Coloseni 1.20.

Coloseni 1.20.

 

15. El este chipul lui Dumnezeu cel nevăzut, Cel întâi-născut[+] din întreaga creaţie;

16. pentru că toate au fost create prin[+] El, cele care sunt în ceruri şi cele care sunt pe pământ, cele văzute şi cele nevăzute, fie tronuri, fie domnii, fie stăpâniri, fie autorităţi: toate au fost create prin El şi pentru El.

17. Şi El este mai înainte de toate şi toate se menţin prin El.

18. Şi El este Capul trupului, al Adunării; El este Începutul, Cel Întâi-născut dintre cei morţi, ca El să aibă întâietate în toate;

19. pentru că întregii plinătăţi a Dumnezeirii i-a plăcut să locuiască în El

20. şi, prin El[+], să împace toate faţă de ea[+], fie cele de pe pământ, fie cele din ceruri, făcând pace prin sângele crucii Lui – prin El.

21. Şi pe voi, care odinioară eraţi străini şi vrăjmaşi în gândire, prin lucrări rele, acum dar v-a împăcat

22. în trupul cărnii Lui, prin moarte, ca să vă prezinte sfinţi şi fără pată şi de neînvinuit înaintea Lui,

23. dacă, în adevăr, rămâneţi în credinţă, întemeiaţi şi tari şi fără să vă lăsaţi abătuţi de la speranţa Evangheliei pe care aţi auzit-o, care a fost predicată oricărei făpturi de sub cer, al cărei slujitor am devenit eu, Pavel. ((Trad.G.B.V. București 2001)

Versetul 20, este cuprins într-un text în care apostolul Pavel dezbate printre altele dumnezeirea lui Cristos Domnul și întâietatea Sa în învierea dintre cei morți (v.15).

Versetul 16, Îl prezintă pe Domnul Isus ca și Creator (toate au fost create prin El)

– cele care sunt sus în ceruri

– cele care sunt jos pe pământ

Cele de pe pământ sunt: lucrurile văzute.

Cele din cer sunt cele nevăzute.

Lucrurile din cer nevăzute sunt enumerate de apostol:

– tronuri

– domnii

– stăpâniri

– autorități

Partea de final a v.16, reamintește ca toate acestea cele de pe pământ cât și lucrurile nevăzute de sus, L-au avut pe Isus Creator. Au fost create prin mâna Sa, pentru El.

Partea a, versetul 17, arată eternitatea Domnului Isus: (El este înainte de toate).

Partea b, versetul 17, arată omnipotența (atotputernicia) Domnului Isus (toate se mențin prin El).

Versetul 18, afirmă că El este Capul trupului, al Adunării Sale. A fi ,,Cap” al Adunării Sale, scoate în evidență autoritatea Sa peste Adunare, nu numai peste tronurile, domniile, stăpânirile și autoritățile cerești pe care noi nu le vedem acum cu ochiul de carne.

Expresia, ,,El este începutul, Cel Întâi-născut dintre cei morți”, nu face referire la creerea Lui ca prima făptură din creație (cum zic martorii lui Taze Russell), nici la nașterea sa din Maria ( căci Întâiul ei născut nu a fost Întâiul-născut din lumea umană). Face referire la faptul că Domnul Isus, este primul în ordine cronologică, care a înviat într-un trup asupra căruia moartea nu mai are putere niciodată.

Şi noi vă aducem vestea aceasta bună că făgăduinţa făcută părinţilor noştri, Dumnezeu a împlinit-o pentru noi, copiii lor, înviind pe Isus; după cum este scris în psalmul al doilea: “Tu eşti Fiul Meu, astăzi Te-am născut.“ Că L-a înviat din morţi, aşa că nu Se va mai întoarce în putrezire, a spus-o cînd a zis: “Vă voi împlini cu toată credincioşia făgăduinţele sfinte, pe cari le-am făcut lui David.” F.A.13.32-34.

În acelaș sens El mai este dat ca:

El este Cel Intai Nascut dintre cei morti” (Coloseni 1:15; Apocalipsa 1:5);
El este Parga celor adormiti”, sau „Cel Dintai Rod” (1Corinteni 15:20;23);
El este Cel Dintai din invierea mortilor” (Faptele Apostolilor 26:23).

Partea de final a versetului spune motivul pentru care El este începutul, Cel Întâi-născut dintre cei morți:

ca să aibe întâietate (prioritate, supremație) în toate lucrurile

Versetul 19, arată că Dumnezeirii I-a plăcut ca toată plinătatea cu toate puterile și atributele Sale să locuiască în Cristos. El era sută la sută om, cât și sută la sută Dumnezeu.

v. 20. şi, prin El[+], să împace toate faţă de ea[+], fie cele de pe pământ, fie cele din ceruri, făcând pace prin sângele crucii Lui – prin El.

Versetul 20, arată în prima parte intenția plinătății Dumnezeirii de a împăca prin Cristos toate cu ea. Cu alte cuvinte Tatăl, Fiul și Duhul Sfânt au avut intenția ca prin întruparea lui Cristos, și jertfa Sa să împace toate cu Sine.

Cuvântul împăcare de aici este ἀποκαταλλάξαι (apokatallaxai) și apare de 3 ori în Noul Testament. În Efeseni 2.16 și Coloseni 1.20,22.

Întrebare:

– Versetul sugerează că Isus a împăcat ființele cerești cu Dumnezeirea prin jertfa Sa? Nu, deoarece El nu a plătit pentru păcatele lor. Din câte știu, tronurile, domniile, stăpânirile și autoritățile cerești Îi sunt deja supuse și există armonie între ele și Dumnezeire.

– Versetul sugerează că Isus a împăcat ființele cerești demonice, cu Dumnezeirea prin jertfa Sa? Nu, deoarece ele sunt condamnate la pierzare având locul deja pregătit.

– Versetul sugerează că Isus a împăcat prin sângele Său, aleșii, cu Dumnezeirea? Da. Deoarece jertfa a fost numai pentru oameni nu și pentru îngeri căzuți sau necăzuți. Nu a împăcat numai pe aleși cu Dumnezeirea ci în viitor, când toate Îi vor fi supuse din nou, va împăca pe aleșii răscumpărați cu toată creația de sus, făcând armonie deplină în întreg universul creat.

Versetul 21, arată împăcarea fraților din Colose prin sângele Lui, cu Dumnezeirea.

– odinioară când erau nemântuiți erau străini și vrășmași prin atitudini și fapte

– în prezent, sunt deja împăcați prin jertfa Sa

– în viitor la glorificare, vor fi prezentați perfecți, sfinți și fără pată, de ne acuzat înaintea Lui.