Ioan 3.16.

Ioan 3.16.

 

Contextul în care este scris versetul Ioan 3.16:

– într-o discuție particulară cu unul din fruntașii Iudeilor Nicodim (Nicodemos – gr. Învingătorul poporului)

– pe fondul discuției despre nașterea din nou pe care acesta nu o înțelegea – v. 3-10.

– Domnul îl anunță pe Nicodim că mărturia Sa și a ucenicilor nu va fi primită de popor – v.11.

– în v. 12, Isus le spune chiar dacă le-ar exemplifica învățătura Lui prin exemple de pe pământ, ei tot nu vor pricepe. Cu atât mai mult nu vor pricepe dacă folosește explicații ale lucrurilor de sus.

– v.13, arată că El este singurul în măsură să-i învețe lucruri cerești deoarece de acolo a coborât

– în v.14, le dă un exemplu pământesc prin care dorește să exemplifice scopul coborâri Lui din ceruri: exemplu înălțări șarpelui de aramă din pustiu, exemplu ce avea să prefigureze jertfa Sa.

Contextul înălțării șarpelui de aramă – Nehuștan:

– poporul cârtise împotriva lui Moise că îi scosese din Egipt

– cârtiseră împotriva lui Dumnezeu batjocorind mana (o numeau mizerabilă)

– poporul răzvrătit fusese condamnat de Dumnezeu și începuseră să moară

– Moise mijlocește pentru ei și Domnul le oferă soluția salvării de la moarte: trebuiau să înalțe pe o prăjină în tabără un șarpe strălucitor

– șarpele trebuia privit ca singura soluție a lor trimisă de Dumnezeu pentru salvarea lor (nu prăjina, cine citește să priceapă)

– toți mușcații trebuiau să privească nu oricum ci cu credință, pentru a trăi. Trăiau în ciuda mușcăturii.

– șarpele a fost înălțat ca soluție în vederea salvării și nu a condamnării a celor ce priveau cu credință la el

Cu alte cuvinte, Domnul Isus îi spune lui Nicodim, în v.14, că El este soluția pentru păcatele credincioșilor, singura soluție hotărâtă de Dumnezeu.

Coborând din cer, a venit să fie înălțat pe lemn, ca oricine privește la El cu credință, să trăiască chiar dacă a fost mușcat de Satana, șarpele cel vechi (prin păcatul adamic).

– v. 15, este o aplicație a v. 14: la fel cum cei ce priveau cu credință la șarpe trăiau și erau priviți ca trăind din morți, la fel se întâmplă cu cei ce cred în Cristos – trăiesc veșnic.

– v.16, arată 3 lucruri:

1. motivul pentru care Isus a fost dat ca ,,dar” al lui Dumnezeu: dragostea Sa.

2. pentru cine a dat Dumnezeu pe Fiul Său: fiecare care crede

3. scopul pentru care a fost dat Isus ca dar al Lui Dumnezeu: să nu piară ci să trăiască etern.

Cuvântul lume (kosmon) de aici include pe fiecare care crede atât dintre evrei cât și neamuri. Cuvântul lume se referă la lumea celor credincioși (aleșii lui Dumnezeu).

Cred că aceeași idee este transmisă și de Ioan Botezătorul, când spune:

,,A doua zi, Ioan a văzut pe Isus venind la el şi a zis: „Iată Mielul lui Dumnezeu care ridică păcatul lumii!” – Ioan 1.29.

Sun incluși și credincioșii dintre neamuri deoarece vedem că de rezultatul ispășirii au avut parte și samariteni, siro-fenicieni, greci, romani, etc..

Atât Ioan Botezătorul cât și Domnul Isus nu se abat cu nimic de la exemplu dat cu șarpele din pustiu deoarece, în tabără nu erau doar evrei ci și oameni din alte națiuni – Exod 12.38:

,,O mulţime de oameni de tot soiul s-au suit împreună cu ei; aveau şi turme însemnate de oi şi boi.”

Accentul în versetul 16, nu cade pe ,,toată lumea” ca marea masă a omenirii, ci pe ,,lumea formată din fiecare credincios, evreu, grec, roman, barbar, etc…”.

Această explicație are sens privită și în lumina întregii Scripturi deoarece, în Apocalipsa 5.9-10, scrie:

Și cântau o cântare nouă și ziceau: „Vrednic ești Tu să iei cartea și să-i rupi pecețile: căci ai fost junghiat și ai răscumpărat pentru Dumnezeu, cu sângele Tău, oameni din orice seminție, de orice limbă, din orice norod și de orice neam.

Ai făcut din ei o împărăție și preoți pentru Dumnezeul nostru, și ei vor împărăți pe pământ!”

Cuvântul lume ( Kosmos în greacă) are multe sensuri:

1 universul ca întreg – F.A. 17.24.

2 pământ – Ioan 13.1.

3 sistemul lumesc – Ioan 12.31.

4 întreaga rasă umană – Romani 3.19.

5 umanitatea cu excepția credincioșilor – Ioan 15.18; Romani 3.6.

6 de a desemna neamurile în contrast cu evreii – Romani 11.12.

7 lumea celor credincioși – Ioan 1.29; 3.16-17; 6.33; 12.47; 1Cor.4.9; 2Cor. 5.19, etc..

Fiecare sens trebuie interpretat în textul respectiv, apoi analizat în context după care în lumina întregii Scripturi. Numai așa cred că prindem înțelesul corect al cuvântului.