1Timotei 2.4.

1Timotei 2.4.

Dumnezeu, Mântuitorul nostru, care voieşte ca toţi

oamenii să fie mântuiţi şi să vină la cunoştinţa adevărului.

 

Cap. 1.3-7, prezintă scopul misiunii lui Timotei în Efes:

– să poruncească predicatorilor Imeneu și Alexandru (v.20), să nu mai predice învățături străine

– să nu interpreteze Cuvântul prin prisma miturilor

– să nu-și piardă timpul cercetând spițele de neam evreiești

– să-i corecteze pe cei ce s-au abătut de la har dorind să fie învățători ai Legii mozaice

v. 18 Timotei este îndemnat să lupte lupta cea bună a credinței, păstrând o credință bună și o conștiință pe măsură, de la care unii au naufragiat lepădând-o

Cap.2

v. 1-2: mai înainte de a duce la îndeplinire scopul misiunii sale, apostolul Pavel îndeamnă pe toți membrii din Efes, să înceapă cu rugăciune:

– cererei

– mijlociri

– mulțumiri pentru toți oamenii

În categoria tuturor oamenilor, apostolul le sugerează să includă:

– regii

– dregătorii din teritoriu instalați cu autoritate de la Cezarul Romei

De ce să se roage și pentru aceștia? Pavel le spune motivul:

– pentru o viață socială calmă și liniștită

– ca ei să poată arăta toată reverența și tot devotamentul față de Regele lor Isus Căruia I se închină și pe care-L slujesc

v. 3: arată că rugăciunea fraților pentru toți oamenii, pentru regi și pentru toți care sunt în poziții înalte ale statului, era un lucru bun înaintea lui Dumnezeu.

De ce era un lucru bun? Pentru că timpul în care trăiau era un timp de strâmtorare și persecuție cruntă împotriva creștinilor. Având pe Domnul Isus ca Rege, erai o amenințare pentru conducătorii din imperiu și chiar pentru Cezarul de la Roma.

Domnul a fost urmărit chiar de la naștere de acești conducători ca să fie eliminat deoarece, venirea Sa pe lume prezenta un pericol. Ba chiar, în ziua condamnării Sale, în clipele când Pilat voia să-L scape de la crucificare, preoții l-au șantajat pe acesta spunând că dacă încearcă să-L elibereze, complotează împotriva Cezarului.

Totdeauna Dumnezeu a privit ca un lucru bun și bine primit înaintea Sa, rugăciunea pentru toți împotrivitorii Săi și ai copiilor Săi. În predica de pe munte din Matei 5.44,48, Domnul Isus ne îndeamnă să iubim pe astfel de oameni, să ne rugăm pentru cei ce ne asupresc și prigonesc, ca să arătăm caracterul dumnezeiaesc din noi:

,,Dar Eu vă spun: iubiţi pe vrăjmaşii voştri, binecuvântaţi pe cei ce vă blestemă, faceţi bine celor ce vă urăsc şi rugaţi-vă pentru cei ce vă asupresc şi vă prigonesc, …. Voi fiţi, dar, desăvârşiţi, după cum şi Tatăl vostru cel ceresc este desăvârşit.”

Creștinii trebuiau să se roage pentru ei, deoarece aceștia nu cunoșteau pe Domnul Isus ca Rege suprem și nu I se supuneau. Trebuiau să se roage la Dumnezeu cu o conștiință curată fără mânie și îndoială – v.8.

v. 4: spune: Dumnezeu, Mântuitorul nostru, care voieşte ca toţi oamenii să fie mântuiţi şi să vină la cunoştinţa adevărului.

De ce trebuie să ne rugăm pentru toți oamenii, pentru toți regii și toți dregătorii puși în funcții de autoritate? Ne rugăm pentru că Domnul Isus a murit și pentru oameni din aceste categorii. El nu a exclus de la mântuire oameni din aceste categorii. La El nu există categorii de oameni favorizate și categorii defavorizate. Nu a exclus nici o categorie socială sau etnică de la răscumpărare.

Domnul a mântuit oameni din orice categorie socială. Chiar dacă Domnul spune în Matei 19.24, că: ,,este mai uşor să treacă o cămilă prin urechea acului, decât să intre un bogat în Împărăţia lui Dumnezeu.”, totuș Domnul a mântuit și bogați: Zacheu, Iosif din Arimateia, Lidia din Tiatira, etc.

Un alt exemplu care arată că nu există categorii defavorizate găsim în 1Cor.1.26:

,,De pildă, fraţilor, uitaţi-vă la voi care aţi fost chemaţi: printre voi nu sunt mulţi înţelepţi în felul lumii, nici mulţi puternici, nici mulţi de neam ales.”

În aceste categorii chiar dacă au fost minoritari, totuș au fost mântuiți și oameni înțelepți ca Sergius Paulus (F.A.13.12); puternici ca temnicerul din Filipi, centurionul care răstignește pe Domnul Isus (Luc.23.47); de neam ales ca Manaen care crescuse cu tetrarhul Irod (F.A.13.1), famenul etiopian, Erast vistiernicul cetății (Rom.16.23), Dionisie areopagitul (F.A. 17.34).