Câteva gânduri cu ocazia sărbătorii Crăciunului

Câteva gânduri cu ocazia sărbătorii Crăciunului

– Paraschivescu David –

1 Ioan, 5:21 – Copilaşilor, păziţi-vă de idoli. Amin.

Ceea ce mi se pare interesant, dragi frați și surori, este că Dumnezeu ne-a lăsat instrucțiuni clare și precise despre cum trebuie să administrăm cina, botezul, disciplina. Nu însă și în ce privește prăznuirea sau administrarea sărbătorii nașterii Sale. Oare de ce? O fi uitat? Personal mă îndoiesc, căci Pavel învață altceva în cartea Faptelor, 20:27. Tu care citești aceste rânduri, ce părere ai?

Ce ne împiedică pe noi creștinii (în cazul de față baptiști) să sărbătorim nașterea Domnului pe 1 Decembrie? Sau pe 25 Mai? Sau pe 29 Februarie? De ce ne trimitem urări tocmai acum în această zi? Ne lasă Scriptura să înțelegem că acest lucru este plăcut Domnului sau aprobat de către El? Este poruncit în NT să facem așa? Dacă nu, ce baza avem când ne apucă frenezia sărbătorilor? Crestinii de odinioara aveau o vorbă: „pentru orice credem și practicăm trebuie sa avem capitol și verset”. Și asta susțineau unii care erau tăiați cu cuțitul și omorâți pentru credința lor în Domnul! 

Aș dori să facem un exercițiu de imaginație împreună. Să presupunem că am un fiu. Un singur fiu. Și reprezintă ce am mai scump în viața aceasta. Și, din dragoste pentru dușmanii mei, toți copii ai mâniei (1 Ioan 4:10, Efeseni 2:3), dau ce am mai scump pentru salvarea lor, a dușmanilor mei. Mai apoi, destul de repede, cei mai mulți din cei ce au beneficiat de dragostea mea încep să se strice, batjocorind jertfa fiului meu și asociind numele fiului meu cu tot felul de lucruri pe care eu le urăsc. Cum m-aș simți? Oare aș fi bucuros? Aș aprecia ce fac aceștia? Mă îndoiesc.

Oare poate Dumnezeu să se bucure când, după ce a dat ce avea mai scump, noi venim și îl punem pe Cristos într-o sărbătoare de origine păgână unde nu a fost niciodată? Să sărbătorim nașterea Celui Sfânt în aceeași zi cu Tamuz sau cu Soarele Neinvins al Romei păgâne? Se bucură Cristos Domnul când ne vede că praznuim o sărbătoare instituită de Roma catolică, cea care a persecutat și omorat milioane de oamenii, majoritatea covarsitoare copiii ai Domnului? Și toate acestea și altele în plus în Numele Lui!

Ce mesaj transmitem noi celor din jur, ateilor și celor din ortodoxie, când jubilăm odată cu ei sărbătorile lor? Uitați câteva gânduri de pe mapamondul românesc; citez:

Multi savanti sunt de acord ca nasterea lui Iisus ar fi fost improbabil in luna decembrie, cand pastorii si-ar fi tinut turmele la adapost in timpul lunilor friguroase de iarna.

Al doilea argument pe care il gasim in Biblie este acela ca Iosif si Maria au calatorit la Betleem pentru a se inregistra cu ocazia recensamantului roman (Luca 2:1-4). Cu toate acestea, in acele vremuri asemenea proceduri nu au avut loc iarna, cand temperaturile scadeau frecvent sub limita inghetului, iar drumurile erau intr-o stare precara.

Asadar, cum pare improbabil ca Iisus sa se fi nascut pe 25 decembrie, se pune intrebarea logica de ce sarbatoarea Craciunului se tine la aceasta data. Raspunsul ne duce inapoi spre sarbatorile romane pagane ale solstitiului de iarna.

Doua sarbatori au avut loc, in special, in jurul datei de 25 decembrie – Saturnalia si nasterea zeului Soarelui, Mithra (conform Enciclopediei Catolice).

Saturnalia incepea pe 17 decembrie, iar mai tarziu ea s-a extins cu festivitati pana pe 25 decembrie.

Adeptii cultului lui Mithra, care a devenit popular printre militarii din Imperiul Roman in secolele I-IV d.Hr., se crede ca au sarbatorit nasterea sa pe 25 decembrie.”

Aceste gânduri sunt luate de pe pagina unui ziar din România. Și oamenii citesc și apoi compară. Noi, ca și buni creștini, ce avem să le oferim acestora ca răspuns? Păgânism pur?

Vă reamintesc un vers dintr-o cântare care era pe buzele și în inima crestinilor de odinioara:

când vei veni Isuse, tu sărbătoarea celor fără sărbători„. Cineva zicea odată: „baptistii nu mint, ei canta„.

Aș fi curios să știu și eu câțiva baptiști de odinioară care recunoșteau aceasta sărbătoare și o practicau. Marele Spurgeon era împotriva ei. Și nu doar el.

Doresc să știu care dintre înaintașii noștri de credință au împrumutat sărbătorile de origine păgână, ale Romei catolice? De când ajung cei prigoniți și persecutați să împrumute sărbătorile călăilor lor? Chiar Tertulian condamna pe cei din vremea lui că împrumută și prăznuiesc sărbători păgâne (din rațiuni politico-economice, secolul 3). Așa de jos am ajuns, încât să ne vindem și astăzi conștiința și datoria de a răspândi adevărul pentru câțiva lei?

Un alt lucru demn de remarcat este faptul că (neo)protestanții au împrumutat sărbătorile Romei catolice, însă invers nu. Oare de ce? Pentru că Roma privește ca vasali pe toți aceștia? Pentru că au ajuns toți astăzi să viseze un vis scârbos și drăcesc numit ecumenism?

A existat în istorie un om numit Ieroboam, împărat a lui Israel (după ruperea regatului lui Israel în 2 părți). Și acest om, rămas ca punct de reper negativ în Biblie și Israel, își face propriul sistem religios: cu preoți, altare, idoli și sărbători. Și-și pune sărbători după bunul său plac. Se leapădă de Casa lui Dumnezeu, Templul, și își face propria casa. Aici invită pe cei din regatul său să se închine lui Iehova. Și supușii lui vin. Restul poveștii este în Biblie, în cartea 1 Regi începând cu capitolul 12. Acum, cu ce diferă religia baptistă astăzi când își alege o zi de sărbătorit, după bunul ei plac? Este acest lucru aprobat de Domnul? Cu siguranță nu!

Tit, 2:11Căci harul lui Dumnezeu, care aduce mântuire pentru toţi oamenii, a fost arătat

Tit, 2:12şi ne învaţă s-o rupem cu păgânătatea şi cu poftele lumeşti şi să trăim în veacul de acum cu cumpătare, dreptate şi evlavie,

Tit, 2:13aşteptând fericita noastră nădejde şi arătarea slavei marelui nostru Dumnezeu şi Mântuitor Isus Hristos.

Tit, 2:14El S-a dat pe Sine însuşi pentru noi, ca să ne răscumpere din orice fărădelege şi să-Şi cureţe un norod care să fie al Lui, plin de râvnă pentru fapte bune.

Tit, 2:15Spune lucrurile acestea, sfătuieşte şi mustră cu deplină putere. Nimeni să nu te dispreţuiască.

Permite-mi să te întreb: tu, care citești aceste rânduri, a-i rupt-o cu păgânătatea? Sau trebuie păgânătatea amestecată cu Cristos? Trăiești condus de Duhul lui Dumnezeu sau animat de sentimente deșarte?

Cu tot respectul, eu nu primesc nici o urarea postată cu ocazia ”sfintelor sărbători”. Ba încă le resping și le condamn, întrucât sunt o ofensă la adresa Domnului meu. Nu știu ce ai tu de gând să faci, dar ceea ce a spus Iosua este valabil și pentru mine:

Iosua, 24:14Acum, temeţi-vă de Domnul şi slujiţi-I cu scumpătate şi credincioşie. Depărtaţi dumnezeii cărora le-au slujit părinţii voştri dincolo de Râu şi în Egipt şi slujiţi Domnului.

Iosua, 24:15Şi dacă nu găsiţi cu cale să slujiţi Domnului, alegeţi astăzi cui vreţi să slujiţi: sau dumnezeilor cărora le slujeau părinţii voştri dincolo de Râu, sau dumnezeilor amoriţilor în a căror ţară locuiţi. Cât despre mine, eu şi casa mea vom sluji Domnului.

Libertatea în Cristos înseamnă supunere și capitulare totală înaintea Lui și acceptarea termenilor Lui, nu ai altuia! Închinarea se face DOAR potrivit cu Scriptura; nu potrivit ȘI cu Scriptura!

Romani, 6:16Nu ştiţi că, dacă vă daţi pe voi înşivă robi cuiva spre ascultare, sunteţi robi ai aceluia de care ascultaţi, fie ai păcatului, spre moarte, fie ai ascultării, spre dreptate? 

Efeseni, 5:8Odinioară eraţi întuneric; dar acum sunteţi lumină în Domnul. Umblaţi deci ca nişte copii ai luminii.

Efeseni, 5:9Căci roada luminii stă în orice bunătate, în neprihănire şi în adevăr.

Efeseni, 5:10Cercetaţi ce este plăcut înaintea Domnului

Efeseni, 5:11şi nu luaţi deloc parte la lucrările neroditoare ale întunericului, ba încă mai degrabă osândiţi-le.

1 Ioan, 5:21 – Copilaşilor, păziţi-vă de idoli. Amin.

Har și pace vă doresc!