Fapte 17.27.

F.A. 17.27.

 

22. Şi Pavel, stând în picioare în mijlocul Areopagului, a spus: „Bărbaţi atenieni, în toate vă văd foarte religioşi.

23. Pentru că, trecând pe aici şi privind de aproape lucrurile la care vă închinaţi voi, am găsit şi un altar pe care este înscris: «Unui dumnezeu necunoscut!» Pe Acela deci, pe care voi, necunoscându-L, Îl onoraţi, pe El vi-L vestesc eu.

24. Dumnezeul care a făcut lumea şi toate cele care sunt în ea, El fiind Domn al cerului şi al pământului, nu locuieşte în temple făcute de mâini,

25. nici nu este slujit de mâini omeneşti, ca având nevoie de ceva, El Însuşi dând tuturor viaţă şi suflare şi toate;

26. şi a făcut dintr-un singur sânge orice naţiune de oameni, ca să locuiască pe toată faţa pământului, hotărând timpuri rânduite şi hotarele locuirii lor,

27. ca ei să-L caute pe Dumnezeu, dacă, în adevăr, ar putea cumva să-L atingă bâjbâind şi să-L găsească, deşi nu este departe de fiecare dintre noi;

28. pentru că în El trăim şi ne mişcăm şi suntem, după cum au spus şi unii dintre poeţii voştri: «Pentru că şi noi suntem neam al Lui».

29. Fiind deci neam al lui Dumnezeu, nu trebuie să gândim că Dumnezeirea ar fi asemenea aurului sau a argintului sau a pietrei, formă sculptată după arta şi imaginaţia omului.

30. Dumnezeu deci, trecând cu vederea timpurilede neştiinţă, porunceşte acum oamenilor ca toţi, de pretutindeni, să se pocăiască,

31. pentru că a rânduit o zi în care va judeca pământul locuit, cu dreptate, prin Omul pe care L-a rânduit, dând tuturor dovadă prin aceea că L-a înviat dintre morţi“.

Contextul este predica lui Pavel în Areopagul din Atena.

Versetul 22, arată religiozitatea atenienilor dusă la limita superstiției (în toate vă văd foarte religioși)

Versetul 23, Pavel le-a studiat zeitățile de pe ,,colina lui Marte” și găsește la un moment, un altar închinat chiar unui zeu necunoscut. De la altarul acesta el pornește și le spune că există un Dumnezeu pe care ei nu-L cunosc și nici nu-L onorează, dar el le va predica acum despre El (motiv pentru care ei îi fac o programare la Areopag).

Expresia ,, Pe Acela deci, pe care voi, necunoscându-L, Îl onoraţi, nu cred că se referă la faptul că acești atenieni erau închinătorii lui Dumnezeu. Cred acest lucru din mai multe motive:

a) în primul rând, pentru că nu Îl cunoșteau. Cum poți să onorezi un necunoscut pe care nu l-ai întâlnit niciodată și nu ai auzit nimic despre el.

b) cum L-ar fi putut onora, aducând du-I jerfe după Legea lui Moise, sau închinându-se în Duh și Adevăr, așa cum a prescris Isus Domnul, samaritencei?

c) puteau ei să-L slujească, dacă nu știau felul în care o cerea El?

Onora = A avea, a manifesta față de cineva sau de ceva respect, considerație, stimă; a cinsti, a respecta.(http://voronet.dexonline.ro/definitie/onora)

Versetul 24-26, arată că:

– Dumnezeu este singurul Creator al oamenilor și mediului înconjurător

– El este Stăpân peste tot cerul și pământul

– nu are locuința în clădiri făcute de mână omenească

– nu are nevoie să fie slujit de mâini omenești ca idolii lor

– El este Cel care le-a dat viață chiar lor care au construit idolii

– nu numai lor dar și la tot ce mișcă pe pământ

– a făcut dintr-un singur sânge (al lui Adam), toate națiunile ce populează pământul

– hotărându-le timpuri în care ele să locuiască și chiar un anumit teritoriu prestabilit

Versetul 27: ca ei să-L caute pe Dumnezeu, dacă, în adevăr, ar putea cumva să-L atingă bâjbâind şi să-L găsească, deşi nu este departe de fiecare dintre noi;

Expresia ,,ca ei să-L caute pe Dumnezeu”, este strâns legată de revelarea Sa generală în creație, în care chiar atenienii erau plasați de către El.

Nu cred că este vorba despre o căutare spirituală ci de una fizică pe care ei o vedeau cu ochii. Pavel cred că vrea să le abată vederea de la căutatrea lor greșită, de la un altar închinat unui dumnezeu necunoscut, la căutarea Lui și manifestarea Lui în creație. Pavel le spune că El a creat nu numai pământul dar și cerururile de sus, chiar și pe ei dintr-un singur sânge. Că, El le ține viața atât pe a lor cât și a întregii creații și ei Îl mărginesc la un altar de piatră pe care este inscripționat ,,Unui dumnezeu necunoscut!”

Dacă în textul de aici am avea o căutare a lui Dumnezeu fizică, ar contrazice toată Scriptura insuflată. Această căutare ar nega:

– moartea spirituală căpătată în urma păcatlui adamic când omul a rămas ,,fugar de la fața lui Dumnezeu”

– principiul ,,Păstorul caută oaia pierdută”

Ba mai mult decât atât ar deschide ușa către alte căi de mântuire în afară de singura cunoscută în Scriptură: harul.

Versetul nu spune că:

– oamenii îl caută spiritual pe Dumnezeu deoarece: ,,nu mai este nici unul care să-L caute cu tot dinadinsul pe Dumnezeu”- Rom.3.11. ; și ,,nimeni nu poate veni la Mine dacă nu-L trage Tatăl și nu i-a fost dat” – Ioan 6.44,65.

Expresia ,, dacă, în adevăr, ar putea cumva să-L atingă bâjbâind şi să-L găsească, arată chiar imposibilitatea acestei căutări. În versetul 24, Pavel le spune că El nu locuiește pe pământ, nici la altarul lor, nici în vre-un templu idolesc făcut de mâini omenești. Noi la fel ca și Pavel știm că El este Duh, nu este materie și de asta nu poate fi atins sau pipăit și prins de mâneca hainei.

Expresia ,,deşi nu este departe de fiecare dintre noi, arată faptul că deși ei sunt orbi spiritual și nu-L văd, El totuși există și are multe mărturii și dovezi. Cea mai concludentă dovadă era demonstrată prin faptul că ei se mișcau și trăiau prin viața pe care El le-o dăruise. În sprijinul aceste afirmații biblice, apostolul aduce sprijin chiar un citat dintr-un poet cretan numit Epimenide – v.28.

Versetul 29, arată că dacă avem viața și ființa din Dumnezeu, înseamnă că nu Îl putem reduce la o bucată de aur, argint sau piatră scluptată sau gravată după imaginația omului. El fiind Artizanul nostru și nu noi artizanii Lui.

Versetul 30: ,,Dumnezeu deci, trecând cu vederea timpurile de neştiinţă, porunceşte acum oamenilor ca toţi, de pretutindeni, să se pocăiască,”

Expresia ,,Dumnezeu trecând cu vederea timpurile de ignoranță”, nu arată faptul că Dumnezeu le iarta păcatele idolatriei din acele vremuri, neținându-le în seamă. Cred că vrea să le spună: atunci nu știați de Dumnezeu, dar acum când știți și continuați să slujiți materiei din care sunt confecționați idolii voștrii, sunteți condamnați. Acum nu mai aveți nici o scuză, deoarece m-ați auzind pe mine, predicând despre Dumnezeul adevărat, și voi ați rămas la fel de superstițioși și idolatri ca mai înainte.

Expresia ,, poruncește acum tuturor oamenilor de pretutindeni să se pocăiască” cred că are legătură cu toți închinătorii idolatrii de pretutindeni, care slujeau materiei la fel ca atenienii.

Toți aceștia trebuie să își schimbe gândirea deoarece idolatria lor este condamnată de Dumnezeu, prin faptul că El S-a revelat în natură și în conștiința lor. Ei trebuie să se răzgândească în privința idolatriei, pentru că Dumnezeu îi va judeca prin Isus pe care L-a rânduit ca Judecător al întregului pământ locuit. (De fapt în afara poporului Iudeu, toată lumea antică aducea închinare și jertfe idolilor de aur, argint, marmură, la fel ca și astăzi.- Apoc.9.20)

Judecata acesta fiind întărit de Dumnezeu, prin faptul că L-a înviat pe Isus Cristos din morți!- v.31.