Deuteronom 30.19.

Deuteronom 30.19.

 

Contextul în care este scris versetul:

-generația care a fost scoasă din Egipt și care a primit Legea pe Sinai pierise prin pustiu în cei 40 de ani. Acum Domnul prin Moise înnoia Legământul Său cu generația ce urma să ia în stăpânire țara promisă, Canaanul.

– acestei generații i se reamintește Legământul de pe Sinai , Legământ condiționat de ascultarea lor. Legământ ce promitea:

– viață fizică îndelungată și binecuvântare

sau

– moarte și blesteme în caz de neascultare

În contextul acesta este scris Deuteronom 30.15 și invocate:

-viața și binele

– moartea și răul

v. 16, detaliază în ce constă viața și binele:

– în iubirea Domnului

– umblarea în căile Lui

-păzirea poruncilor Lui

Astea aduceau viață și perpetuarea lor ca popor ales în vederea moștenirii țării promise.

v.17-18, detaliază în ce constă moartea și răul:

– neascultare de Domnul care încheiase Legământ cu ei

– închinare la alți dumnezei

Aceste lucruri duceau la:

– pieirea lor

– zile puține în țara promisă

v.19, Moise invocă cerul și pământul de martor împotriva acestei generații pe baza Legământului care exista între ei.

Lor le spune: ,,ți-am pus înainte”:

– viața și moartea

– binecuvântarea și blestemul

Îndemnul Domnului pentru ei era:

,,alege viața ca să trăiești , tu și sămânța ta”

v.20, reia v. 16, reamintindu-le iar în ce constă viața lor lungă și fericită în țara Canaan, țară pronisă cu jurământ de Yahweh lui Avraam, Isaac și Iacov părinți lor.

Întrebare: ,, Putem folosi v.19, pentru a sugera că omul are o voință liberă prin care poate să aleagă sau să respingă pe Isus Cristos ca mântuitor?”

Eu personal, nu cred că textul cât și contextul permite o asemenea interpretare din mai multe motive:

– versetul nu spune nimic cu privire la Domnul Isus

– versetul nu spune nimic cu privire la acceptarea sau respingerea Lui ca mântuitor

– versetul nu spune nimic cu privire la jertfa de ispașire de la Calvar

– versetul nu spune nimic cu privire la nașterea din nou a cuiva ( chiar arminienii neagă că ea ar exista în Vechiul Testament)

– versetul nu spune nimic cu privire la vre-o mântuire spirituală ci vorbește de binecuvântare materială, viață lungă, bătrânețe fericită și locuire a țării de-a lungul generațiilor

– versetul nu scoate în evidență vre-o ,,vointă liberă” ci reamintește mai degrabă datoria lor și respectarea promisiunilor asumate în Legământul mozaic.