Partea Tatălui în Legământul Harului

Partea Tatălui în Legământul Harului

Partea Tatălui în Legământ:


a. Tatăl este Cel care a iniţiat în sfat şi legământ lucrarea de mântuire a aleşilor (2 Cor. 5:18 – toate sunt de la Dumnezeu, adică îşi au începutul în El)


b. El este Cel care reprezintă Dumnezeirea, ofensată de păcatul omului (2 Cor. 5:20)

c. Este cel care doreşte mântuirea aleşilor, care îi iubeşte (de aceea a iniţiat această lucrare) (Rom. 5:8; Ioan 3:16; 16:27; 1 Ioan 4:9; 2 Pet. 3:9). Tatăl îi îndreaptă spre Cristos, îi învaţă pe aleşi (Ioan 6:44-45, 65), îi mângâie (2 Cor. 1:3, 4); îi educă (Evr. 12:5-11)

d. Este cel care prescrie condiţiile necesare pentru ca dreptatea Sa sfântă să fie pe deplin satisfăcută, astfel încât o iertare (achitare) veşnică să fie acordată aleşilor (Ioan 10:18; 12:49; 14:31; Isa. 49:1-6).

Lucrarea (poruncile sau voia) pe care Tatăl i-a dat-o Fiului include următoarele:

i. Să răscumpere pe ai Săi, căzuţi în ruină şi păcat în Adam şi despărţiţi de Dumnezeu (Isa. 49:5, 6 – aducerea înapoi; Ef. 2:13; 1 Pet. 3:18; Ioan 17:4)

ii. Să îmbrace natură umană, pentru a fi asemenea celor pe care îi răscumpără, pentru ca pedeapsa păcatului şi blestemul legii să fie suferite (Evr. 2:10-18; 10:5-10; Zah. 3:8; 6:12; Rom. 8:3; Gal. 4:4)

iii. Să sufere pedeapsa legii, moartea, pe care trebuie să o sufere fie călcătorul, fie garantul (Evr. 2:10; Ioan 10:18; Ioan 18:11; Mat. 20:22). În plus, trebuie ca Persoana care a făcut Testamentul să moară pentru ca testamentul să intre în vigoare (Evr. 9:15-17; 13:20). Prin moartea Lui, făcea ispăşire pentru păcat (Dan. 9:24; Evr. 2:17; 9:26; 10:14; Rom. 5:10, 11) şi împăca aleşii cu Dumnezeu (2 Cor. 5:18, 19; Rom. 5:10, 11)

iv. Să asculte (să împlinească) legea, în locul poporului Său (Rom. 5:19; 10:4)

v. Să pască oile: (Zah 11:4, 7; Ps. 23; 95:7; 100:3; Ez. 34:23; Ioan 10:1-18)


vi. Să păzească pe toţi cei care i-au fost daţi de Tatăl (Ioan 10:28, 29; Ioan 6:39; 17:12; Evr. 2:13; Iuda 1).


e. Pe baza împlinirii condiţiilor impuse, Tatăl şi-a luat anumite angajamente şi a făcut unele promisiuni. Acestea îl priveau fie pe Cristos direct, fie pe aleşi, văzuţi în Cristos.

1. Promisiuni făcute lui Cristos:

1. pregătirea unui trup (Isa. 7:14; Evr. 10:5; Luc. 1:35)

2. tot ce avea nevoie în trup pentru a duce la îndeplinire lucrarea (Isa. 42:1-7; Ioan 3:34  Isa. 11:2; 61:1; Ioan 11:42; Mat. 4:11; Luc. 22:43)

3. învierea în trup (Ps. 16:10; Fapte 13:35-37; 1 Pet. 1:21)


4. o mare glorie şi măreţie (Isa. 49:5-7; Luca 24:26; Fil. 2:6-11; Ps. 68:18 comp. cu Ef. 4:8; Ps. 110:1Evr.1:13; Evr 2:5-9; 1 Pet. 3:22); stăpânire universală (Ioan 5:22; Ps. 2:8, 9; Mat. 28:18; Ioan 17:2; Ef. 1:20-22) administrarea legământului i-a fost pusă în mâini (Ioan 1:12; 17:2; 14:13, 14, 26; Fapte 2:33)

5. mai multe slujbe care Îl înălţau şi onorau:
a. Profet: Ps. 2:7; 22:22; Isa. 42:1; 49:2, 6
b. Mare Preot: Ps. 110:4; Evr. 5:4, 5 şi 7:21; Zah. 6:13;
c. Împărat: Luc. 22:29; Isa. 9:6
d. Judecător: Fapte 10:42; 17:31; Ioan 5:22, 23

6. o sămânţă de urmaşi (Isa. 53:10-11; 1 Pet. 2:9)
ii. Promisiuni făcute lui Cristos pentru aleşi. În El, ca şi Cap şi reprezentant al nostru beneficiem de toate binecuvântările.

Tatăl i-a promis lui Cristos pentru aleşi următoarele:
1. Răscumpărarea din păcatele lor, care vor fi aruncate în marea uitării (Isa. 49:24, 25; 53:10; Ier. 33:11, 33; Zah. 9:11; Rom. 8:1, 3, 33; Gal. 3:13 )
2. justificarea şi achitarea lor (Isa. 53:11; 1 Cor. 6:11; Ezec. 36:25)
3. iertarea absolută, completă (Ier. 31:34; Fapte 10:43)
4. adopţia lor în familia lui Dumnezeu (Ier. 32:38; 2 Cor. 6:18; Ps. 89:30, 34; Evr. 12:7)
5. vor fi născuţi din nou, Îl vor sluji (Deut. 30:6; Ier. 32:39; Ez. 36:26)
6. legea va fi în inima lor (Ier. 31:33; Rom. 7:22, 25)
7. vor primi Duhul pentru a putea umbla pe cale (Ez. 36:27)
8. vor persevera până la sfârşit (1 Tes. 5:23, 24)
9. vor primi viaţa veşnică (Tit 1:2, 2 Tim. 1:1; 1 Ioan 2:25)