Coloseni 2

 

 

 

Coloseni 2

 

 

 

 

v.1: θελω γαρ υμας ειδεναι ηλικον αγωνα εχω περι υμων και των εν λαοδικεια και οσοι ουχ εωρακασιν το προσωπον μου εν σαρκι

Pentru că vreau ca voi să ştiţi ce mare luptă duc pentru voi şi pentru cei din Laodiceea şi pentru toţi câţi nu mi-au văzut faţa în trup

Pentru că vreau ca voi să ştiţi ce mare luptă duc pentru voi şi pentru cei din Laodiceea . În acest verset Pavel arată că îi pasă de fraţii lui pentru care se ruga şi despre care doar auzise de la Epafra (cap.1.v.7). El voia ca ei să ştie că nu erau singuri în încercările lor şi că fraţii lor în Domnul îi preţuiau şi se rugau pentru ei.

şi pentru toţi câţi nu mi-au văzut faţa în trup. Versetul mai scoate în evidenţă că atât adunările locale din Colose şi Laodiceea nu erau fondate şi organizate de apostolul Pavel. Ei doar auziseră despre el dar nu-l cunoșteau personal.

 

v.2,3: ινα παρακληθωσιν αι καρδιαι αυτων συμβιβασθεντων εν αγαπη και εις παντα πλουτον της πληροφοριας της συνεσεως εις επιγνωσιν του μυστηριου του θεου και πατρος και του χριστου εν ω εισιν παντες οι θησαυροι της σοφιας και της γνωσεως αποκρυφοι

pentru ca să le fie încurajate inimile, fiind strâns uniţi în dragoste, şi pentru toate bogăţiile siguranţei depline a înţelegerii, pentru cunoaşterea tainei lui Dumnezeu – Cristos, în care sunt ascunse toate comorile înţelepciunii şi ale cunoştinţei.

 

– pentru ca să le fie încurajate inimile. Acesta este motivul pentru care Pavel le şi spune că ,,vreau ca voi să ştiţi ce mare luptă duc pentru voi în rugăciunile mele”. Totdeauna eşti încurajat când fraţii se roagă pentru tine, cu atât mai mult să ştii că s-ar ruga cineva de talia apostolului Pavel. Versetul scoate în evidență faptul că sufletul credinciosului este întărit prin rugăciune comună.

fiind strâns uniţi în dragoste. Dragostea agape care fusese turnată de Dumnezeu în inima lui Pavel şi a lor, era cea care îi îmboldea ca să le pese unii de alţii, să se roage unii pentru alţii. Dragostea aceasta necondiţionată jertfitoare era semnul după care cunoşteai pe fraţii Domnului. Toate relaţiile frățești ce erau clădite pe ea rezistau.

şi pentru toate bogăţiile siguranţei depline a înţelegerii. Faptul că erau încurajaţi şi dăruiau iubire era un semn că ei aveau o înţelegere din ce în ce mai mare a Domnului Cristos şi a credinţei pe care şi-o însuşiseră. Cu cât creşteau în credinţă şi se maturizau cu atât siguranţa mântuirii lor se mărea prin înţelegerea mai multor aspecte revelate în bogăţia harului revărsat din abundeţă peste ei.

pentru cunoaşterea tainei lui Dumnezeu – Cristos. Cuvântul taină de aici în greacă este μυστηρίου (mystēriou) – mister şi apare de 28 de ori în Noul Testament. Taina se referă că în Domnul Isus, ,,naţiunile sunt împreună-moştenitoare şi din acelaşi trup şi împreună-părtaşe ale promisiunii în Hristos Isus, prin Evanghelie” (Efeseni 3.6). Această taină ni se spune despre ea că fusese ascunsă de veacuri în Domnul Isus (de la Adam la Ioan Afundătorul era ascuns lucrul acesta), dar a fost descoperită în timpurile din urmă, odată cu predicarea ,,Evanghelia bogăţiilor de nepătruns ale lui Hristos” (Ef.3.8).

– În El, pe lângă această taină, mai sunt ascunse şi toate comorile înţelepciunii şi ale cunoştinţei. Mai înainte în cap.1.15, apostolul Pavel prezintă pe Domnul Isus Chip al lui Dumnezeu şi Cap peste toate lucrurile. Acum Îl prezintă ca Dumnezeu Atotînţelept şi omniscient. (Aici mare atenție pentru toți care predică că Domnul Isus nu cunoaște anumite lucruri, ex: ceasul în care vine – Marcu 13.32. Dacă nu ar cunoaște nu ar fi omniscient). Aceste atribute îl scot în evidenţă ca Dumnezeu întrupat şi Îl diferenţiază de toate creaturile Sale. În plus garantează că tot ce a făcut şi a învăţat Cuvântul întrupat, este demn de crezut şi urmat. De aceea în Isaia 9.6, este numit Sfetnic (Consilier, Sfătuitor).

 

v.4: τουτο δε λεγω ινα μη τις υμας παραλογιζηται εν πιθανολογια

Şi spun aceasta, pentru ca nimeni să nu vă înşele prin vorbire convingătoare.

 Cu toate că stăteau bine pe temelia credinței, apostolul dorea ca ei să rămână mereu veghetori. Principiul lui Pavel de aici este unul destul de sănătos deoarece este cu mult mai bine să previi o problemă, decât să o tratezi după ce apare.

Pavel le scrie despre atotînţelepciunea şi omniscienţa Domnului Cristos, în ideea ca nimeni să nu îi abată de la credinţa adevărată prin predici convingătoare ținute de falșii predicatori. De altfel în scrierile sale, Pavel avertizează mult în privinţa pericolelor de orice fel, mai ales ale iudaizatorilor care tulburau adunările locale. Aceştia încercau să înşele prin filosofie şi amăgire deşartă ca să-şi câştige adepţi. Avertismente cu privire la ei găsim aproape în toate epistolele sale. Această problemă cauzată de iudaizatori Pavel o abordează pe larg în Epistola către Galateni.

 

v.5: ει γαρ και τη σαρκι απειμι αλλα τω πνευματι συν υμιν ειμι χαιρων και βλεπων υμων την ταξιν και το στερεωμα της εις χριστον πιστεως υμων

Pentru că, în adevăr, dacă în trup sunt absent, totuşi cu duhul sunt împreună cu voi, bucurându-mă şi văzând ordinea voastră şi tăria credinţei voastre în Hristos.

Pentru că, în adevăr, dacă în trup sunt absent, totuşi cu duhul sunt împreună cu voi. Pavel era alături de frații coloseni în duhul său prin rugăciune şi în dragostea ce le-o purta zilnic. În timp ce se afla în închisoare în Roma, le purta de grijă ca unoror copiii ai săi preaiubiţi pe care voia să îi ştie maturi şi feriţi de probleme şi atacurile predicatorilor falşi ai vremii. Versetul nu învaţă o detaşare a spiritului de trup, care să călătorească până la Colose ca să îi zidească spiritual pe fraţi de acolo.

bucurându-mă şi văzând ordinea voastră şi tăria credinţei voastre în Hristos. Apostolul simţea şi se bucura în duhul său pentru ei, din cele auzite prin Epafra. Se bucura pentru ordinea şi statornicia credinţei lor în Cristos. Cuvântul ordine de aici în greacă este τάξιν (taxin). Thayer’s Greek Lexicon afirmă că era un cuvânt folosit în armată pentru a descrie plutoanele compacte aliniate gata de bătălie – ( http://biblehub.com/thayers/5010.htm ). În ciuda faptului că Pavel se bucura de rânduiala și statornicia credinței lor, vedem că nu se sfiește ca în continuare să îi avertizeze să rămână atenți la pericolele ce veneau prin predicatorii falși. Lucrul acesta îl vom vedea în următoarele rânduri începând cu v.8.

 

v.6: ως ουν παρελαβετε τον χριστον ιησουν τον κυριον εν αυτω περιπατειτε

Deci, după cum L-aţi primit pe Hristos Isus, Domnul, aşa să umblaţi în El,

Versetul începe cu cuvântul ,,deci”. Acesta introduce practic o concluzie la cele afirmate anterior: rămâneţi pe poziţia bună pe care aţi primit-o prin Epafra şi continuaţi pe drumul credinţei în Cristos. Umblarea în Cristos face referire la o perseverență și călăuzire în viaţa nouă, după standardul Noului Legământ, de la care unii voiau să îi abată. Lucrurile cu care voiau să îi abată sunt enunţate de la v. 8-23.

 

v.7: ερριζωμενοι και εποικοδομουμενοι εν αυτω και βεβαιουμενοι εν τη πιστει καθως εδιδαχθητε περισσευοντες εν αυτη εν ευχαριστια

înrădăcinaţi şi fiind zidiţi în El şi întăriţi în credinţă, după cum aţi fost învăţaţi, prisosind în ea cu mulţumire.

– înrădăcinaţi şi fiind zidiţi în El. Ideea de rădăcină duce cu gândul la ceva în care eşti fixat şi din care îţi tragi seva, implicit viaţa. Rădăcinile deşi nu le vezi sub pământ, ele sunt cele care ţin copacul în picioare. Cu cât sunt mai trainice şi mai adânci cu atât copacul va dăinui mai mult şi va rezista împotriva furtunilor. Aceeaş paralelă poate fi aplicată şi celui credincios. El îşi are credinţa, tăria şi viaţa în Cristos din care creşte, se maturizează ca să ţină piept atacurilor vrăşmaşului.

– ,,Fiind zidiţi în El” arată creşterea spre maturitate ce o dă seva şi care este cursul firesc al oricărui copil al Domnului născut din nou. Ideea de a fi zidiți ne duce cu gândul la metafora în care Adunarea este comparată cu o casă. Această metaforă nu se poate referi la o biserică universală, deoarece pietrele vii sunt zidite împreună, una alături de alta. Materialele nu sunt dispersate pe întreg pământul, ci sunt aduse împreună. Dacă avem materiale dispersate în timp şi spaţiu, care nu s-au întâlnit niciodată, nu le putem considera ca alcătuind în prezent o clădire (după cum este definită biserica universală vizibilă sau invizibilă). Această metaforă se potriveşte doar unei adunări particulare. Fiecare astfel de adunare este o clădire vie, o locuinţă a lui Dumnezeu.

şi întăriţi în credinţă, după cum aţi fost învăţaţi. Stabilitatea, încercările şi creşterea spre maturitate dă tăria în credinţă. Credinţă învăţată corect (prin robul credincios al Domnului şi slujitor fidel al lor- Epafra), şi nu una după cum îi învăţa falşii învăţători.

prisosind în ea cu mulţumire. Mulţumirea cred că este unul din lucrurile pe care nu-l facem îndeajuns pentru toate câte am primit în Cristos Domnul. Cu cât creştem mai mult în cunoştinţa în El, cu atât avem mai multe motive să Îi mulţumim mai des, pentru comorile pe care ni le-a rânduit înainte de întemeierea lumii (Efeseni 1.3).

 

v.8: βλεπετε μη τις υμας εσται ο συλαγωγων δια της φιλοσοφιας και κενης απατης κατα την παραδοσιν των ανθρωπων κατα τα στοιχεια του κοσμου και ου κατα χριστον

Vedeţi să nu fie nimeni care să vă fure prin filosofie şi amăgire deşartă, după tradiţia oamenilor, după cunoştinţele elementare ale lumii şi nu după Hristos.

– Vedeţi să nu fie nimeni care să vă fure. Expresia să vă fure de aici este συλαγωγῶν (sylagōgōn) care înseamnă să fii luat ca pradă cu forța de cineva și să te țină captiv. Acest cuvânt apare doar aici în N.T.

– prin filosofie. Filosofia este cea mai înaltă treaptă de înțelegere a minții umane ruinate de păcat, cu privire la trei aspecte principale: a) Cine este Dumnezeu; b) Ce este omul; c) Care este sensul vieții. Prin propria natură neregenerată omul nu poate răspunde corect la niciuna din aceste întrebări. Un mare evanghelist compara cu 15 ani în urmă filosofia, cu un orb legat la ochi, ce alerga într-o cameră întunecoasă după o pisică neagră! Singurul care poate răspunde corect la toate aceste întrebări este doar Dumnezeu Fiul ,,prin care Tatăl ne-a vorbit la sfârșitul acestor zile” (Evr.1:2).

Filosofia umană era și este metoda prin care poți fi furat ca să rămâi sclav. De fapt orice învățătură după tradiţia oamenilor, după cunoştinţele elementare ale lumii te abate de la adevăr ținându-te sclav departe de Dumnezeu. Aceasta spune versetul 8. Această filosofie împotriva căreia scrie Pavel aici ținea de mâncăruri, băuturi, zile de sărbătoare, lună nouă, sabate (v.16 18, 20-23).

Cuvântul filosofie – φιλοσοφίας (philosophias), apare o singură dată în greaca Noului Testament, doar în versetul acesta. Strong’s Exhaustive Concordance, defineşte termenul ca fiind sofistică evreiască – filozofie. Sursa: (http://biblehub.com/strongs/greek/5385.htm).

Sofistica în DEX: Folosire premeditată a unor raționamente false, prin care se denaturează adevărul. Filozofia… se numește însă sofistică cînd încurcă și ascunde adevărul. GHICA, A. 693. Sursa: (https://dexonline.ro/definitie/sofistic%C4%83).

şi amăgire deşartă, după tradiţia oamenilor, după cunoştinţele elementare ale lumii. Filosofia şi înșelăciunea goală de conținut după tradiție, este descrisă de Thayer’s Greek Lexicon, ca fiind învățătura anumitor pustnici evrei-creștini, care s-au ocupat de cercetări rafinate și speculative în natura și clasele de îngeri, în ritualul legii mozaice și al reglementărilor tradiției evreiești – (http://biblehub.com/thayers/5385.htm).

Această filosofie avea la bază cunoştinţele elementare ale lumii descoperite în Tanah (Vechiul Testament). Despre aceste cunoştinţe elementare se mai face referile în următoarele pasaje:

Galateni 4.3: .Aşa şi noi, când eram copii, eram înrobiţi sub cunoştinţele elementare (Lit. „sub elementele“) ale lumii;

Galateni 4.9: Dar acum, după ce L-aţi cunoscut pe Dumnezeu sau, mai degrabă, după ce aţi fost cunoscuţi de Dumnezeu, cum vă întoarceţi din nou la cunoştinţele elementare (Lit. „la elementele“) slabe şi sărace, cărora încă doriţi să le fiţi robi din nou?

şi nu după Hristos. Aici apostolul pune în contrast învăţăturile slabe şi sărace ale acestor învățători, cu abundenţa plinătăţii siguranţei depline a înţelegerii lui Cristos pe care o aveau frații din Colose (cap.2.v.2 și 5). Aici vedem clar o superioritate între a ceea ce a avut de predicat și învățat Domnul Cristos (Ioan.12:49) și părerile neautorizate ale oamenilor.

 

v.9: οτι εν αυτω κατοικει παν το πληρωμα της θεοτητος σωματικως

Pentru că în El locuieşte trupeşte toată plinătatea Dumnezeirii;

Acest verset reprezintă motivul pentru care nimeni să nu se lase luați captivi de filosofia goală de conținut care nega Dumnezeirea lui Cristos. Ioan apostolul afirmă clar lucrul acesta în Evanghelia sa:

 ,,La început era Cuvântul, şi Cuvântul era cu Dumnezeu, şi Cuvântul era Dumnezeu. Cuvântul S-a făcut trup şi a cortuluit printre noi, plin de har şi de adevăr. Şi noi am privit slava Lui, o slavă întocmai ca slava Singurului născut din Tatăl” (Ev. după Ioan 1.1,14).

 Versetul arată că Isus din Nazaret este Dumnezeu întrupat și că în El avem TOTUL! Învăţătura aceasta a fost şi este în continuare respinsă de evreii de sinagogă cât şi de filosofii iudaizatori de-a lungul vremurilor. Încă de pe paginile Evangheliilor vedem că Domnul Isus a fost contestat ca Dumnezeu întrupat. Ba mai mult această învăţătură l-a făcut pe Caiafa, marele preot din anul acela, să-şi rupă haina şi să Îl declare hulitor şi să-I hotărască pedeapsa cu moartea (Mat.26:65).

Această locuire a Dumnezeirii, în Omul Isus este una permanentă. A început de la zămislire, este în prezent când are trup glorificat și va continua și în veșnicie.

 

v.10: και εστε εν αυτω πεπληρωμενοι ος εστιν η κεφαλη πασης αρχης και εξουσιας

şi voi sunteţi împliniţi în El, care este Capul oricărei stăpâniri şi autorităţi,

– şi voi sunteţi împliniţi în El. Împliniţi în greacă – πεπληρωμένοι (peplērōmenoi) = complet, umplut. Legea lui Moise era o umbră a ceea ce avea să împlinească Domnul Cristos.

Chiar dacă era biblic și nu era amăgit de filosofie iudaică deșartă, închinătorul Vechi Testamentar nu era îmlinit spre exemplu ca închinătorul care la Cină se rezema cu capul pe pieptul Domnului Cristos. Legea are umbra bunurilor viitoare, nu înfăţişarea adevărată a lucrurilor (Ev.10.1). Nimeni din punct de vedere spiritual nu putea fi împlinit sau complet prin ţinerea Legii, deoarece ea nu duce pe cel ce se închina în felul acesta, la desăvârşirea cerută de cugetul lui. Însă în Domnul Isus, închinătorul Noului Legământ, este complet din toate punctele de vedere:

,,Să ştiţi, dar, fraţilor, că în El vi se vesteşte iertarea păcatelor; şi oricine crede este iertat prin El de toate lucrurile de care n-aţi putut fi iertaţi prin Legea lui Moise.” (F.A. 13.38-39).

care este Capul oricărei stăpâniri şi autorităţi. Este Capul pentru că prin El au fost făcute toate lucrurile care sunt în ceruri şi pe pământ, cele văzute şi cele nevăzute: fie scaune de domnii, fie dregătorii, fie domnii, fie stăpâniri. Toate au fost făcute prin El şi pentru El (Col.1.16). Dovada că este Cap peste ele a dat-o încă odată în plus prin Înviere când a înfrânt boldul morții și al păcatului luând captivă toată puterea vrășmașului.

În 1 Petru 3.22, scrie că odată cu învierea Sa Isus, fiind înălțat la dreapta lui Dumnezeu, I-au fost supuşi îngeri şi autorităţi şi puteri a căror putere asupra aleşilor a fost înfrântă pentru totdeauna.

Aceste autorități și puteri demonice chiar dacă încă mai sunt în conflic cu noi și avem de luptat cu ele, ele sunt înfrânte odată pentru totdeauna ( Romani 8.38; Efeseni 3.10.).

Efeseni 6.12, vorbește clar despre aceste puteri, autorități și domnii vrășmașe care Îi sunt supuse: ,,…. pentru că lupta noastră nu este împotriva sângelui şi a cărnii, ci împotriva stăpânirilor, împotriva autorităţilor, împotriva stăpânitorilor lumii întunericului acestuia, împotriva puterilor spirituale ale răutăţii în cele cereşti.”.

Nu numai că Domnul Isus este Capul autoritar peste ele, vedem că în providența Sa ele chiar Îi duc la îndeplinire planul stabilit în sfatul etern (vezi Apocalipsa 13.2 și 17.16-17).

Definiţie providenţă:

Planul divin prin care este prevăzut și orientat cursul evenimentelor astfel încât Universul, ca întreg și creaturile individuale să realizeze scopurile stabilite de Dumnezeu.

 

v.11: εν ω και περιετμηθητε περιτομη αχειροποιητω εν τη απεκδυσει του σωματος των αμαρτιων της σαρκος εν τη περιτομη του χριστου

în care aţi şi fost circumcişi cu o circumcizie nefăcută de mână, în dezbrăcarea trupului cărnii, în circumcizia lui Hristos;

– (şi voi sunteţi împliniţi în El), în care aţi şi fost circumcişi cu o circumcizie nefăcută de mână. Această împlinire începe în momentul naşterii noastre spirituale. Circumcizia în carne nu te împlinea spiritual cu nimic, dacă te lăudai cu ea și cu descendența din Avraam era o laudă firească (Rom.2:2829). Ieremia în Vechiul Legământ le spunea iudeilor în altă împrejurare că dacă nu erau născuți din nou și nu dădeau dovadă de naștere din nou și pocăință, mânia lui Dumnezeu rămânea peste ei chiar dacă erau circumciși în carne (Ier.4:4).

Această circumcizie este una făcută de Duhul Sfânt al lui Dumnezeu în inimă, ca ,,trupul păcatului să fie dezbrăcat de puterea lui” (Rom.6:6). Această circumcizie este ceea ce numim azi naștere din nou sau regenerare. Lucrarea aceasta a Duhului, este pusă în contrast cu tăierea împrejur a prozelitului sau a pruncului evreu în ziua a 8-a de la naşterea. Pavel însuşi afirma că tăierea nefăcută de mână omenească, este împlinitoare și net superioară tăierii în carne făcută de mână omenească şi oamenii plăcuţi lui Dumnezeu erau cei tăiaţi împrejur de Duhul şi nu de semenii lor:

,,Păziţi-vă de câinii aceia; păziţi-vă de lucrătorii aceia răi; păziţi-vă de scrijeliţii aceia! Căci cei tăiaţi împrejur suntem noi care slujim lui Dumnezeu prin Duhul lui Dumnezeu”(Fil 3.2-3).

Această tăiere împrejur este superioară pentru că mulți dintre cei tăiați împrejur de mâna omului erau morți spiritual pe dinlăuntru. Degeaba erai circumcis dacă nu erai și regenerat. De fapt lui Avraam circumcizia făcută de om în carne, trebuia să fie un semn (pecete) exterior vizibil, a faptului că era născut din nou în duhul său (Rom.4: 10-12).

în dezbrăcarea trupului cărnii. Expresia ,,dezbrăcarea trupului cărnii” este reluată de apostol în cap.3 v.5-9. Această dezbrăcare consta în:

,,Omorâţi deci mădularele voastre, cele de pe pământ: curvie, necurăţie, patimă, poftă rea şi lăcomie, care este idolatrie, din cauza cărora vine mânia lui Dumnezeu peste fiii neascultării, printre care aţi umblat şi voi odinioară, când trăiaţi în acestea. Dar acum dezbrăcaţi-vă şi voi de toate acestea: mânie, supărare, răutate, defăimare, vorbire ruşinoasă care ar ieşi din gura voastră. Nu vă minţiţi unii pe alţii, pentru că v-aţi dezbrăcat de omul cel vechi cu faptele lui.

în circumcizia lui Hristos. Această omorâre a patimilor cărnii ce ni se cere şi dezbrăcarea de omul cel vechi cu faptele lui, nu putea fi posibilă decât după ce am fost tăiaţi împrejur cu inima, de Cristos. Tăierea împrejur a inimii este metaforă a naşterii din nou, deseori întâlnită în Noul Testament cât şi în Vechiul Testament:

Deuteronom 30.6: Domnul Dumnezeul tău îţi va tăia împrejur inima ta şi inima seminţei tale, şi vei iubi pe Domnul Dumnezeul tău din toată inima ta şi din tot sufletul tău, ca să trăieşti.

Ezechel 11.19-20: Le voi da o altă inimă şi voi pune un duh nou în voi. Voi lua din trupul lor inima de piatră şi le voi da o inimă de carne, ca să urmeze poruncile Mele, să păzească şi să împlinească legile Mele; şi ei vor fi poporul Meu, iar Eu voi fi Dumnezeul lor.

 

v.12: συνταφεντες αυτω εν τω βαπτισματι εν ω και συνηγερθητε δια της πιστεως της ενεργειας του θεου του εγειραντος αυτον εκ των νεκρων

fiind înmormântaţi împreună cu El în botez, în care aţi şi fost înviaţi împreună cu El, prin credinţa în lucrarea lui Dumnezeu, care L-a înviat dintre cei morţi.

fiind înmormântaţi împreună cu El în botez. Înmormântarea aceasta literală (tragerea sub apă) noi o făptuim public în actul botezului când mărturisim că am murit față de păcat și am înviat în Evanghelia lui Cristos. În afundare mărturisim că suntem în El (a fi în Cristos = mântuire) și ne identificăm public cu adevărul mântuirii lucrate de Cristos pentru noi.

 Dacă nu ne năştea din nou nu puteam să murim faţă de păcat, să fim îngropaţi şi să înviem. Toate acestea noi le ilustrăm prin afundarea în apă care este asemuită cu o înmormântare fizică:

,,Noi deci, prin botezul în moartea Lui, am fost îngropaţi împreună cu El…”– Romani 6:4

De aceea doar scufundarea în apă poate fi numită botez biblic şi nu turnarea (epicheo) sau stropirea (rantizo). Aceşti termeni sunt folosiţi în Noul Testament şi sunt evitaţi cu mare grijă de toţi catolici, ortodocşi, protestanţi şi neoprotestanţi, cand se vorbeste despre botezul în apă:

Turnare (execheen) apare în F.A. 2.33: Şi acum, odată ce S-a înălţat prin dreapta lui Dumnezeu şi a primit de la Tatăl făgăduinţa Duhului Sfânt, a turnat ce vedeţi şi auziţi.

Stropire (rhantizousa) apare în Evrei 9.13: Căci, dacă sângele taurilor şi al ţapilor şi cenuşa unei vaci, stropită peste cei întinaţi, îi sfinţeşte şi le aduce curăţarea trupului,

în care aţi şi fost înviaţi împreună cu El. Botezul identifică candidatul scriptural și cu viața lui Cristos după înviere. Botezul biblic, te identifică cu adevărul fundamental al învățăturii păstrării, perseverenței și sfințirii în har a credinciosului.

Când a înviat din morţi, şi noi am înviat, fiind în El, una cu El (Ef. 2:5, 6; Col. 2:12; 3:1). Această înviere a noastră se datorează faptului că Isus Cristos este Reprezentantul, Capul aleşilor (Ef. 1:22), între noi şi El, există o relaţie specială în Legământul răscumpărării.

Ce a lucrat El pentru noi, se răsfrânge asupra noastră a tuturor. Nouă ne rămâne doar să ilustrăm acest lucru (la botez mă refer şi Cină), în amintirea a ceea ce a înfăptuit El literal. De aceea se vorbeşte în unele locuri că aceste lucruri (botezul şi Cina) mântuiesc (salvează). Dar ele mântuiesc metaforic nu literal! Dacă ar mântui literal am avea o mântuire prin fapte.

prin credinţa în lucrarea lui Dumnezeu. Versetul arată spre credincioşia lui Cristos şi lucrarea asumată de El în Legământul etern pentru aleşii pe care-I reprezenta înaintea Tatălui şi nu spre credinţa noastră. De multe ori Domnul Isus le spunea ascultătorilor Săi că El a venit să facă lucrarea Tatălui și că nimic nu face de la Sine (Ioan.8:28). Noi cei de acum nu eram prezenţi în momentul acela, ci eram priviţi poziţional în moartea, îngroparea şi învierea Sa.

În această ascultare El S-a încrezut în Dumnezeu ,,aducând rugăciuni şi cereri cu strigăte mari şi cu lacrimi către Cel ce putea să-L izbăvească de la moarte, şi fiind ascultat, din pricina evlaviei Lui, măcar că era Fiu, a învăţat să asculte prin lucrurile pe care le-a suferit. Şi, după ce a fost făcut desăvârşit, S-a făcut, pentru toţi cei ce-L ascultă, urzitorul unei mântuiri veşnice.” (Ev. 5.7.)

care L-a înviat dintre cei morţi. Planul ascultării Domnului Isus prevedea nu numai moartea şi îngroparea Sa dar şi învierea din morţi. Această înviere avea să o facă Dumnezeu Duhul:

,,Şi dacă Duhul Celui ce a înviat pe Isus dintre cei morţi locuieşte în voi, Cel ce a înviat pe Hristos Isus din morţi va învia şi trupurile voastre muritoare, din pricina Duhului Său, care locuieşte în voi” (Romani 8.11).

Acelaş Duh Sfânt va face practic aceeaşi lucrare şi pentru aleşii ce au inima tăiată împrejur şi sunt în Cristos.

 

v.13: και υμας νεκρους οντας εν τοις παραπτωμασιν και τη ακροβυστια της σαρκος υμων {VA 1: συνεζωποιησεν } {VA 2: συνεζωοποιησεν } συν αυτω χαρισαμενος {VA 1: ημιν } {VA 2: υμιν } παντα τα παραπτωματα

Şi pe voi, care eraţi morţi în greşelile şi în necircumcizia cărnii voastre, v-a înviat împreună cu El, după ce ne-a iertat toate greşelile,

– Şi pe voi, care eraţi morţi. Pavel aminteşte acum fraţilor din Colose, doctrina biblică a incapacității umane sau depravării totale. Această moarte spirituală a survenit exact în clipa când Adam și Eva au mâncat din fructul cunoștinței binelui și răului, călcând porunca revelată a lui Dumnezeu. În acel moment duhul lor a murit și intelectul, conștiința, sentimentele și voința le-au fost ruinate de păcat. De atunci toți urmașii născuți după chipul lui Adam căzut, acționează conform naturii sale păcătoase și duhului mort.

Cuvântul de aici este nekrous și apare de 130 de ori în Noul Testament. Această incapacitate sau depravare totală a omului, nu înseamnă că fiecare om este cât poate fi el de rău, ci aceasta înseamnă că fiecare parte a omului a fost afectată în mod negativ de păcat.

în greşeli. Acesta este mediul în care trăiește omul mort spiritual. Acest mediu al greșelilor și păcatelor este izvorât din moartea spirituală. Moartea spirituală este cauza și efectele sunt greșelile și păcatele. Noi nu suntem păcătoși deoarece păcătuim continuu, ci suntem păcătoși și morți datorită păcatului adamic. Pentru omul neregenerat de sus, a trăi în păcate și greșeli este ceva natural, este o normalitate, în acest mediu el se simte ca peștele în apă. Sfințenia, pocăința, credința mântuitoare, neprihănirea, pentru el sunt lucruri neplăcute. Nu îi sunt în natură și nu le agreează. Este ca și când ai scoate peștele din apă și l-ai ține pe nisipul fierbinte de pe malul apei.

şi în necircumcizia cărnii voastre. Necircumcizia cărnii de aici face referire la faptul că mare parte dintre destinatarii din Colose erau neevrei. În ciuda faptului că erau neamuri, în îndurarea Sa prin evanghelie au fost aduși la viață prin Cristos. Acest har a fost revărsat peste ei datorită promisiunii făcute de Dumnezeu în legământul Avraamic.

– v-a înviat împreună cu El, după ce ne-a iertat toate greşelile. În ciuda faptului că erau morți, după bogăția harului milei și îndurării cu care i-a iubit, i-a înviat mai întâi poziţional în El socotindu-i iertaţi încă de atunci de toate păcatele lor. Aceasta este doctrina îndreptăţirii sau justificării.

 Această înviere spirituală este tot acțiunea Lui, la fel ca toate celelalte dinainte. Ea este în trecut în Cristos unde şi noi eram ascunşi. Noi am beneficiat de învierea aceasta ca fiindu-ne imputată datorită Capului nostru de legământ şi lucrării Sale perfecte la Golgota.

Nu este vorba aici de învierea spirituală lucrată în derularea timpului, la naşterea noastră din nou. Contextul vorbeşte despre noi în El în trecut şi despre ce a realizat El pentru noi.

 

v.14: εξαλειψας το καθ ημων χειρογραφον τοις δογμασιν ο ην υπεναντιον ημιν και αυτο ηρκεν εκ του μεσου προσηλωσας αυτο τω σταυρω

după ce a şters înscrisul cu porunci, care era împotriva noastră, care ne era potrivnic, şi l-a înlăturat din cale, pironindu-l pe cruce;

după ce a şters. Şters – ἐξαλείψας (exaleipsas), este folosit pentru anularea unui decret de lege. Moartea Domnului Isus a şters înscrisul cu evidența datoriei ce ne sta împotrivă.

– înscrisul cu porunci. În greceşte – χειρόγραφον (cheirographon). Provine din două cuvine grecești – cheir (mână) și grapho (scris). Acest înscris de mână era certificatul de datorii pe care-l aveam acumulat datorită decretelor legii Mozaice. Pentru porunci este expresia δόγμασιν (dogmasin). Acest cuvânt este folosit de 2 ori în N.T. și totdeauna face referire în context la decretele din Legea lui Moise (Efeseni 2.15 și Coloseni 2.14).

Înscrisul din versetul nostru nu este acelaș cuvânt ca cel din Luca 16.6, unde datornicul a scris după dictare. Acel cuvânt γράμματα (grammata), apare de 6 ori în N.T. și poate fi găsit aici: https://biblehub.com/greek/grammata_1121.htm.

Este tradus prin: o scriere, scrisoare, o notă de mână, o epistolă; la plural are sens de învățare – lege, scrisoare, scriere, scris, ( https://biblehub.com/thayers/1121.htm).

Înscrisul din Col. 2.14, nu este aceeași expresie care face refereire la tablele cu scrisul de pe tablele de piatră ale Legii gravat de degetul lui Dumnezeu, nici cel din inimi făcut de Duhul, (2Corinteni 3.2,3) sau scrierea numelor în Cartea Vieții (Luca 10.20). În aceste trei pasaje este expresia ἐγγράφω (eggraphó) = a înscrie, a grava, a înregistra

( https://biblehub.com/greek/strongs_1449.htm ).

care era împotriva noastră, care ne era potrivnic. Această listă cu datorii, se mărea cu fiecare încălcare a Legii lui Dumnezeu. Ea ne stătea împotrivă și ne condamna. Ea reprezenta înaintea lui Dumnezeu vina noastră penală.

– şi l-a înlăturat din cale. Noi nu puteam anula acest înscris prin nici un mijloc sau atitudine. Datoria păcatelor noastre a fost înlăturată doar de Cristos Domnul nostru prin ispășire. Ispăşirea fiind actul prin care păcătosul este înlocuit de un substitut a cărui moarte are ca rezultat acoperirea păcatului lui, ştergerea datoriei, ridicarea pedepsei meritate, potolirea mâniei lui Dumnezeu, şi împăcarea lui Dumnezeu cu el.

Această înlăturare din calea noastră, ne-a dat dreptul să avem intrare slobodă în prezența lui Dumnezeu (Evr.10:19). Fără înlăturarea din cale a datoriei noastre, nimeni nu ar fi putut vreodată să stea în picioare înaintea lui Dumnezeu.

Cristos înlătură ,,zapisul cu poruncile” (așa cum zice Cornilescu), doar pentru aleșii Săi pentru care moare. Prin moartea Sa, nu înlătură vina penală a tuturor oamenilor de pe pământ care au trăit sau care vor trăi vreodată. El moare ștergând vina (făcând ispășirea) doar pentru aceia care îi avea în vedere încă din planul etern. Dacă ar fi iertat vina penală a tuturor oamenilor, toți ar beneficia de scutirea pedepsei eterne.

– pironindu-l pe cruce. În vremea aceea orice înscris cu datorii (zapis) când era achitat, era compostat fiind găurit cu un cui.

 În perioada aceea când cineva era crucificat se obișnuia ca deasupra capului să i se scrie vina pentru care era condamnat ca toţi să ştie motivul pentru care suferea pedeapsa. El murind pentru păcatele aleșilor, îi împacă cu Tatăl, luând asupra Sa toată lista acuzaţiilor adusă de Lege. Acest înscris care îi acuza pe ei, Îl condamnă pe El ca substitut al lor răscumpărându-i din blestemul Legii, El făcându-Se blestem pentru ei (Gal.3:13), ca mai apoi binecuvântarea vestită în legământul Avraamic să vină şi peste Neamuri (Galateni 3.14).

 

v.15: απεκδυσαμενος τας αρχας και τας εξουσιας εδειγματισεν εν παρρησια θριαμβευσας αυτους εν αυτω

dezbrăcând stăpânirile şi autorităţile, le-a făcut de ruşine în public, triumfând asupra lor prin cruce.

 

dezbrăcând stăpânirile şi autorităţile. Stăpânirile și autoritățile de aici sunt cele demonice care au cap pe Satan. Ele au fost dezbrăcate de puterea morții care ținea încătușați prin zapisul cu datorii pe aceia pentru care moare Cristos ca substitut. În greacă expresia tradusă în românește cu dezbrăcare, este un termen militar ἀπεκδυσάμενος (apekdysamenos) = dezarmat. Era folosit atunci când învingătorul degrada pe învins îi smulgea epoleții, îi lua armele și îl făcea prizonier.

 

le-a făcut de ruşine în public. Publicul care a privit spectacolul rușinii dezarmării a fost compus din îngeri și oameni:

,,Şi cu adevărat, mare este taina evlaviei: „Dumnezeu S-a arătat în carne, a fost îndreptăţit în Duh, a fost văzut de îngeri, a fost predicat între naţiuni, a fost crezut în lume, a fost primit sus în glorie“. (1Timotei 3.16).

triumfând asupra lor prin cruce. Diavolul a fost învins de Domnul cu propria sa armă – moartea. Fiind învins, dezarmat și făcut de rușine în felul acesta, noi avem nădejde că la fel ca El, vom trăi și vom fi biruitori asupra morții Evrei 2. 14b-15, declară:

,,pentru ca, prin moarte, să nimicească pe cel ce are puterea morţii, adică pe diavolul, şi să izbăvească pe toţi aceia care, prin frica morţii, erau supuşi robiei toată viaţa lor ”.

 

Expresia ,,prin cruce” în greacă nu apare.

 

 

 

v.16: μη ουν τις υμας κρινετω εν βρωσει η εν ποσει η εν μερει εορτης η νουμηνιας η σαββατων

 

Deci nimeni să nu vă judece pentru mâncare sau băutură, sau cu privire la o zi de sărbătoare sau de lună nouă sau zile de sabat,

 

– Deci nimeni să nu vă judece pentru mâncare sau băutură. După avertismentul din v. 8 și întărirea argumentului cu dovezi solide (v. 9-15), urmează concluzia. Aceasta se întinde exemplificată și însoțită de sfaturi practice până la cap. 4 cu v. 6, unde începe mesajul de încheiere al scrisorii însoțit de salutări pentru fiecare în parte.

 

Cu alte cuvinte, dacă Domnul Cristos ne-a iertat greșelile, a șters înscrisul cu datorii care ne incrimina, cine erau filosofii iudaizatori ca să impună ascultare, ducând pe frați în robie? Învățătorii aceștia falși încercau să aducă pe ucenicii Domnului din Noul Legământ sub restricțiile alimentare ale Legii, tradițiilor mozaice și propriile lor păreri deșarte. Adevărul este că despre băuturi, în Lege, nu existau restricții decât în cazul nazireilor – Numeri 6.1-21. Se pare că acești filosofi ,,bine intenționați” aveau ceva de prescris și în privința aceasta.

 

Aspectele cu privire la mâncare și băutură sunt tratate de apostol în Epistola către Romani cap.14, concluzia găsind-o în versetele:

 

,, Caci Impărăția lui Dumnezeu nu este mâncare și băutură, ci neprihănire, pace și bucurie în Duhul Sfânt” (Rom.14:17).

,,Să nu nimicești, pentru o mâncare, lucrul lui Dumnezeu. Drept vorbind, toate lucrurile sunt curate. Totuși, a mânca din ele, când faptul acesta ajunge pentru altul un prilej de cădere, este rău.” (Rom.14:20).

,,Să nu vă lăsați amăgiți de orice fel de învățături străine; căci este bine ca inima să fie întărită prin har, nu prin mâncări, care n-au slujit la nimic celor ce le-au păzit. (Evr.13:9)

 

Oricine care adaugă porunci – legi pe care Cristos nu le-a dat (ex: 1Timotei 4. 1-5) sau scoate din cele pe care El le-a dat, păcătuiește. De aceea trebuie să fim foarte atenți ca să nu trecem peste ce este scris.

 

– sau cu privire la o zi de sărbătoare sau de lună nouă sau zile de sabat. Noi în Legământul actual nu mai suntem datori să ținem sărbători Vechi Testamentare evreiești. Odată cu împlinirea Legii, Domnul a împlinit și simbolistica sărbătorilor care erau umbre ale lucrurilor viitoare ce trebuiau împlinite în Cristos Domnul. Dacă El nu împlinea și simbolistica sărbătorilor nu împlinea toată Legea și nu putea să moară în chip desăvârșit pentru noi, ca Miel fără cusur.

Toate zilele de odihnă evreiești (sabate), arătau spre odihnismul spiritual (expus de evanghelie și măreața jertfă a lui Cristos), în care intrau prin credință, aleșii cărora le ispășea Cristos păcatele. Sabatul fizic (ce era ținut ca semn al Legământului în amintirea ieșirii din sclavia egipteană – Deut.5:14 , Deut.5:15 ), era o umbră a nașterii din nou (ieșirii din sclavia păcatului și a morții – Rom.6:6 ) în care intrai ,,azi când auzeai vestea bună”:

,,Deci, rămânând o promisiune de a intra în odihna Lui, să ne temem ca nu cumva cineva dintre voi să pară că a rămas în urmă. Pentru că, în adevăr, nouă ni s-a adus vestea bună ca şi lor; dar lor, cuvântul pe care l-au auzit nu le-a folosit, negăsind credinţă în cei care au auzit. Pentru că noi, cei care am crezut, intrăm în odihnă, după cum a spus: „Aşa am jurat în mânia Mea: «Nu vor intra în odihna Mea!»“, deşi lucrările erau împlinite de la întemeierea lumii. Pentru că a spus undeva, despre a şaptea zi, astfel: „Şi Dumnezeu S-a odihnit în ziua a şaptea de toate lucrările Sale“.Şi din nou în acest loc: „Nu vor intra în odihna Mea!“ Deci, fiindcă rămâne ca unii să intre în ea şi cei cărora li s-a adus întâi vestea bună n-au intrat din cauza neascultării, El hotărăşte din nou o anumită zi, „Astăzi“, spunând în David după atâta timp, după cum s-a spus mai înainte: „Astăzi, dacă veţi auzi glasul Lui, nu vă împietriţi inimile!“ (Evrei 4.1-7).

Cred că este vorba de prefigurarea nașterii din nou deoarece unii chiar dacă țineau sabatul fizic al Legii mozaice, nu intrau în odihna căpătată în Cristos, deoarece nu credeau în Isus din Nazaret ca Mesia:

,, Rămâne deci o odihnă de sabat pentru poporul lui Dumnezeu. Pentru că cine a intrat în odihna Lui, acela s-a şi odihnit de lucrările lui, ca Dumnezeu de ale Sale. Să ne străduim deci să intrăm în odihna aceea, pentru ca nimeni să nu cadă după acelaşi exemplu de neascultare.” (Evrei 4.9-11).

Concluzia cu privire la cei care îndemnau să se țină zile, luni, timpuri și ani este dezamăgitoare pentru Pavel și la un moment dat spune că se teme pentru ei să nu se fi ostenit egeaba (Gal.4:10Gal.4:11)

 

v.17: α εστιν σκια των μελλοντων το δε σωμα του χριστου

 care sunt o umbră a lucrurilor ce aveau să vină; dar trupul este al lui Hristos.

 

care sunt o umbră a lucrurilor ce aveau să vină. Cine sunt o umbră a lucrurilor ce aveau să vină? Cele expuse în v. 16: mâncare, băutură, zile de sărbătoare sau de lună nouă sau zile de sabat. Acestea trebuiau să își găsească împlinire în Cristos când avea să vină. După ce el vine și se întrupează și moare pentru a împlini Legea, lucrurile aceste sunt date ca și cunoștințe elementare ale unora care trăiesc ca și cum ar trăi în lume după învățăturile oamenilor (v.20-23).

– dar trupul este al lui Hristos. Trupul la care face referire Pavel aici este trupul adunării locale din Colose al cărei Cap era Cristos (v.19), unde ei erau asemuiți cu membre ale corpului unite prin ligamente și tendoane. Trup în greacă este σῶμά (sōma).

 

Pavel face o delimitare clară între Adunare care avea prezența permanentă a lui Cristos (Matei 28.20) și umbrele trecute ce prefigurau pe Cristos sub Legea mozaică. A te întoarce din nou la umbre când aveai plinătatea și prezența lui Cristos, era un act de sfidare al revelației plinătății Dumnezeirii (v.9) și jertfei Sale (v. 12) care împlinea toate aceste umbre.

 

 

v.18: μηδεις υμας καταβραβευετω θελων εν ταπεινοφροσυνη και θρησκεια των αγγελων α μη εωρακεν εμβατευων εικη φυσιουμενος υπο του νοος της σαρκος αυτου

 

Nimeni să nu vă facă să pierdeţi premiul , făcându-şi voia lui însuşi în smerenie şi închinare la îngeri, amestecându-se în cele pe care nu le-a văzut, îngâmfat zadarnic prin gândirea cărnii sale (G.B.V. București 2001)

 

Versetul acesta este unul destul de controversat și foarte greu de redat literal în limba română. În traducerile noastre există multe feluri în care el a fost redat de traducători:

 

,,Nimeni care-şi găseşte plăcerea într-o falsă smerenie şi în închinarea la îngeri să nu vă răpească premiul. Un astfel de om cercetează amănunţit lucrurile pe care pretinde că le-a văzut şi se îngâmfă fără motiv prin gândurile firii lui.”

 ( Biblia Noua Traducere NTR) https://my.ebiblia.ro/app/#read/ntr/Col/2/18

 

,,Nimeni să nu vă răpească premiul alergării, atras de asceză și închinare adusă îngerilor, complăcându-se în lucruri pe care le-ar fi văzut, umflat de o mândrie deșartă, din pricina gândurilor firii lui pământești.”

(Traducerea D. Cornilescu revizuit) https://my.ebiblia.ro/app/#read/edcr/Col/2/18

 

,,Nimeni să nu vă facă să pierdeţi premiul, făcându-şi voia lui însuşi în smerenie şi închinarea la îngeri, amestecându-se în cele ce n-a văzut, fiind îngâmfat în zadar de gândirea cărnii sale,”
(Biblia Cornilescu literală)
https://my.ebiblia.ro/app/#read/vdcl/Col/2/18

 

,,Nu-i lăsaţi pe cei ce îşi găsesc plăcere într-o falsă umilinţă şi care se închină la îngeri să vă împiedice să luaţi premiul! Un astfel de om vorbeşte totdeauna despre viziunile lui şi mintea lui care nu se gândeşte la cele spirituale îl face să se îngâmfe fără temei.”

(Noua Traducere Modernă) https://my.ebiblia.ro/app/#read/ntm/Col/2/18

 

,,Există unii oameni care practică o falsă umilinţă şi care se închină îngerilor. Să nu permiteţi niciunuia dintre ei să vă priveze de premiul cu care veţi fi recompensaţi la finalul cursei (în care alergaţi). Aceşti oameni au o gândire strict omenească şi se consideră competenţi să vorbească despre lucruri pe care nu le cunosc.”
(Biblia în Versiune Actualizată)
https://my.ebiblia.ro/app/#read/bva/Col/2/18

 

,,Nimeni să nu vă priveze de răsplată într-o umilinţă voită şi închinare la îngeri, vârându-se în cele pe care nu le-a văzut, îngâmfat fără motiv prin mintea lui carnală,”

(Biblia Traducerea Fidelă) https://my.ebiblia.ro/app/#read/btf/Col/2/18

 

,,Nimenea să nu vă facă să pierdeţi darul de biruitor, voind să facă aceasta prin smerenie şi slujirea îngerilor, călcând preste cele ce a văzut, în deşert fiind îngâmfat de gândirea trupului” său,”

(Biblia Nițulescu) https://my.ebiblia.ro/app/#read/sbb1921/Col/2/18

 

,,Nimeni să nu vă priveze de răsplată, insistând asupra unei false umilinţe şi a unei închinări la îngeri, din cauza vreunei vedenii speciale. Astfel de oameni se îngâmfă fără motiv, prin felul lor omenesc de gândire”


(Noua Traducere Contemporană)
https://my.ebiblia.ro/app/#read/tlrc/Col/2/18

 

– Nimeni să nu vă facă să pierdeţi premiul. Versetul acesta începe cu un avertisment la adresa celor ce încercau să le fure cununa alergării fraților din Colose, cu filosofie și amăgire deșartă după tradiția oamenilor combinată cu cunoștințele elementare ale lumii găsite în V.T. (v.8). În greacă, expresia ,,să nu vă facă” este καταβραβευέτω (katabrabeuetō) – descalifice. Are sensul ,,să se pronunțe împotriva” sau ,,să judece împotriva voastră ca un arbitru la un concurs care vă face să pierdeţi premiul”. Apostolul Pavel voia să le transmită să nu fie descalificați în mod înșelător (fraudulos) de filosofi. Expresia ,,să pierdeți premiul” nu este în greacă dar este subînțeleasă din text.

 

 Pierderea premiului face referire la pierderea răsplătirilor acumulate la finalul alergării lor spirituale pământești ( 1Cor.9:2527; 2Tim.4:8), și nu face referire la pierderea mântuirii.

 

făcându-şi voia lui însuşi în smerenie şi închinare la îngeri. Se pare că acești învățători falși în evlavia lor aparentă duceau pe cei înșelați către o închinare la îngeri prin intermediul vedeniilor pe care le aveau. Ei erau iudei ce predicau în adunări, nu erau filosofi greci deoarece grecii nu credeau în îngeri, ei credeau în zei. Fariseii iudei credeau în înger și în duh iar saducheii care adoptaseră filosofia greacă și erau liberalii vremii, respinngeau noțiunea de înger, duh și mergeau până acolo încât nu credeau nici în înviere. Învățătura aceasta vedem că dăinuie până astăzi, găsindu-și amprenta în ortodoxie, catolicism și alte religii așa-zis creștine. Scriptura nu detaliază argumentația lor în ceea ce privește închinarea la îngeri pentru a o putea analiza dar, ce știm sigur este că nu trebuie să ne închinăm lor. Aceasta o știm chiar din gura unui înger pus în situația aceasta:

 

,,Şi, după ce le-am auzit şi le-am văzut, m-am aruncat la picioarele îngerului care mi le arăta, ca să mă închin lui. Dar el mi-a zis: „Fereşte-te să faci una ca aceasta! Eu sunt un împreună-slujitor cu tine şi cu fraţii tăi, prorocii, şi cu cei ce păzesc cuvintele din cartea aceasta. Închină-te lui Dumnezeu.” Apocalipsa 22.8-9.

 

Închinarea la îngeri este interzisă deoarece ei toți sunt duhuri slujitoare trimise să îndeplinească o slujbă pentru noi care vom moşteni mântuirea (Evrei 1.14).

 

amestecându-se în cele pe care nu le-a văzut, îngâmfat zadarnic prin gândirea cărnii sale. O traducere mai modernă redă versetul în felul următor: ,,Un astfel de om vorbeşte totdeauna despre viziunile lui şi mintea lui care nu se gândeşte la cele spirituale îl face să se îngâmfe fără temei”. Se pare că sursa acestor filosofi predicatori în adunările primului secol, erau vedeniile proprii ce le aveau, vedenii care îi făceau să se creadă mult mai cunoscători și speciali decât ucenicul de rând. De aici li s-a dat și denumirea de gnostici ,,cunoscători”. În greacă γνῶσις (gnōsis) = cunoaștere.

 

Vedeniile lor erau din carne nu erau de la Domnul la fel ca cele ale multor ,,vase penticostalo-carismatice” de astăzi. Vasele acestea ce primesc mesaje prin viziuni de îngeri sunt socotite ,,foarte cunoscătoare” (gnostice) când vine vorba de anumite texte cu greutate ce necesită o atenție specială. Nu ați întâlnit asemenea gnostici (cunoscători) ai zilelor noastre? Mass-Media evanghelică îi promovează la greu!

 

 

v.19: και ου κρατων την κεφαλην εξ ου παν το σωμα δια των αφων και συνδεσμων επιχορηγουμενον και συμβιβαζομενον αυξει την αυξησιν του θεου

 

 şi neţinându-se strâns de Capul, din care tot trupul, hrănit şi strâns unit prin încheieturi şi legături, creşte cu creşterea de la Dumnezeu.

 

şi neţinându-se strâns de Capul. ,,Cunoașterea” aceasta specială, îi devia atât pe cei ce o promovau cât și pe cei ce o primeau, de la urmarea voii revelate a lui Cristos. Urmând-o eșuau de la credința dată sfinților odată pentru totdeauna și pierdeau privilegiul de a mai avea Cap pe Domnul Cristos. Pe El Îl aveai Cap atâta timp cât Îi urmai cuvintele pe care le vorbea din cele auzite de la Tatăl. Dacă veneai cu descoperii proprii tu deveneai cap atât pentru tine, cât și pentru cei care te urmau pe căi rătăcite trasate de tine. Cap în grecește este κεφαλὴν (kephalēn).

 

din care tot trupul, hrănit şi strâns unit prin încheieturi şi legături, creşte cu creşterea de la Dumnezeu. Partea aceasta de verset arată clar că Dumnezeu este cel care dă creșterea oricărei adunări care rămâne în învățătura Capului. Adunarea ca trup al lui Cristos crește dacă se maturizează fiecare membru în parte. Dacă nu ai ca Adunare pe Cristos Domnul ca și Cap nu poți crește în adevăr.

 

Din păcate sunt multe biserici azi, care cred că ele cresc și au Cap pe Cristos iar, ele de fap cresc și se adâncesc în dogma ,,sfinților părinți”, în tradiție, în prescripțiile sinoadelor ecumenice, în dogmele lui Luther, Calvin, Wesley, Darbi, E.G. White, Russell, Branham, etc, rămânând doar cu impresia că urmeză pe Cristos.

 

 

v.20, 21: ει ουν απεθανετε συν τω χριστω απο των στοιχειων του κοσμου τι ως ζωντες εν κοσμω δογματιζεσθε μη αψη μηδε γευση μηδε θιγης

 

Dacă aţi murit împreună cu Hristos faţă de cunoştinţele elementare ale lumii, pentru ce, ca şi cum aţi fi încă în viaţă în lume, vă supuneţi la rânduieli: „nu pune mâna, nu gusta, nu atinge!“

 

Dacă aţi murit împreună cu Hristos faţă de cunoştinţele elementare ale lumii. Versetul începe cu expresia ,,dacă”. Ceea ce urmează să spună aici Pavel, este practic o revenire și o concluzie la ceea ce a enunțase mai devreme în versetele 12 și 8. Cu alte cuvinte le spune că voi colosenilor, dacă sunteți născuți din nou, aveți pe Cristos ca și Cap al adunării, nu ascultați de ,,cunoscătorii” aceștia. Cine asculta și le practicau învățăturile pentru Pavel erau ca din lume. Lumea de aici erau evreii de sinagogă ce mai țineau de tradiții dezvoltate pe poruncile elementare ale Legii mozaice. Nu erau grecii deoarece grecii nu aveau restricții cu privire la mâncăruri, băuturi sau curățiri. Toată învățătura aceasta avea ca bază tradiția evreiască pentru că ei învățau:  „nu pune mâna, nu gusta, nu atinge!“.

 

v.22: α εστιν παντα εις φθοραν τη αποχρησει κατα τα ενταλματα και διδασκαλιας των ανθρωπων

 

 care sunt toate spre distrugere prin întrebuinţare, după poruncile şi învăţăturile oamenilor

 

care sunt toate spre distrugere prin întrebuinţare. Aici arată importanța utilizării mâncărurilor de la care acești ,,cunoscători” te avertizau să nu pui mâna, să nu guști sau să nu te antingi deoarece te întinai spiritual. Vedem că însemnătatea mâncărurilor pentru ei era una spirituală și nu fizică așa cum ne învață Pavel și chiar Domnul când a spus în Marcu 7:

 

18. El le-a zis: „Şi voi sunteţi aşa de nepricepuţi? Nu înţelegeţi că nimic din ce intră în om de afară nu-l poate spurca?

19. Fiindcă nu intră în inima lui, ci în pântece, şi apoi este dat afară în hazna.” A zis astfel, făcând toate bucatele curate.

20. El le-a mai zis: „Ce iese din om aceea spurcă pe om.

21. Căci dinăuntru, din inima oamenilor, ies gândurile rele, preacurviile, curviile, uciderile,

22. furtişagurile, lăcomiile, vicleşugurile, înşelăciunile, faptele de ruşine, ochiul rău, hula, trufia, nebunia.

23. Toate aceste lucruri rele ies dinăuntru şi spurcă pe om.”

 

după poruncile şi învăţăturile oamenilor. Versetul acesta desfințează și pretenția celor care vin să pună ,,sfânta tradiție” pe picior de egalitate sau mai sus, de Scriptura inspirată. Domnul Isus a avut cuvinte grele de spus pentru cei care abandonau cuvântul inspirat în favoarea tradițiilor fixate de oameni:

 

,,Norodul acesta se apropie de Mine cu gura şi Mă cinsteşte cu buzele, dar inima lui este departe de Mine. Degeaba Mă cinstesc ei, învăţând ca învăţături nişte porunci omeneşti.” (Matei 15.8-9).

 

v.23: ατινα εστιν λογον μεν εχοντα σοφιας εν εθελοθρησκεια και ταπεινοφροσυνη και αφειδια σωματος ουκ εν τιμη τινι προς πλησμονην της σαρκος

 

 care au, în adevăr, o aparenţă de înţelepciune în închinare voită şi în smerenie şi în necruţare a trupului, nedându-i vreo onoare, pentru satisfacerea cărnii?

 

Toată argumentația lui Pavel împotriva acestor filosofi este construită în jurul poziției: ,,dacă ați murit împreună cu Cristos și ați înviat împreună cu El”.

 

Dacă aceasta întradevăr s-a întâmplat (la nașterea lor din nou mă refer), erau oameni care nu mai datorau nimic Legii mozaice pe a cărei bază aveau construite filosofiile cu privire la mâncare, băutură, zile de sărbătoare, sabate, diferite înfrânări trupești, etc. Nu mai datorau nimic Legii mozaice pentru că:

 

,,Căci eu, prin Lege, am murit faţă de Lege, ca să trăiesc pentru Dumnezeu. Am fost răstignit împreună cu Hristos, şi trăiesc… dar nu mai trăiesc eu, ci Hristos trăieşte în mine. Şi viaţa, pe care o trăiesc acum în trup, o trăiesc în credinţa în Fiul lui Dumnezeu care m-a iubit şi S-a dat pe Sine însuşi pentru mine. ” (Gal.2:19 Gal.2:20).

 

 Pavel aici încearcă să le distrugă baza argumentației lor ca mai apoi să le pice tot sistemul pe care își construiseră ,,cunoașterea”. Încerca să le arate inutilitatea pentru că dacă înviaseră spiritual trebuiau să caute lucrurile de sus așa cum vom vedea în versetul următor.

 

Viața de înfrânare amestecată cu o aparentă smerenie, înfrânarea de la a mânca anumite alimente, ținerea anumitor zile sfinte sau posturi nu le foloseau la nimic. Întradevăr în ochii oamenilor carnali ca și ei le putea crește foarte mult prestigiu dar în fața lui Dumnezeu nu aveau nici un preț. Erau catalogate ca: ,,învățături ale oamenilor fără nici o valoare”. Nu găsim noi astăzi toate aceste doctrine în creștinismul apostaziat de astăzi? Nu le găsim noi promovate în catolicism, ortodoxie, adventism și alte religii cu orientare mozaică? Te fac ele mai special în ochii lui Dumnezeu? Nu.

Ele par să fie bazate pe înţelepciune, prin religia autoimpusă şi falsa smerenie, prin asprimea faţă de trup, însă nu au nici o valoare în ce priveşte înfrânarea dorinţelor naturii păcătoase.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

–––––––––––––––––

 

Surse folosite:

 

Biblia G.B.V. București 2001: http://biblia.ro/gbvn/nt/coloseni/02/

 

Biblia Dumitru Cornilescu:

 https://www.ebible.ro/biblia/romana-diacritice/cornilescu/coloseni/2/

 

Textus Receptus 1550-1894: https://newchristianbiblestudy.org/bible/greek-textus-receptus/colossians/2/

Colossians Interlinear Bible Hub: https://biblehub.com/interlinear/colossians/2-1.htm

eBiblia: https://my.ebiblia.ro/app/#_