Definiția Harului

Definiția Harului

 

Harul nu trebuie confundat cu bunătatea lui Dumnezeu faţă de întreaga sa creaţie.

Matei 5.45 :

ca să fiţi fii ai Tatălui vostru care este în ceruri; căci El face să răsară soarele Său peste cei răi şi peste cei buni, şi dă ploaie peste cei drepţi şi peste cei nedrepţi.”


Harul nu este deloc o ofertă, ci mai degrabă este calea prin care Dumnezeu acţionează sau operează în relaţiile cu poporul Său în vederea împlinirii Legământului şi planului Său veşnic în Isus Cristos. Nu putem sublinia aceasta suficient! Dumnezeu nu doar face ca harul să fie disponibil oamenilor, El operează conform principiilor harului Său şi dă harul Său (favorul nemeritat) aleşilor Săi fără a ţine cont de ce sunt ei, ce au făcut sau vor face în viitor.

2 Samuel 7. 14 – 15: Eu îi voi fi Tată, şi el Îmi va fi fiu. Dacă va face răul, îl voi pedepsi cu o nuia omenească şi cu lovituri omeneşti;

15. dar harul Meu nu se va depărta de la el, cum l-am depărtat de la Saul, pe care l-am îndepărtat dinaintea ta.

Harul nu este reacţia lui Dumnezeu la păcatul lui Adam – adică Dumnezeu nu a venit cu ideea de har ca un fel de „plan B” după ce a fost surprins de căderea lui Adam. Harul lui Dumnezeu către poporul Lui nu începe cu mântuirea lor, sau în primul moment al credinţei lor, ci acesta a fost planul Său veşnic pentru aleşii Lui.

Efeseni 1.4: „În El, Dumnezeu ne-a ales înainte de întemeierea lumii, ca să fim sfinţi şi fără prihană înaintea Lui…”


Definiţia harului: „favorul nemeritat selectiv arătat de Dumnezeu oamenilor, graţie, graţiere”.

Natura harului pretinde ca acesta nu poate fi meritat – aceasta înseamnă ca nu se poate face nimic pentru a se obtine har, a mentine harul sau a ramane intr-o stare de har.

Romani 11.6: ,,Şi dacă este prin har, atunci nu mai este prin fapte; altminterea harul nu ar mai fii har. Şi dacă este prin fapte, nu mai este prin har; altminterea, fapta n-ar mai fi faptă.”

Motivul pentru care trebuie să ştim definiţia harului:

– să înţelegem prin ,,har” ceea ce Cuvântul inspirat defineşte.

– să vorbim cu toţii aceleaş cuvintele Scripturii (să nu vorbim una şi să ne înţelegem băşca”.

– mulţi mărturisesc o mântuire prin har dar când predică, vorbesc despre o mântuire prin fapte.

Pentru a percepe mai bine ce este harul, aş dori să încep cu câteva întrebări:

1. Cine este Autorul care ne acordă har mântuitor? Autorul este totdeauna Dumnezeu – Yahweh Elohim.

2. Când a fost acordat harul? În momenul când se pocăieşte omul, odată cu căderea în păcat a lui Adam sau înainte de întemeierea lumii?

Harul a fost acordat când s-a conceput planul etrn, înainte de a fi vecii.

3. Harul este dat condiţionat sau acordat într-un mod suveran? Dacă nu ar fi fost acordat suveran, ar fi fost condiţionat. Dacă harul este condiţionat i s-ar distruge înţelesul şi ar fi perceput ca merit, ar fi privit ca o datorie.

4. Cui i-a fost acordat harul? Harul mântuitor a fost acordat doar celor numiţi ,,aleşi” ale căror nume au fost scrise în Cartea Vieţii Mielului junghiat.

5. Au toţi oamenii parte de har? Nu. Harul va face diferenţa de la început până la sfârşit între cine va fi salvat şi cine nu. Dacă toţi ar avea parte de har, toţi ar fi scăpaţi de pierzare eternă.

6. Induce Scriptura, ideea că harul este o ofertă acordată tuturor oamenilor, dar va beneficia de el doar aceia care acceptă oferta?

Această idee este falsă din următoarele motive:

– definiţia harului nu te lasă să îl priveşti ca pe o ofertă publică

– dacă ar fi o ofertă publică ar trebui să ţi se spună şi cum poate fi obţinut

– nu ar mai putea fi privit ca acordat după bunul plac în mod suveran de către Dumnezeu

– omul este privit ca având capacitatea să caute pe Dumnezeu, să-L aleagă şi să îi primească oferta harului

De multe ori se predică următoarea ilustraţie:

,,Harul pentru mântuirea sufletului este o ofertă. Este ca și când cineva iese pe stradă cu bilete la un spectacol, le spune trecătorilor că sunt gratuite, și intrarea la spectacol depinde dacă tu alegi sau refuzi biletul. Biletele au fost plătite de un domn generos care dorește ca mulți din trecători să îi împărtășească bucuria de a urmări spectacolul împreună. Toate depind de tine, dacă vrei să accepţi harul acesta sau nu vrei.”

Problema este că în toată ilustrația aceasta se pierde cel mai important amănunt pe care-l prezintă Scriptura: și anume că noi ne naștem morți în păcatele și greșelile noastre din Adam.

Ilustrația corectă ar fi să mergi cu biletele nu pe stradă ci în cimitir și să îi rogi pe cei din morminte dacă vor să accepte invitația ta la spectacol. Scriptura ne declară morţi în greşeli şi păcate, nu vii – Efeseni 2.1-3.

7. Din ce motiv a acordat Dumnezeu har, aleşilor? I-a văzut că o să aleagă harul? I-a văzut că o să creadă şi o să se pocăiască şi în consecinţă le-a acordat har? A prevăzut El că ei o să facă fapte bune şi a hotărât drept consecinţă să le acorde har? Au fost mai frumoşi şi mai inteligenţi decât ceilalţi care au fost omişi? Nu. Motivul este găsit în iubirea veşnică şi în bunul plac al lui Dumnezeu – Ef. 1.12-12.

8. A acordat Dumnezeu har aleşilor, deoarece erau mai merituoşi decât cei care au fost omişi? Nu, deoarece toată masa de lut (frământătura) din care Dumnezeu a hotărât să facă pe unii vase de cinste şi pe unii de ocară, era privită ca şi căzută. Dacă nu era privită ca şi căzută nu Ii se putea acorda har unora:

,,Nu este olarul stăpân pe lutul lui, ca din aceeaşi frământătură de lut să facă un vas pentru o întrebuinţare de cinste, şi un alt vas pentru o întrebuinţare de ocară?” Romani 9. 21.

9. Se poate mândri cel ce primeşte har, faţă de cei ce nu au primit? Care ar trebui să fie atitudinea lui? Ar trebui să fie ca aceea exprimată de Pavel în Romani 9.3:

,,Căci aproape să doresc să fiu eu însumi anatema, despărţit de Hristos, pentru fraţii mei, rudele mele trupeşti.”

10. Te îndeamnă harul să trăieşti într-un păcat continuu, după ce ai fost mântuit? Nu. El ne îndeamnă să o rupem cu păgânătatea şi cu poftele lumeşti – Tit 2.11-12.

11. Înţelegerea corectă a harului te îndeamnă să mai predici evanghelia? ,,Dacă nu poţi să faci nimic ca să obţii har, spun ei, de ce să mai predici şi altora să îi descurajezi ca să nu mai vină niciunul la pocăinţă?

Cei mai mari teologi, predicatori şi evanghelişti au fost aceia care au înţeles corect harul, alegerea, predestinarea, îndreptăţirea prin credinţă, înfierea, etc. Ei au fost cei care s-au bazat totdeauna pe faptul că Dumnezeu este Cel care are iniţiativa în mântuire, El înviază din morţi şi tot El este Cel care îi va păstra şi ajuta să persevereze pe cale până la sfârşit. Cei care nu au înţeles harul au avut o viaţă şi o practică pe măsură, plină de frică, de nesiguranţă şi de îndoieli cu privire la mântuirea lor cât şi la destinul lor veşnic.

12. Te îndeamnă Scriptura să predici mântuirea har + fapte, adică Dumnezeu şi-a făcut partea Lui iar acum tu trebuie să îţi faci pertea ta în salvarea sufletului? Nu, pentru că cele două lucruri sunt opuse, sunt ca apa şi uleiul care nu se pot combina. Pavel spune în Romani 11.6:

,,Şi dacă este prin har, atunci nu mai este prin fapte; altminterea harul nu ar mai fii har. Şi dacă este prin fapte, nu mai este prin har; altminterea, fapta n-ar mai fi faptă.”

13. Te lasă harul să crezi că dacă este acordat gratuit, se datorează dreptăţii lui Dumnezeu? Nu. Dreptatea lui Dumnezeu cere totdeauna pedeapsa pentru păcat. Harul se datorează milei şi îndurării Sale aşa cum spune apostolul Pavel în Romani 9.15:

,,Voi avea milă de oricine-Mi va plăcea să am milă; şi Mă voi îndura de oricine-Mi va plăcea să Mă îndur.”

14. Poate fi mântuit cineva prin har fără faptele Legii lui Moise? Sigur că da. ,,Nimeni nu va fi socotit îndreptăţit prin faptele Legii” – Galateni 2.16.

Însuşi Moise a fost mântuit prin har înainte de a primi Legea pe Sinai. El a fost salvat prin har, la fel ca toţi mântuiţii de la Adam până la ultimul mântuit de azi. Abel şi Noe au fost mântuit prin har, Avraam, Isaac, Iacov, Iosif, Rahav, David, Solomon, toţi profeţii Domnului, etc.

Nu există mai multe moduri de mântuire la fel cum nu există mai multe căi de mântuire. Există un singur mod – prin har, o singură Cale – prin Cristos.

15. Poate şti vreun om dinainte dacă I s-a făcut parte de har înainte de veci sau nu? Nimeni nu ştie dinainte, deoarece nimeni nu a fost prezent la sfatul lui Dumnezeu când s-a hotărât alegerea aceasta. Eşti sigur că ţi s-a acordat har abia în clipa când eşti născut din nou.

HARUL:

– te lasă fără merit personal în salvarea propriului suflet

– te face să îţi vezi incapacitatea umană de a veni la Cristos

– te face să vezi ruina păcatului adamic în omenire şi să înţelegi că eşti lipsit de slava lui Dumnezeu

– te face să înţelegi că nu eşti la punctul zero (în care să optezi sau să refuzi pe Dumnezeu), ci te afli în postura de vrăşmaş al lui Dumnezeu

– te lasă să înţelegi că dacă nu face El primul pas şi nu are iniţiativa, eşti pierdut pentru totdeauna

Tu cum înţelegi harul, ca pe o graţiere, ca pe un favor nemeritat sau ca pe o ofertă, sau ca pe ceva datorat? Dacă te gândeşti la acestea din urmă, adu-ţi aminte de graţierea lui Barabas. El este cel mai clar exemplu din Noul Testament. Dacă nu îţi poţi asemăna harul cu al lui, nu eşti graţiat încă din păcatele tale!