi primit de fraţii din Corint. El nu este rebotezat şi nici nu i se pune la îndoială validitatea botezului. Scrisorile de recomandare le primeau doar ucenicii botezaţi;

– Apolo a fost un evanghelist de bază al Corintului după aceea. Vă aduceţi aminte ce scrie Pavel când unii ziceau că sunt ai lui Apolo, Chifa, alţii ai lui Pavel (1 Cor.1.12);

Acum întrebare: ,,aceasta era cea mai gravă problemă a lor că nu ştiau prea multe despre despre Calea Domnului? Nu pentru că aceste lucruri le completează ucenicia.

Problema lor era una ce ţinea de slujire nu de mântuire. Ei crezuseră în Isus la auzirea evangheliei, erau născuţi din nou, dar fuseseră botezaţi de unul care nu acţiona trimis autorizat de o Adunare să ducă la îndeplinire Marea Trimitere.

Vedem că după ce Pavel îi boteză biblic coboară Duhul Sfânt peste ei şi vorbesc în limbi (primesc darul Duhului Sfânt) la fel cum se coborâse peste samariteni (F.A. 8.16-17), cei din casa lui Cornelius (F.A.10.44), ca să ateste şi să întărească faptul că Pavel era autorizat de Dumnezeu pentru această lucrare şi nu Apolo. Este ultimul episod din Fapte, în care Duhul coboară în felul acesta. Apolo practic copia pe Ioan care îi botezase dar Ioan nu îl delegase să facă lucrul acesta. De fapt Ioan nu a delegat pe nici unul din ucenii săi să boteze, ci Domnul a delegat autoritate Adunării Sale – vezi prima trimitere a celor 12 (Luca 9.1), a celor 70 de ucenici (Luca 10.1) şi Marea Trimitrere (Matei 28.18-20).

Semnul că ei au primit darul Duhului (expresie ce apare peste tot în F.A. făcând referire la vorbirea în limbi omeneşti înţelese în circulaţie la ora aceea), era o mărturie puternică pentru iudeii de sinagogă (1 Cor. 14.21), ce încă nu credeau în Isus că este Mesia Cel promis.

După ce au fost botezaţi de o autoritate biblică aceşti vreo 12 bărbaţi, împreună cu Aquila şi Priscila, au pus bazele Adunării din Efes.

Concluzie:

Cei aproximativ 12 bărbaţi rebotezaţi de Pavel, erau oameni născuţi din nou, ce aveau lipsuri doctrinare deoarece fuseseră ucenicizaţi şi botezaţi de Apolo ce misiona pe cont propriu. Nici el nu ştia multe despre Calea Domnului (Adunare), în ciuda faptui că era botezat de Ioan Botezătorul şi era puternic şi plin de râvnă în mărturia cu privire la Cristos şi în a face ucenici.

Vedem că Apolo este învăţat mai cu deamănuntul şi trimis să se alăture Adunării din Corint, pe când cei ce fuseseră botezaţi pentru sau ,,înspre botezul lui Ioan” sunt botezaţi corect de un apostol ce evangheliza sub autoritatea unei Adunări biblice.

Acest episod este unul unicat deoarece se petrece cam la 20 de ani după moartea lui Ioan Afundătorul. Rebotezarea lor nicidecum nu invalidează botezul lui Ioan pe care-l avea Isus, apostolii şi Apolo, ci întăreşte faptul încă odată că botezul lui Ioan, trebuie continuat cu autoritate de către aceia care duc mai departe evanghelizarea, botezul şi ucenicizarea prin Marea Trimitere. Toţi care se abat de la această Trimitere autorizată de Însuşi Cristos, trebuie corectaţi, chiar dacă sunt tari în Scripturi, au râvnă pentru a evangheliza, boteza şi face ucenici. Ei trebuie făcuţi dar nu în afara ciclului Marii Trimiteri autorizate.