Ucenicii Domnului și implicarea lor în evenimentele cuprinse între Cină și Cincizecime

Ucenicii Domnului și implicarea lor

în evenimentele cuprinse între

Cină și Cincizecime

 

După o privire mai în detaliu asupra evenimentelor cuprinse între Cină şi Cincizecimea din F.A. 2, am ajuns la concluzia că am foarte multe de învăţat. După toate acestea înclin să cred că Domnul Isus nu a fost singur pe parcursul acestor evenimente ci pe lângă cei doisprezece au mai fost şi alţi bărbaţi fraţi şi mai multe surori.

Aceştia au fost prezenţi împreună cu El pe parcursul lucrării Sale încă din Galileea, au participat la intrarea triumfală în Ierusalim, la Paşte, la Cină, în Ghetsimani, la răstignire, la punerea în mormânt, au fost martori ai învierii, au fost cu El pe munte în Galileea, pe muntele Măslinilor la înălţare şi apoi în Ziua Cincizecimii când Adunarea a fost afundată în Duhul Sfânt.

Ucenicii participanți la masa de Paști și instituirea

Cinei Noului Legământ

Toate textele din evanghelii vorbesc că la masa Pascală și la Cină a participat Domnul cu cei 12 apostoli ai Săi:

Matei 26.18: El le-a răspuns: „Duceţi-vă în cetate la cutare om şi spuneţi-i: „Învăţătorul zice: „Vremea Mea este aproape; voi face Paştile cu ucenicii Mei în casa ta.”

Dar în Ghetsimani a fost și un tânăr ucenic care în toiul luptei fuge gol. Mulți cred că este chiar Marcu (Mc. 14.51-52) deoarece este singurul care în evanghelia sa, scrie episodul acesta. Aceasta înseamnă că era inclus în grupul ce a urmat pe Domnul din camera de sus (Mc.14.26), spre muntele Măslinilor.

Expresia ,,camera de sus” ca loc de întâlnire a Domnului cu ucenicii, între evenimentele cuprinse între ultimul Paște și Cincizecimea din F.A.2, se pare că face referire la camera din casa lui Ioan zis Marcu: Mat. 26.18, Ioan 20.19, 26, F.A. 2.2, , F.A. 1.13, F.A. 12.12.

Cu siguranță la Cină au participat Matia și Barsaba. O condiție a apostoliei era să fi fost prezenți cu Domnul Isus cu începere de la botezul lui Ioan până în ziua înălțării Sale la cer – F.A. 1.21-23. Nu puteau lipsi de la un eveniment atât de important mai ales că erau ultimile ore petrecute cu El, înainte de a bea paharul mâniei Tatălui. Să fii ales apostol și să nu fi participat la ultimile ore din viața Sa, la spălarea picioarelor, la ultimul Paște, la Cină, la îndemnuri, la rugăciunea de mijlocire (Ioan 17), la vânzare, prindere, lepădare, răstignire, ai fi ratat esența răscumpărării și nu ai fi avut ce povesti în calitate de apostol, evreilor și celor dintre neamuri care trăiesc prin credință. Ioan în calitate de apostol scrie:

,,Ce era de la început, ce am auzit, ce am văzut cu ochii noştri, ce am privit şi ce am pipăit cu mâinile noastre, cu privire la Cuvântul vieţii – pentru că viaţa a fost arătată, şi noi am văzut-o şi mărturisim despre ea şi vă vestim viaţa veşnică, viaţă care era la Tatăl şi care ne-a fost arătată – deci ce am văzut şi am auzit, aceea vă vestim şi vouă, ca şi voi să aveţi părtăşie cu noi. Şi părtăşia noastră este cu Tatăl şi cu Fiul Său, Isus Hristos.”

Au fost prezente și femei deoarece ele au urmat pe Domnul slujindu-l din Galileea pe aproape tot parcursul lucrării Sale:

Acolo erau şi multe femei care priveau de departe; ele urmaseră pe Isus din Galileea, ca să-I slujească (Matei 27.55).

Acolo erau şi nişte femei care priveau de departe. Printre ele erau Maria Magdalena, Maria, mama lui Iacov cel mic şi a lui Iose, şi Salome, care, pe când era El în Galileea, mergeau după El şi-I slujeau; şi multe alte femei care se suiseră împreună cu El în Ierusalim. (Mc.15.40-41).

Ar fi absurd să nu participe la masa Pascală și Cină deoarece acolo era nevoie de slujire pentru un grup lărgit de ucenici. Petru și Ioan (Luca 22.8), nu ar fi avut timp să pregătească într-un timp atât de scurt totul în acea seară dacă ar fi fost singuri. Au fost pe puțin 15 bărbați în afară de femei.

Femeile nu sunt menționate deoarece în general Scriptura nu le trece nici în numărătorile făcute poporului și rareori erau scrise chiar în spițele de neam. Acelaș principiu cred că se aplică atunci când Domnul a înmulţit pâinile, la convertirea din F.A.2.41 şi 4.4.

Ziua în care Domnul Isus a mâncat Paştele şi a instituit Cina a fost ziua de 14 Nisan. Această zi a început de marţi seara şi ţinea până miercuri seara când începea ziua de joi. După modul în care avem noi împărţite acum zilele, era marţi seara. Deci Domnul a murit a doua zi, miercuri pe la ora 15 după ceasul nostru.

Ucenicii care au fost martori oculari

ai răstignirii Domnului:

Ziua răstignirii Domnului – 14 Nisan (această zi era ziua de miercuri). Era ziua numită a junghierii. Această zi a junghierii era cuprinsă între cele două seri: de marți seara de la ora 18, până miercuri seara la ora 18, după calendarul nostru.

După această zi începea Ziua mare de sabat cu care începeau cele 7 zile ale sărbătorii Azimilor. Această sărbătoare începea cu o zi mare de sabat şi se încheia cu o zi mare de sabat.

La răstignire au fost prezente și multe femei ce urmaseră pe Domnul Isus din Galileea, ca să-L slujească. Printre ele în Evanghelii sunt enumerate:

– Maria mama Lui (Ioan 19.25,26)

– sora mamei Lui (Ioan 19.25) – în Marcu 15.40 i se dă numele – Salome – ea se pare că era nevasta lui Zebedei ( Matei 27.56) – mamă a lui Ioan și Iacov apostolii (Mat.20.20 )

– Maria nevasta lui Cleopa (Ioan 19.25)

– Maria Magdalina (Mc.15.40)

– Maria mama lui Iacov cel mic și Iose (Mc.15.40) – Iacov acesta era apostol între cei 12 (Matei 10.3; Mc.3.18; Luc.6.15; F.A.1.13). Maria aceasta era soţia lui Alfeu.

– și multe altele care se suiseră împreună cu ele (Mc.15.40-41), (Matei 27.55), (Luca 23.55), (Luc 24.1),

toţi cunoscuţii lui Isus (bărbați și femei – Luca 23.49: Toţi cunoscuţii lui Isus şi femeile care-L însoţiseră din Galileea stăteau departe şi se uitau la cele ce se petreceau).

– Ioan apostolul a fost de față la răstignire (Ioan 19. 26-27)

– printre ei au fost cu sigurantă prezenți Matia și Barsaba deoarece o condiție a apostoliei era să fi fost prezenți cu Domnul Isus cu începere de la botezul lui Ioan până în ziua înălțării Sale la cer – F.A. 1.21-23.

Ucenicii care au fost martori oculari la punerea

Sa în mormânt

Domnul a fost pus în mormânt, la începutul zilei de joi 15 Nisan când era Ziua mare de sabat cu care începea sărbătoarea azimilor. Această zi de joi începea de miercuri de la ora 18 după ora noastră.

El trebuia să stea 3 zile şi trei nopţi în inima pământului după semnul profetului Iona:

Drept răspuns, El le-a zis: „Un neam viclean şi preacurvar cere un semn; dar nu i se va da alt semn, decât semnul prorocului Iona. Căci, după cum Iona a stat trei zile şi trei nopţi în pântecele chitului, tot aşa şi Fiul omului va sta trei zile şi trei nopţi în inima pământului (Matei 12.39-40).

Prezenți la punerea Sa în mormântul lui Iosif au fost atât bărbați cât și femei:

Maria Magdalina (Mat. 27.61),

– cealălaltă Marie (Mat. 27.61) (Maria, mama lui Iose – Mc.15.47)

Femeile care veniseră cu Isus din Galileea au însoţit pe Iosif (Luca 23.55)

– Iosif din Arimateea ( satul în vechime era numit Rama) (Luca 23.50)

– Nicodim (Ioan 19.39)

Maria mama Domnului şi apostolul Ioan nu sunt menţionaţi. Probabil din cauza durerii imense, Maria a fost dusă acasă la apostol.

Era ziua junghierii – 14 Nisan, mai numită şi a pregătirii (nu vinerea ziua 6 a săptămânii), dinaintea Zilei mari de Sabat cu care începea praznicul Azimilor (Luca 23.54 & Ioan 19.31).

Punerea Sa în mormânt a fost după calendarul nostru miercuri seara, după cel al Scripturii, era deja începutul zilei de joi. După calendarul lui Dumnezeu ziua începe cu seara zilei dinaintea zilei respective: Astfel, a fost o seară, şi apoi a fost o dimineaţă: aceasta a fost ziua întâi (Gen.1.5b).

În Ziua mare de Sabat

Era joi 15 Nisan. Această zi începea de miercuri seara de când a fost pus Domnul în mormânt.

În această zi, preoții cei mai de seamă și fariseii merg la Pilat să ceară gardă la mormânt (Mat. 27.62-66).

După Ziua mare de Sabat

Femeile au cumpărat miresme ca să se ducă să ungă trupul lui Isus (Mc.16.1):

Maria Magdalena

– Maria, mama lui Iacov

– Salome

Această zi era ziua 6 a săptămânii (vineri) ziua pregătirii înaintea zilei 7. În săptămâna răstignirii au fost 2 zile de sabat:

– Ziua Mare de sabat

– sabatul obișnuit cu care se încheia o săptămână normală

Femeile nu puteau cumpăra mirezmele și să le pregătească în următoarele minute după punerea în mormânt deoarece începea Ziua mare de sabat a praznicului Azimilor și nimeni nu vindea și nu cumpăra nimic. Între Ziua mare de sabat și sabatul obișnuit ele cumpără și pregătesc mirezmele. Preparatul lor dura cam o zi.

Urmează sabatul zilei 7

În acest sabat săptămânal se odihnesc după Legea lui Moise: Apoi, în ziua Sabatului, s-au odihnit, după Lege. (Luca 23.56).

La finalul acestui sabat, când începea ziua 1 a săptămânii, Domnul înviază! A stat în mormânt, fix 3 zile şi 3 nopţi după semnul profetului Iona care era din Gat-Heferul Galilei.

Ziua 1 a săptămânii

Prima vizită la mormânt

Femeile merg la mormânt. Merg pe când era încă întuneric afară (Ioan 20.1).

Se duc la mormânt următoarele:

– Maria Magdalina (Ioan 20.1), (Mc.16.1-2)

– Maria mama lui Iacov (Mc.16.1-2)

– Salome (Mc.16.1-2)

– Ioana nevasta lui Cuza care era administratorul lui Irod (Luca 8.2-3), (Luca 24.9-10).

– femeile acestea și altele împreună cu ele (Luca 24.1), ele erau cele care au participat la răstignire, la punera Sa în mormânt, la pregătirea miresmelor și acum vin să Îi ungă trupul:

Luca 23.55: Femeile care veniseră cu Isus din Galileea au însoţit pe Iosif; au văzut mormântul şi felul cum a fost pus trupul lui Isus în el,

56. s-au întors şi au pregătit miresme şi miruri. Apoi, în ziua Sabatului, s-au odihnit, după Lege.

Luca 24.1: În ziua întâi a săptămânii, femeile acestea, şi altele împreună cu ele, au venit la mormânt dis-de-dimineaţă şi au adus miresmele pe care le pregătiseră.

În Luca 8.1-3, autorul spune că Domnul a fost însoţit atât de apostoli cât şi de femei care-i slujeau în timpul lucrării Lui:

,,Curând după aceea, Isus umbla din cetate în cetate şi din sat în sat şi propovăduia şi vestea Evanghelia Împărăţiei lui Dumnezeu. Cei doisprezece erau cu El; şi mai erau şi nişte femei care fuseseră tămăduite de duhuri rele şi de boli; Maria, zisă Magdalena, din care ieşiseră şapte draci, Ioana, nevasta lui Cuza, ispravnicul lui Irod, Susana şi multe altele care-L ajutau cu ce aveau.”

La mormânt erau străjerii (Mat.28.4).

Atunci are loc un mare cutremur de pământ (Mat.28.2).

Un înger cu o înfățișare ca de fulger, străluceşte în întunericul care încă nu se risipise, răstoarnă piatra, stă pe ea și le spune femeilor că Isus Domnul înviase deja. Le spune că trebuie să se întâlnească cu El în Galileea (Mat. 28.5-7). Îngerul le spune să transmită mesajul acesta ucenicilor și lui Petru (Mc.16.7-8):

,,Ele au ieşit afară din mormânt şi au luat-o la fugă, pentru că erau cuprinse de cutremur şi de spaimă. Şi n-au spus nimănui nimic, căci se temeau.”

După acest episod femeile pleacă înspăimântate la Petru, la Ioan (Ioan 20. 3-10) și la ceilalți care erau împreună cu ei și le spune ce a spus îngerul.

Pe când se duceau ele, au intrat în cetate unii din străjeri şi au dat de veste preoţilor celor mai de seamă despre toate cele întâmplate (Mat.28.11).

Ele aduc vestea veste celor 11 și celorlalți frați adunați cu ei (Luca 24.9-10):

9. La întoarcerea lor de la mormânt, au povestit toate aceste lucruri celor unsprezece şi tuturor celorlalţi.

10. Cele ce au spus aceste lucruri apostolilor erau: Maria Magdalena, Ioana, Maria, mama lui Iacov, şi celelalte care erau împreună cu ele.

Prezenți cu Ioan și Petru, în grupul de frați mai erau Cleopa și tovarășul lui de drum a fost în grup deoarece el pomenește spusele femeilor de la prima vizită a lor la mormânt și spune că îngerul le spune ca Domnul înviase dar ele nu Îl văzuseră viu. Ei nu mai erau prezenți a doua oară când vine ele și spun că L-au văzut viu.

Acestea se petrec în discuția cu Domnul pe drumul către Emaus ( Luc.24.22 și 24):

22. Ba încă nişte femei de ale noastre ne-au pus în uimire: ele s-au dus dis-de-dimineaţă la mormânt,

24. Unii din cei ce erau cu noi (Ioan şi Petru) s-au dus la mormânt şi au găsit aşa cum spuseseră femeile, dar pe El nu L-au văzut.”

La anunțul surorilor, Petru și Ioan aleargă la mormânt să verifice știrea (Luca 24.12, Ioan 20.3-10, Matei 24.12). Lucrurile spuse de femei li se păreau basme (Luca 24.11).

După acest episod ei doi se întorc acasă plini de uimire fără să li se arate Domnul. Până în acest moment nimeni nu Îl văzuse înviat, nici surorile și nici frații.

După plecarea lui Petru și Ioan de la mormânt, Maria Magdalina și femeile se întorc iarăș la mormânt.

A doua întoarcere a femeilor la mormânt

și prima apariție a Domnului Isus

Maria Magdalina este prima căreia i se arată Domnul înviat. Împrejurarea este următoarea (Ioan 20.11-18):

11. Dar Maria şedea afară lângă mormânt şi plângea. Pe când plângea, s-a plecat să se uite în mormânt.

12. Şi a văzut doi îngeri în alb, şezând în locul unde fusese culcat trupul lui Isus; unul la cap, şi altul la picioare.

13. „Femeie”, i-au zis ei, „pentru ce plângi?” Ea le-a răspuns: „Pentru că au luat pe Domnul meu, şi nu ştiu unde L-au pus.”

14. După ce a zis aceste vorbe, s-a întors şi a văzut pe Isus stând acolo în picioare; dar nu ştia că este Isus.

15. „Femeie”, i-a zis Isus, „de ce plângi? Pe cine cauţi?” Ea a crezut că este grădinarul şi I-a zis: „Domnule, dacă L-ai luat, spune-mi unde L-ai pus, şi mă voi duce să-L iau.”

16. Isus i-a zis: „Marie!” Ea s-a întors şi I-a zis în evreieşte: „Rabuni!”, adică: „Învăţătorule!”

17. „Nu mă ţine”, i-a zis Isus, „căci încă nu M-am suit la Tatăl Meu. Ci, du-te la fraţii Mei şi spune-le că Mă sui la Tatăl Meu şi Tatăl vostru, la Dumnezeul Meu şi Dumnezeul vostru.”

18. Maria Magdalena s-a dus şi a vestit ucenicilor că a văzut pe Domnul şi că i-a spus aceste lucruri.

Se arată şi femeilor care erau cu ea.

Când pleacă ele înspăimântate de la mormânt le întâmpină Isus (Mat. 28.8-9):

8. Ele au plecat repede de la mormânt, cu frică şi cu mare bucurie, şi au alergat să dea de veste ucenicilor Lui.

9. Dar iată că le-a întâmpinat Isus şi le-a zis: „Bucuraţi-vă!” Ele s-au apropiat să-I cuprindă picioarele şi I s-au închinat.

Maria Magdalina este dată ca și reprezentantă a grupului de femei și aproape de fiecare dată lista femeilor în aceste zile începe cu ea. Marcu spune că ei i S-a arătat mai întâi:

Isus, după ce a înviat, în dimineaţa zilei dintâi a săptămânii, S-a arătat mai întâi Mariei Magdalena, din care scosese şapte draci. Ea s-a dus şi a dat de ştire celor ce fuseseră împreună cu El, care plângeau şi se tânguiau (Mc. 16.9-10).

Reacția ucenicilor – nici de această dată nu cred mesajul femeilor: Când au auzit ei că este viu şi că a fost văzut de ea, n-au crezut-o (Mc.16.11).

Domnul se arată lui Petru

1Corinteni 15. 3: V-am învăţat înainte de toate, aşa cum am primit şi eu: că Hristos a murit pentru păcatele noastre, după Scripturi;

4. că a fost îngropat, şi a înviat a treia zi, după Scripturi;

5. şi că S-a arătat lui Chifa, apoi celor doisprezece.

Seara când sosesc Cleopa și tovarășul lui să le de-a vestea, ucenicii îi anunță că și Petru Îl văzuse viu între timp (Luca 24.33-34):

33. S-au sculat chiar în ceasul acela, s-au întors în Ierusalim şi au găsit pe cei unsprezece şi pe cei ce erau cu ei, adunaţi la un loc

34. şi zicând: „A înviat Domnul cu adevărat şi S-a arătat lui Simon.”

Domnul se arată fratelui Său de trup

1Corinteni 15. 7: În urmă S-a arătat lui Iacov, apoi tuturor apostolilor.

Apariția Domnului pe

drumul Emausului

În ziua de duminică după masă, Domnul se arată la cei doi pe drumul spre Emaus (Mc. 16.12 și Luca 24.13-33).

Unul dintre ei se numea Cleopa (Luca 24.18). Amândoi au fost de față dimineața cu cei 11 apostoli când le aduc femeile vestea învierii după prima vizită.

Compară Luc.24.9 & 24. Ei Îi povestesc Domnului despre prima vizită a femeilor la mormânt și întâlnirea lor cu îngerul. Ei nu dețineau informația că Îl văzuse careva înviat. După ce Domnul li se descoperă la frângerea pâinii, ei se întorc la grupul fraților le spun că au întâlnit pe Domnul și nici pe ei nu îi cred:

,, Aceştia s-au dus de au spus lucrul acesta celorlalţi, dar nici pe ei nu i-au crezut” (Mc. 16.13).

Apariția Domnului duminică seara

în ziua învierii

Apare în camera încuiată și Îl văd toți cei prezenți frați și surori. Lipsea Toma. După calendarul lui Dumnezeu stabilit din Geneza 1, această întâie apariţie este de fapt în ziua 2 a săptămânii, zi ce începea din seara de duminică.

Mc. 16.14: În sfârşit, S-a arătat celor unsprezece, când şedeau la masă; şi i-a mustrat pentru necredinţa şi împietrirea inimii lor, pentru că nu crezuseră pe cei ce-L văzuseră înviat.

Ioan 20. 19:. În seara aceleiaşi zile, cea dintâi a săptămânii, pe când uşile locului unde erau adunaţi ucenicii erau încuiate, de frica iudeilor, a venit Isus, a stat în mijlocul lor şi le-a zis: „Pace vouă!”

20. Şi după ce a zis aceste vorbe, le-a arătat mâinile şi coasta Sa. Ucenicii s-au bucurat când au văzut pe Domnul.

Luca 24.36-43: 36. Pe când vorbeau ei astfel, însuşi Isus a stat în mijlocul lor şi le-a zis: „Pace vouă!”

37. Plini de frică şi de spaimă, ei credeau că văd un duh.

38. Dar El le-a zis: „Pentru ce sunteţi tulburaţi? Şi de ce vi se ridică astfel de gânduri în inimă?

39. Uitaţi-vă la mâinile şi picioarele Mele, Eu sunt; pipăiţi-Mă şi vedeţi: un duh n-are nici carne, nici oase, cum vedeţi că am Eu.”

40. (Şi, după ce a zis aceste vorbe, le-a arătat mâinile şi picioarele Sale.)

41. Fiindcă ei, de bucurie, încă nu credeau şi se mirau, El le-a zis: „Aveţi aici ceva de mâncare?”

42. I-au dat o bucată de peşte fript şi un fagure de miere.

43. El le-a luat şi a mâncat înaintea lor.

Miercuri 14 Nisan a fost răstignit. În aceeaş zi a mâncat Paştele şi a instituit Cina.

De joi 15 Nisan până sâmbătă 17 Nisan a stat în mormânt.

La finalul celor 3 zile şi 3 nopţi (sâmbătă seara), când era deja ziua 1 a săptămânii a înviat.

Duminică 18 Nisan era deja viu şi începe să se arate mai întâi femeilor apoi ucenicilor.

Apariția Domnului în a doua duminică

de după învierea Sa

Ioan 20. 24. Toma, zis Geamăn, unul din cei doisprezece, nu era cu ei când a venit Isus.

25. Ceilalţi ucenici i-au zis deci: „Am văzut pe Domnul!” Dar el le-a răspuns: „Dacă nu voi vedea în mâinile Lui semnul cuielor şi dacă nu voi pune degetul meu în semnul cuielor şi dacă nu voi pune mâna mea în coasta Lui, nu voi crede.”

26. După opt zile, ucenicii lui Isus erau iarăşi în casă; şi era şi Toma împreună cu ei. Pe când erau uşile încuiate, a venit Isus, a stat în mijloc şi le-a zis: „Pace vouă!”

27. Apoi a zis lui Toma: „Adu-ţi degetul încoace şi uită-te la mâinile Mele; şi adu-ţi mâna şi pune-o în coasta Mea; şi nu fi necredincios, ci credincios.”

Arătarea Domnului la Marea Tiberiadei

Erau prezenți: Simon Petru, Toma, zis Geamăn, Natanael din Cana Galileii, fiii lui Zebedei şi alţi doi din ucenicii lui Isus erau împreună (Ioan 21.1-23). Aceasta era a treia oară când Se arăta Isus ucenicilor Săi, după ce înviase din morţi (Ioan 21.14).

Întâlnirea cu ucenicii pe munte în Galileea

La această întâlnire au participat foarte mulți frați și surori (1Corinteni 15.6):

,,După aceea S-a arătat la peste cinci sute de fraţi deodată, dintre care cei mai mulţi sunt încă în viaţă, iar unii au adormit.”

Unii dintre cei din zonă care nu avuseseră prilejul să îl vadă ca frații din Ierusalim, se pare că s-au îndoit de învierea Sa (Matei 28.16-17):

,,16. Cei unsprezece ucenici s-au dus în Galileea, pe muntele unde le poruncise Isus să meargă.

17. Când L-au văzut ei, I s-au închinat, dar unii s-au îndoit.”

Domnul se arată des în cele 40 zile

F.A.1.3: După patima Lui, li S-a înfăţişat viu, prin multe dovezi, arătându-li-Se deseori, timp de patruzeci de zile, şi vorbind cu ei despre lucrurile privitoare la Împărăţia lui Dumnezeu.

F.A.1.4: Pe când Se afla cu ei, le-a poruncit să nu se depărteze de Ierusalim, ci să aştepte acolo făgăduinţa Tatălui, „pe care”, le-a zis El, „aţi auzit-o de la Mine.

F.A.10.40: Dar Dumnezeu L-a înviat a treia zi şi a îngăduit să Se arate,

41. nu la tot norodul, ci nouă, martorilor aleşi mai dinainte de Dumnezeu, nouă, care am mâncat şi am băut împreună cu El după ce a înviat din morţi.

Înălțarea la cer a Domnului din Muntele Măslinilor

Luca 24.50-52: 50. El i-a dus afară până spre Betania. Şi-a ridicat mâinile şi i-a binecuvântat.

51. Pe când îi binecuvânta, S-a despărţit de ei şi a fost înălţat la cer.

52. După ce I s-au închinat, ei s-au întors în Ierusalim cu o mare bucurie.

F.A.1.9: După ce a spus aceste lucruri, pe când se uitau ei la El, S-a înălţat la cer, şi un nor L-a ascuns din ochii lor.

10. Şi, cum stăteau ei cu ochii pironiţi spre cer, pe când Se suia El, iată că li s-au arătat doi bărbaţi îmbrăcaţi în alb

11. şi au zis: „Bărbaţi galileeni, de ce staţi şi vă uitaţi spre cer? Acest Isus, care S-a înălţat la cer din mijlocul vostru, va veni în acelaşi fel cum L-aţi văzut mergând la cer.”

12. Atunci ei s-au întors în Ierusalim din muntele numit al Măslinilor, care este lângă Ierusalim, departe cât un drum în ziua Sabatului.

Se întorc în camera de sus, unde Domnul a ținut Cina cu ei , cameră unde erau strânși când aleg pe Matia ca apostol (F.A.1.13) și în ziua Cincizecimii coboară Duhul Sfânt peste ei, împlinind făgăduința Tatălui (F.A.2.1).

După toate acestea se arată apostolului Pavel:

După ei toţi, ca unei stârpituri, mi S-a arătat şi mie (1Corinteni 15.8).