Întruparea și nașterea Domnului

Întruparea și nașterea Domnului

– Paraschivescu David –

Cu ocazia sărbătorii de Crăciun la toți care vor să fie buni creștini li se cere să sărbătorească nașterea Domnului și să transmită prin aceasta un mesaj lumii pierdute în păcat.

Astăzi îmi propun să răspund la o întrebare legată de nașterea Domnului: Ar trebuie să sărbătoresc acest eveniment sau nu? Din moment ce nu avem nicio referință clară și nici un exemplu concret în Noul Testament, lucrurile sunt foarte încurcate pentru mulți oameni; unii dintre ei chiar sinceri.

Nu mi-am propus să demonstrez originea acestei sărbători în acest articol. Îmi doresc să răspund la această întrebare ca și când nu aș cunoaște nici o filă de istorie și aș avea zero cultură religioasă. Doar Biblia, binecuvântata Biblie.

În mai toate cântările, poeziile, mesajele și predicile de Crăciun se vorbește despre nașterea supranaturală a Domnului Isus din fecioara Maria și Întruparea Sa. Însă, eu am o simplă întrebare: este întruparea același lucru cu nașterea Domnului din fecioară? Sau Întruparea a avut loc în momentul conceperii și nașterea este efectul ei, după nouă luni?

Conceperea a fost un act divin miraculos, așa cum găsim scris în Evanghelia după Luca, 1:26-38. Cu toate că actul conceperii Domnului Cristos a fost unul miraculos, sarcina și nașterea Sa au fost cât se poate de ”umane” și normale. Nu avem argumente în Scriptură că a fost altfel. 

Dacă afirmăm că Întruparea a avut loc odată cu nașterea Sa, așa cum spun mulți cu ocazia sărbătorii Crăciunului, atunci pruncul nu a fost Dumnezeu atât timp cât a fost în pântecele Mariei. Isus a devenit Dumnezeu la nașterea Sa naturală. Astfel, doctrina adopționiștilor, care cred că Isus a fost adoptat ca Fiul al lui Dumnezeu la botezul Său, este una validă. Prin urmare, o astfel de afirmație nu doar că este greșită, dar deformează adevărul despre natura Fiului lui Dumnezeu. Acest lucru înseamnă erezie.

Interesant de menționat că dacă fătul/pruncul devine persoană la naștere, atunci mama poartă în burtă o bucată de carne pe care o poate lepăda oricând dorește până în momentul nașterii. Avortul ar trebui legiferat, întrucât nu este păcat. Extirparea a ceva ce reprezintă o simplă materie organică nu este pruncucidere. Eu unul văd niște implicații foarte serioase vis-a-vis de ce se predică de Crăciun și nașterea Domnului.

Dacă afirmăm că Întruparea a avut loc odată cu conceperea Sa în pântecele Mariei, așa cum afirmă îngerul Gavril trimis de Dumnezeu (Ev. după Luca, 1:26-38), atunci înomenirea  Dumnezeului veșnic s-a produs cu nouă luni înainte de nașterea Sa. Cu toate acestea, niciun (neo)protestant nu celebrează acest eveniment, al Întrupării, ci doar efectul, adică nașterea. Ortodocșii da, țin această sărbătoare, sub numele de Buna Vestire. Nu o sa vorbesc despre erorile acestei sărbători, Buna Vestire, acum. Poate altă dată. Dar cel puțin ortodocșii sunt mai consecvenți față de (neo)protestanți.

O întrebare pe care o consider de bun simț este aceasta: de ce nu sărbătorim Întruparea, care este element crucial în doctrină și ne rezumăm la a sărbători consecința, adică nașterea? De când este mai importantă nașterea decât Întruparea?

Un alt aspect interesant este legat de ceea ce a considerat Duhul Sfânt important să ne lase nouă, urmașilor lui Cristos, scris pe paginile Scripturii vis-a-vis de acest subiect. Câte predici despre nașterea Domnului avem consemnate în Noul Testament? Ai găsit vreuna? Dar despre moartea și învierea Sa avem predici? De ce?

Chiar niciun apostol nu s-a îndurat să ne lase scris măcar o singură predică vis-a-vis de acest aspect? Îmi vine greu a crede.

Continui argumentația rămânând la idea că nu cunosc nimic altceva decât Biblie. O altă întrebare mi se naște în minte: este nașterea Domnului parte din Evanghelie? Haideți să vedem ce ne învață Biblia.

Geneza, 3:15Şi vrăjmăşie voi pune între tine şi femeie şi între sămânţa ta şi sămânţa ei; ea îţi va zdrobi capul şi tu îi vei zdrobi călcâiul.

1 Cor., 15:1 Şi vă fac cunoscut, fraţilor, Evanghelia pe care v-am vestit-o, pe care aţi şi primit-o, în care şi staţi,

1 Cor., 15:2 prin care şi sunteţi mântuiţi (dacă ţineţi cu tărie cuvântul pe care vi l-am vestit), afară numai dacă n-aţi crezut în zadar.

1 Cor., 15:3 Pentru că v-am dat întâi ce am şi primit: că Hristos a murit pentru păcatele noastre, după Scripturi;

1 Cor., 15:4 şi că a fost înmormântat; şi că a înviat a treia zi, după Scripturi;

1 Cor., 15:5 şi că S-a arătat lui Chifa, apoi celor doisprezece.

Evanghelia înseamnă vestea bună. Ea, Evanghelia, este folosită de Duhul lui Dumnezeu pentru a ne aduce la viață din moartea spirituală în care ne-a băgat pe toți Adam, capul federal al rasei umane, numit și întâiul Adam (Ev. Ioan, 3:1-9; Epistola către Efeseni, 1:13; Epistola către Romani, 5; 1 Corinteni, 15). Nu am găsit predici legate de nașterea Domnului întrucât nimeni nu ajunge mântuit pe baza mesajului că Isus s-a născut din fecioară. Mesajul mântuirii sau salvării, din Eden până la sfârșit, este unul singur și nu s-a schimbat: Sămânțul (așa este traducerea corectă din originalul ebraic) v-a zdrobi capul vrăjmașului și va răscumpăra, prin jertfa Sa perfectă, pe cei ce i-au fost dați încă din veșnicii!

Deși mesajul nașterii Domnului nu este direct stipulat în Evanghelie, totuși este parte indirectă: nu poți ajunge la jertfă fără să te naști. Faptul că s-a născut din fecioară este o dovadă a credincioșei lui Dumnezeu care a promis un sămâț Evei, nu lui Adam, arătând prin aceasta că Sămânțul va intra în lume altfel decât urmașii trupești ai lui Adam.

Dar, conform Geneza 3:15, accentul nu cade pe nașterea Sămânțului ci pe Sămânț. Iar Sămânțul nu a început să existe la naștere ci El există din veșnicii. Întruparea este mijlocul prin care El a devenit om, ultimul Adam (Epistola către Evrei, 10:1-18). Glasul lui Cristos strigă și astăzi: ”N-ai voit jertfă şi dar, ci Mi-ai întocmit un trup”, nu o naștere! Nu că nașterea Sa nu a fost pregătită și predestinată în cel mai mic detaliu, dar este o consecință care nu trebuie să știrbească din gloria morții și învierii Sale! De aceea Întruparea Domnului este mai importantă decât nașterea Sa. Și de aceea Scriptura nu promovează și nu oferă lux de amănunte asupra nașterii Sale.

Dacă nașterea Sa face parte din mesajul Evangheliei, așa cum pretind unii astăzi, de ce nu se predică acest lucru la evanghelizări? De ce predicăm, aproximativ 52 de săptămâni pe an, o Evanghelie ciuntită? 

Concluzia logică este aceasta: mesajul nașterii este unul secundar, nașterea Sa fiind un eveniment unic și irepetabil. Însă Întruparea Sa este cu atât mai glorioasă cu cât El veșnic trăiește întrupat în trupul său de glorie!

Și totuși nimeni nu ”sărbătorește” acest adevăr, ci așa zisa Sa naștere de pe 25 Decembrie! Oare de ce? Să fie chiar așa de plăcut cărnii să se măgulească că face ceva bun? Să fie ecumenismul chiar atât de important, încât de dragul unei uniri și unități perverse, să ne facem frați cu ”dușmanii” ortodocși și catolici pe care-i acuzăm în restul anului că sunt păgâni? Iată câteva întrebări la care să medităm!

În încheiere aș vrea să te întreb: tu ce serbezi pe 25 Decembrie? Și de ce?