Apocalipsa 3. 5.

Apocalipsa 3. 5.

 

Ap. 3. 1. Şi îngerului adunării din Sardes scrie-i: «Acestea le spune Cel care are cele şapte Duhuri ale lui Dumnezeu şi cele şapte stele:

Ştiu lucrările tale – că ai numele că trăieşti, şi eşti mort.

2. Fii veghetor şi întăreşte cele care rămân, care sunt aproape să moară, pentru că nu am găsit lucrările tale desăvârşite înaintea Dumnezeului Meu.

3. Aminteşte-ţi deci cum ai primit şi ai auzit şi păstrează şi pocăieşte-te! Deci, dacă nu vei veghea, voi veni ca un hoţ şi nicidecum nu vei şti în ce ceas voi veni asupra ta.

4. Dar ai în Sardes câteva nume care nu şi-au întinat veşmintele; şi vor umbla cu Mine în haine albe, pentru că sunt vrednici.

5. Învingătorul va fi îmbrăcat în veşminte albe şi nicidecum nu-i voi şterge numele din cartea vieţii şi voi mărturisi numele lui înaintea Tatălui Meu şi înaintea îngerilor Săi».

6. Cine are urechi să audă ceea ce Duhul spune adunărilor. (Traducerea G.B.V. București 2001)

Îngerul (gr. angelo) – mesager, trimis al lui Dumnezeu sau sol al Adevărului venind de la Cristos.

Mulți sunt de părere că acest sol era chiar prezbiterul Adunării din Sardes.

Adunare (gr. ekklesias) – sensul grecesc prim este acela de: adunare organizată, ai cărei membri au fost chemați, într-un anume mod, de la casele sau treburile lor, la o întrunire pentru acțiuni civice. Definiția implica, în mod necesar, condițiile de membralitate stabilite dinainte.

Sardes (gr. Sardesin = rămășițe) – cetate din vestul Turciei de azi. A fost capitala antică a Lidiei. Azi nu mai există dar, există un mic sătuc numit Sart în apropierea ruinelor cetății antice. Unii sunt de părere că Sefaradul din Obadia versetul 20, era denumirea antică a Sardesului. În Sardes era o importantă sinagogă evreiască.

Cele 7 Duhuri ale lui Dumnezeu (gr. echon ta hepta Pneumata) – cred că este vorba de persoana Duhului Sfânt care era comparată cu menorah evreiască cu 7 brațe, în care erau puse 7 lampadare ce ardeau cu undelemn zi și noapte (Zah. 4.2). Menorah mai era asemuită cu cei 7 ochi ai Domnului care cutreieră pământul (Zah. 4.10 b).

Duhul Sfânt este Cel care transmite mesajul îngerului din Sardes. Lucrul acesta este scris de 2 ori în mesaj, o dată la început când scrie: ,,Acestea le spune Cel care are cele şapte Duhuri ale lui Dumnezeu” și o dată la sfârșit când scrie: ,, să audă ceea ce Duhul spune adunărilor”

Cele 7 stele (gr. tous hepta asteras) sunt solii celor 7 Adunări.

Cele 7 sfeșnice (gr. lychniai) sunt cele 7 Adunări.

Doresc de la început să specific că:

– Adunarea din Sardes era o Adunare locală și vizibilă. Nu era o biserică epocă așa cum predică neoprotestanți.

– Îngerii Adunărilor erau cel mai probabil prezbiterii lor din momentul când Ioan le scrie. Nu erau îngeri ai bisericii epocă așa cum predică cei mai mulți azi. Spre exemplu: îngerul primei biserici epocă – Efes este dat apostolul Pavel care era deja mort de peste 25 ani. Este un nonsens ca Duhul să trimită un mesaj unuia deja care era trecut din viață la Domnul. Alții continuă și pun îngeri pe Irineus, Luther, John Wesley, etc. Mulți dintre acești așa numiți îngeri având serioase probleme doctrinare și în cazul lui Luther, persecutor înfocat al celor ce nu îi îmbrățișau doctrina botezului pruncilor (anabaptiștii). Eu cred că a interpreta în felul acesta Scriprura este o mare eroare și o adăugare în text pe care nu ți-o permite nici o regulă de interpretare.

– fiecare înger era responsabil de Adunarea lui și de corectarea lucrurilor după ce primea scrisoarea cu avertismentele

– Adunarea din Sardes era încă o Adunare a Domnului. El umbla în mijlocul ei (Ap. 1.20), și avea în mâna Sa dreaptă pe solul ei (Ap.1.20).

– Adunarea din Sardes la fel ca și celelalte, primește niște semnale de alarmă cu privire la care trebuie să se corecteze. Mai întâi vin: avertismentele după care dacă nu este îndreptare vine aplicarea sentinței pronunțate în avertisment.

– atunci când Domnul se adresează îngerului se adresează de fapt Adunării ca trup local și vizibil compus din frați și surori cu plusurile și minusurile lor.

– Adunările acestea 7 din Apocalipsă, s-au corectat după ce au primit scrisoarea de la Ioan dar în timp au apostaziat, Domnul depărtându-le din prezența Sa. Drept dovadă nici una dintre cele 7 nu mai există astăzi.

O traducere literală la partea b, a versetului 1 ar fi:

Știu faptele tale ,că se spune despre/ ești caracterizat că și cum/ îți merge numele că ești viu,dar ești mort. (http://biblehub.com/interlinear/revelation/3-1.htm)

Faptele tale …..:

despre care fapte spune Domnul că le cunoaște?

(fapte izvorâte din credința primită și auzită – v.3)

– faptele făcute de înger?

(Nu. Îngerul trebuia să îi corecteze veghindu-i)

– faptele făcute de Adunare ca întreg?

– sau faptele unora din Adunare care dădeau direcție întregii Adunări?

(ei părăsiseră credința implicit faptele ei apostaziind și sunt puși în contrast cu puținele nume mântuite care purtau haine albe. Ap.19.8: cu hainele albe de in curat sunt asemuite faptele neprihănite ale sfinților)

Întrebări:

– cine era mort, îngerul Adunării din Sardes?

(el nu era mort spiritual deoarece în v. 2, i se cere să vegheze, să întărească)

– toată Adunarea?

(toată Adunarea nu era moartă deoarece despre unii se spune că sunt mântuiți și poartă haine albe – v. 4 – 5)

– sau numai o parte din membrii Adunării din Sardes?

(cred că doar despe o parte din membrii se spune că erau morți, partea aceea despre care se spune că trăiau doar cu numele – v.1, nu aveau haine albe – v.4.)

Cred că ei erau morți și le mergea doar numele că trăiesc deoarece părăsiseră credința. Ca urmare a apostaziei faptele lor erau considerate la fel cum era și starea lor spirituală.

Alții se aflau pe moarte și trebuiau întăriți. Despre ei se spune că faptele lor nu se găsiseră depline – v. 2. Aici nu este vorba de moarte spirituală ca în cazul primilor. Ei puteau fi corectați cu lucrurile primite, auzite la început și pocăință – v. 2-3.

În text sunt trei categorii de oameni menționați a făcând parte din această Adunare:

– cei morti (care trăiau doar fizic nu și spiritual, erau apostaziați)
– cei aflati pe moarte (care erau ai lui Dumnezeu,și se aflau in pericolul apostaziei – ,,pe moarte”)
– cei câțiva vii (care își păstrasera credința și faptele,
având haine albe – v. 4)

Fiecarei categorii îi este adresat un mesaj aparte:

– Celor morti:

(li se spune doar că sunt morți și au faptele cunoscute)

– Celor aflati pe moarte li se spune:

(fii veghetor şi întăreşte cele care rămân; minteşte-ţi deci cum ai primit şi ai auzit şi păstrează şi pocăieşte-te! Deci, dacă nu vei veghea, voi veni ca un hoţ şi nicidecum nu vei şti în ce ceas voi veni asupra ta)

– Celor mântuiți:

( Învingătorul va fi îmbrăcat în veşminte albe şi nicidecum nu-i voi şterge numele din cartea vieţii şi voi mărturisi numele lui înaintea Tatălui Meu şi înaintea îngerilor Săi)

Cine este învingătorul?

– mântuitul din ,,câteva nume” (puțini membrii din Adunarea Sardes)

– mântuit descris cu veșmintele neîntinate

– care este numit vrednic

– este descris ca umblând cu Cristos – v.4.

– în veșminte albe – v.5.

Despre acest mântuit cât și despre ceilalți descriși la fel ca și el, Cristos îi asigură că:

nicidecum nu le va șterge numele din Cartea Vieții

– și numele lor vor fi mărturisite înaintea Tatălui și îngerilor drepți

Expresia ,,nicidecum” arată că:

este o garanție a faptului că numele nu le vor fi șterse

Versetul 5 nu sugerează că ștergerea numelor aleșilor din Cartea Vieții ar fi posibilă. Tocmai cu scopul de a fi salvați, ei au fost scriși acolo de către Autorul ei. Și lucrul acesta încă din veșnicie:

,,În El, Dumnezeu ne-a ales înainte de întemeierea lumii, ca să fim sfinţi ….”Ef.1.4.

,,Oricine n-a fost găsit scris în Cartea Vieţii a fost aruncat în iazul de foc” Ap.20.15.

De unde ideea că Dumnezeu șterge numele oamenilor din Cartea Vieții? Cred că din interpretarea greșită a altor versete în care se vorbește că Domnul șterge oameni din cartea Sa. Versetele acestea sunt Exod.32:32, Exod.32:33, Ps.69:28.

Personal cred că aceste versete vorbesc de cartea celor vii de pe pământ care vor fi șterși după ce mor. La acest gen de carte, face referire una dintre cele mai înțelepte femei de pe vremea lui David când spune:

,,Daca se va ridica cineva care sa te urmareasca si sa vrea sa-ti ia viata, sufletul domnului meu va fi legat in manunchiul celor vii la Domnul Dumnezeul tau, si sa arunce cu prastia sufletul vrajmasilor tai. (1Sam.25:29)

În ceruri există mai multe cărți scrise de Dumnezeu, dar din cea a Vieții Mielului nimeni nu va șterge pe vre-un ales. Nici un singur verset măcar nu face referire la cineva că va fi șters de acolo, ci din contră se întărește faptul că nimeni nu va fi șters.

În caz că ar șterge vre-un ales:

– s-ar tăgădui pe Sine Însuși deoarece tocmai în vederea salvării le-a scris numele acolo

– daca El îi scrie apoi îi sterge, putem spune ca îi sunt afectate atributele? Spre exemplu cel al imuabilității? Eu cred că da, am avea un Dumnezeu schimbător care nu ar mai prezenta siguranță în ceea ce spune și face. Nu ar mai fi Acelaș, ieri , azi și în veci.

În cazul acesta în mine s-ar naște unele întrebări și îndoieli cu privire la El:

– dacă se fac ștergeri în Cartea Vieții, ce anume Îl determina pe Domnul sa o facă?

Apoi altă întrebare: – daca îl șterge pe un ales, eu ce siguranta am că urmatorul nu voi fi eu? Căci oare nu tot prin har am fost salvat și cu ce sunt eu mai vrednic sa raman scris decat unul sters?

– dacă îmi vei spune faptele mele bune au facut diferenta. Eu iti voi aminti ca ti au fost deja predestinate înainte de veci să umblii prin ele.

-dacă spui că din cauza pacatului a fost șters alesul atunci intrebarea mea ar fi care este păcatul sau păcatele pentru care pot fi șters? Sau câte trebuie să nu comit ca să fiu șters?Bănuiesc că unul singur este deajuns.

În continuare o să prezint Cărțile despre care face referire Sfânta Scriptură:

Cartea celor vii de pe pământ, ea cuprinde numele și durata vieții:

Iarta-le acum pacatul! Daca nu, atunci, sterge-ma din cartea Ta, pe care ai scris-o!” (Exod.32:32)

Domnul a zis lui Moise: „Pe cel ce a pacatuit impotriva Mea, pe acela il voi sterge din cartea Mea. (Exod.32:33)

Sa fie stersi din Cartea Vietii, si sa nu fie scrisi impreuna cu cei neprihaniti! (Ps.69:28)

( aici Cornilescu traduce Cartea Vieții dar este vorba de Cartea celor vii:

http://biblehub.com/interlinear/psalms/69-28.htm)

Acest verset în traducerea Nițulescu este redat:

,,Ștergă-se din cartea celor vii, Și cu cei drepți să nu se înscrie!”

Cand nu eram decat un plod fara chip, ochii Tai ma vedeau; si in cartea Ta erau scrise toate zilele care-mi erau randuite, mai inainte de a fi fost vreuna din ele. (Ps.139:16)

Cartea evenimentelor rânduite în planul etern:

Dar vreau sa-ti fac cunoscut ce este scris in cartea adevarului. Nimeni nu ma ajuta impotriva acestora, afara de voievodul vostru Mihail.” (Dan.10:21)

Carte în care sunt scrise vorbele și faptele oamenilor sfinți:

Atunci si cei ce se tem de Domnul au vorbit adesea unul cu altul; Domnul a luat aminte la lucrul acesta si a ascultat; si o carte de aducere aminte a fost scrisa inaintea Lui, pentru cei ce se tem de Domnul si cinstesc Numele Lui. (Mal.3:16)

Carte în care sunt scrise fapte oamenilor nemântuiți:

Si am vazut pe morti, mari si mici, stand in picioare inaintea scaunului de domnie. Niste carti au fost deschise. Si a fost deschisa o alta carte, care este Cartea Vietii. Si mortii au fost judecati dupa faptele lor, dupa cele ce erau scrise in cartile acelea. (Apoc.20:12)

Cartea Vieții ce cuprinde numele tuturor aleșilor, scriși cu scopul de a fi salvați:

In vremea aceea se va scula marele voievod Mihail, ocrotitorul copiilor poporului tau; caci aceasta va fi o vreme de stramtorare cum n-a mai fost de cand sunt neamurile si pana la vremea aceasta. Dar in vremea aceea, poporul tau va fi mantuit, si anume oricine va fi gasit scris in carte. (Dan.12:1)

Totusi sa nu va bucurati de faptul ca duhurile va sunt supuse; ci bucurati-va ca numele voastre sunt scrise in ceruri.” (Luc.10:20)

Si pe tine, adevarat tovaras de jug, te rog sa vii in ajutorul femeilor acestora, care au lucrat impreuna cu mine pentru Evanghelie, cu Clement si cu ceilalti tovarasi de lucru ai mei, ale caror nume sunt scrise in Cartea vietii. (Filip.4:3)

Cel ce va birui va fi imbracat astfel in haine albe. Nu-i voi sterge nicidecum numele din Cartea vietii si voi marturisi numele lui inaintea Tatalui Meu si inaintea ingerilor Lui.” (Apoc.3:5)

Si toti locuitorii pamantului i se vor inchina, toti aceia al caror nume n-a fost scris, de la intemeierea lumii, in cartea vietii Mielului care a fost junghiat. (Apoc.13:8)

Fiara pe care ai vazut-o era, si nu mai este. Ea are sa se ridice din Adanc si are sa se duca la pierzare. Si locuitorii pamantului, ale caror nume n-au fost scrise de la intemeierea lumii in Cartea Vietii, se vor mira cand vor vedea ca fiara era, nu mai este, si va veni. – (Apoc.17:8)

Si am vazut pe morti, mari si mici, stand in picioare inaintea scaunului de domnie. Niste carti au fost deschise. Si a fost deschisa o alta carte, care este Cartea Vietii. Si mortii au fost judecati dupa faptele lor, dupa cele ce erau scrise in cartile acelea. (Apoc.20:12)

Oricine n-a fost gasit scris in Cartea Vietii a fost aruncat in iazul de foc. (Apoc.20:15)

Nimic intinat nu va intra in ea, nimeni care traieste in spurcaciune si in minciuna; ci numai cei scrisi in Cartea Vietii Mielului. (Apoc.21:27)

Cartea evenimentelor ce cuprind judecățile din perioada Necazului cel Mare:

Si am vazut un inger puternic, care striga cu glas tare: „Cine este vrednic sa deschida cartea si sa-i rupa pecetile?” (Apoc.5:2)

Si nu se gasea nimeni, nici in cer, nici pe pamant, nici sub pamant, care sa poata deschide cartea, nici sa se uite in ea. (Apoc.5:3)

Si am plans mult pentru ca nimeni nu fusese gasit vrednic sa deschida cartea si sa se uite in ea. (Apoc.5:4)

Si unul din batrani mi-a zis: „Nu plange; iata ca Leul din semintia lui Iuda, Radacina lui David, a biruit ca sa deschida cartea si cele sapte peceti ale ei. (Apoc.5:5)

El a venit si a luat cartea din mana dreapta a Celui ce sedea pe scaunul de domnie. (Apoc.5:7)

Cand a luat cartea, cele patru fapturi vii si cei douazeci si patru de batrani s-au aruncat la pamant inaintea Mielului, avand fiecare cate o lauta si potire de aur pline cu tamaie, care sunt rugaciunile sfintilor. (Apoc.5:8)

Si cantau o cantare noua si ziceau: „Vrednic esti Tu sa iei cartea si sa-i rupi pecetile: caci ai fost junghiat si ai rascumparat pentru Dumnezeu, cu sangele Tau, oameni din orice semintie, de orice limba, din orice norod si de orice neam. (Apoc.5:9)