Parabola drojdiei din frământătură

Parabola drojdiei din

frământătură

Înainte de a începe să explic parabola, corect este să definesc termenii. Dacă nu înțelegem ce este o parabolă și ce a vrut Matei să transmită prin termenul ,,Împărăția Cerurilor”, nu o să reușim niciodată să avem o explicație cinstită a textelor.

Definiția parabolei: Conform cu dicţionarul Biblic al Noul Testament şi Psalmii, tipărit în 1993 de Societatea Christliche Literatur – Verbreitung, o parabolă este:

punerea unui lucru lângă altul, o comparare a unui lucru cu altul, o asemănare, similitudine, un exemplu prin care este ilustrată o doctrină, un percept…o zicătoare concisă, plină de conţinut şi instructivă, implicând o asemănare sau comparaţie şi având forţă povăţuitoare.” Deci o parabolă este compararea unui lucru cu altul, ce scoate în evidență o învățătură cu un anumit tâlc.

Foarte important de știut este cum trebuie interpretată o parabolă.O parabolă este destinată să arate un adevăr central, dar nu trebuie întotdeauna să atribuim un înţeles specific fiecărui detaliu. Dacă focusăm prea mult detaliile irelevante, ajungem să deviem de la sensul pentru care a fost enunțată parabola și pierdem din vedere învățătura centrală. De aceea nu trebuie ,,dat zoom” pe detaliile nesemnificative. Pentru a interpreta corect o parabolă trebuie să aflăm din context:

-de ce a fost spusă?

-ce a determinat să fie spusă?

să identifici învăţătura centrală a ilustrării;

-să identifici detaliile relevante cât şi cele irelevante.

Expresia Împărăția cerurilor o găsim doar în Evanghelia după Matei. În celelalte Evanghelii și epistole până la Apocalipsa, o găsim numită Împărăția lui Dumnezeu. Cred că acești doi termeni transmit aceeași idee și pot fi folosiți interschimbabil.

Împărăția cerurilor (Împărăția lui Dumnezeu) – definiție:

,,Termenul de Împărăţie, în general în Scriptură, se referă la guvernarea lui Dumnezeu peste întregul Univers, dar în ceea ce priveşte Împărăţia Lui spirituală pe pământ, îi include în sensul strict, pe toţi mântuiții prezenţi pe pământ la un moment dat. În sensul lărgit, termenul Împărăția cerurilor înclude pe toți aleșii născuți din nou de pe pământ, cât și pe falșii credincioși care sunt doar mărturisitori cu buzele, prezenţi pe pământ la un moment dat. Deci în parabole, Împărăția are de a face doar cu terestrul nu și cu cerul.”

Împărăţia lui Dumnezeu, a început odată cu crearea Universului (Ps.103:19), în timp ce Împărăţia spirituală pe pământ a început cu primul om salvat de la cădere în Geneza (Adam), care a fost născut din nou și strămutat în Împărăţia Fiului dragostei Lui (Col.1:13).

În sensul cel mai larg, Împărăția cerurilor, îi include pe toţi care mărturisesc mântuirea și pe Isus ca Domn și Dumnezeu. În Matei 13, găsim aceste două sensuri, sensul strict și sensul lărgit – sămânţa adevărată şi zizania (neghina cum îi zice Dumitru Cornilescu).

De specificat că: există o singură Împărăție a lui Dumnezeu pe pământ care include mai multe faze. Împărăția predicată de Cristos Isus în această pildă, era diferită de faza Împărăției în care aceasta includea doar poporul evreu. Vedem lămurit aspectul acesta când se spune despre ea că este aproape (Marc.1:15); s-a apropiat de voi (Luc.11:20); este în mijlocul vostru (a iudeilor ca națiune, nu în inimile fariseilor vrășmași ai lui Cristos – Luc.17:21); în parabola viticultorilor (Mat.21:43). Această fază a Împărăției începută în timpul lucrării Sale, are sfârșitul la finalul Necazului lui Iacov (la 7 ani după Răpire), când are loc evenimentul descris în Matei 25: 31-46.

v.33: αλλην παραβολην ελαλησεν αυτοις ομοια εστιν η βασιλεια των ουρανων ζυμη ην λαβουσα γυνη ενεκρυψεν εις αλευρου σατα τρια εως ου εζυμωθη ολον

Le-a spus altă parabolă: „Împărăţia cerurilor este asemenea unui aluat pe care l-a luat o femeie şi l-a ascuns în trei măsuri de făină, până s-a dospit tot“.

Parabola aceasta trebuie luată împreună cu cea a grăuntelui de muștar, ca să avem un tablou complet, a ceea ce Domnul a dorit să transmită ucenicilor Săi. Practic ea reprezintă firul cursiv al lucrurilor ce se vor întâmpla după ce ,,zizania este cultivată în ogor” și Împărăția se dezvoltă foarte mult încât devine „cuibărită de păsări necurate”.

În parabolă accentul cade pe drojdia (aluatul) ascunsă în coca pe care femeia o frământase într-o postavă (Exod.12:34). Accentul nu cade pe femeie. Nu ea este adevărul central al pildei. Femeia în parabolă, nu este Împărăția lui Dumnezeu, Domnul Isus sau Adunarea Sa. Femeia este unul din detaliile irelevante ale pildei. În parabola accentul cade pe această drojdie ce se întinde (dospește) și infectează toată făina din cele 3 măsuri (o efă aproximativ 40 kg). Acesta este adevărul central transmis în pildă. În acest sens:

– frământătura făcută din cele 3 măsuri de făină simbolizează Împărăția;

– aluatul (drojdia) – învățătura Celui Rău introdusă prin agentul uman (zizania sau păsările cerului);

– dospirea frământăturii – arată că Împărăția va avea într-un final toate zonele infectate (motiv pentru care la finalul acestei faze a Împărăției, cei răi o să fie ,,strânși și aruncați în cuptorul aprins” – aspect scos în evidență în următoarea parabolă a năvodului).

De menționat că în acel timp, nu se găsea uşor drojdie la pachet ca astăzi şi de aceea, gospodina, păstra de pe o zi pe alta, o bucată dintr-un aluat vechi, cu drojdie, care se amesteca în făina cea nouă, şi ţinea loc de drojdie. Acest aluat mai vechi era introdus într-o frământătură proaspătă cu scopul de a dospi. În DEX” 09, cuvântul dospit: Care a crescut, s-a afânat sub acțiunea unui ferment sau a unei substanțe chimice introduse intenționat. Sursa: https://dexonline.ro/definitie/dospit.

Aluatul practic face să se crească doar în volum. Nu crește cantitatea și nici calitatea frământăturii. Doar o afânează dându-i o creștere anormală. Materialul inițial a fost o cantitate mare, cel Rău o face să crească ne natural. El își pune agentul său acolo și acesta crește luând cu asalt (prin violență, luând cu năvală) Împărăția (coca frământată) – (Mat.11:12).

De consemnat că aluatul totdeauna în Scriptură are o conotație negativă. El nu își schimbă sensul, de dragul că este menționat de Domnul, în parabola aceasta. Scriptura vorbește de existența drojdiei în Israel pe timpul Paștelui ca fiind un lucru rău, aducător de moarte (Exod.12:15), ( Exod.12:19 ). Același tipar îl păstrează până la finalul Scripturii – o metaforă pentru păcat. Nu era permisă împreună cu jerfele de ispășire Vechi Testamentare. Ele trebuiau însoțite de azime fără aluat (Lev.2:11). În Noul Testament ipocrizia și învățătura greșită a fariseilor și saducheilor este privită ca aluat (Mat.16:12), (Luc.12:1).

Chiar și Adunarea însă este sfătuită să curețe ,,aluatul” înainte de a lua Cina Domnului cu azima curăției (1Cor.5:7). Asta însemna cercetare proprie, cercetare ca grup (trup al adunării locale) și excludere a păcătoșilor nepocăiți de la a întinde mâna să mănânce din azimă și să bea din pahar (exemplul excluderii lui Iuda și al curvarului din Corint). Numai în felul acesta orice Adunarea locală a Domnului Isus ,,poate fi o plămădeală nouă, fară aluat” (1Cor.5:7). Din acest motiv nu putem asemui plămădeala în care s-a introdus aluatul cu Adunarea. Domnul Isus în grija deosebită pentru Mireasa Sa, i-a lăsat acest ,,mecanism” de curăție (care este disciplinarea pe care nu o găsim pe tărâmul Împărăției, în care separarea se va face la sfârșitul veacului), ca să se păstreze mereu curată și să fie diferită de Împărăție, pe toată perioada de la plecarea Sa, până la Răpire.

Plămădeala în care s-a ascuns aluatul nu poate fi natura păcătoasă (firea) din trupul celui credincios, deoarece drojdia în pildă spune că va infecta totul (va dospi toată frământătura – în cazul de față întreaga ființă a omului). Noi știm însă din Scriptură că cel credincios merge din zi în zi, curățindu-se și nu trăind într-un păcat continuu. El se dezbracă zilnic de faptele întunericului și se îmbracă cu faptele neprihănirii:

,,cu privire la felul vostru de viaţă din trecut, să vă dezbrăcaţi de omul cel vechi care se strică după poftele înşelătoare; şi să vă înnoiţi în duhul minţii voastre, şi să vă îmbrăcaţi în omul cel nou, făcut după chipul lui Dumnezeu, de o neprihănire şi sfinţenie pe care o dă adevărul. (Ef.4.22-24).

Alții spun că aluatul care crește și mărește nespus frământătura este puterea regeneratoare a Duhului Sfânt, care realizează pe parcursul vieții asemănarea credinciosului tot mai mult cu chipul Domnului Cristos. Acestei idei subscriu chiar și ortodocșii în așa zisa lor interpretare istorică, mutând reflectorul de pe credincioși pe apostoli (cler în viziunea lor). Ei afirmă, pe lângă faptul că Isus este prefigurat de femeie, următoarele:

,,Procesul dospirii a început în acea primă Duminică a Treimii sau Rusaliile, când Duhul Sfânt a coborât din cer asupra Apostolilor. Din acea zi, acest proces a continuat până în ziua de astăzi şi va continua până la sfârşitul timpului când totul va fi dospit”. Sursa: https://doxologia.ro/cuvant-de-folos/femeia-ca-simbol-al-lui-hristos.

Nici aceasta nu este o interpretare scripturală deoarece Dumnezeu (în cazul de față Persoana Duhului Sfânt), nu este asociat în Sfânta Scriptură cu ceva negativ (drojdia). În Vechiul Testament, Duhul Sfânt era simbolizat de untdelemnul curat de măsline fără drojdii, care ardea în candele necurmat. (Exod.27:20)

De alții, evanghelia este privită ca fiind drojdia. Ei spun: ,,Cei mai mulţi dintre creştinii de azi sunt un aluat nedospit pentru Evanghelie, de aceea sunt atâtea răutăţi în lume.” Ei concluzionând cu următoarea întrebare; ,,Ai pus tu aluat nou în făina vieţii tale? Eşti tu un creştin dospit de Evanghelia Mântuitorului?” Sursa: https://oasteadomnului.ro/pilda-cu-aluatul-2/

Evanghelia nu poate fi privită ca aluat, deoarece ea în Scriptură are totdeauna o conotație pozitivă și nu negativă. Aluatul crește doar volumul în cocă, nu greutatea (cantitatea) sau calitatea ei! Doar o afânează dându-i o creștere anormală. Dacă evanghelia ar acționa în felul acesta ea ar perverti și mai mult omul firesc.

Evanghelia nu se multiplică, nu se modifică, nu are nimic rău de adus ci în esența sa prezintă că: ,,Isus Cristos a murit pentru păcatele noastre, după Scripturi; că a fost îngropat şi a înviat a treia zi, după Scripturi” (1 Corinteni 15:1-3).

Dacă omul firesc e privit ca o frământătură fără aluat, înseamnă că făina este păcătoasă și aluatul (ipocrizia și răutatea simbolistică găsită peste tot în Scriptură), este privit ca lucru pozitiv.

Cristos Domnul este într-un fel Evanghelia. A spune că Evanghelia este sau are aluat înseamnă că Isus Cristos are păcat!

O interpretare diferită spune că: ,, … trei măsuri de făină sunt un cod care vorbeşte despre o închinare bună faţă de Domnul, despre ospitalitate şi credincioşie. Dacă lucrurile stau aşa, atunci, Isus subliniază că Împărăţia creşte prin credincioşie şi închinare bună, prin dragoste frăţească. Dacă ni se pare că Împărăţia lui Dumnezeu se dezvoltă încet, şi ne dezamăgim, mini-pildele muştarului şi aluatului ne încurajează că, de fapt, totul se dezvoltă în sens crescător, iar finalul va fi glorios, măreţ.”

Citatul este preluat din publicația baptistă Creștinul azi, purtând titlul: Explicații Biblice 8 feb. 2015 – Sămânța de muștar și aluatul http://revistacrestinulazi.ro/2015/01/explicatii-biblice-8-februarie/

Această interpretare baptistă, sugerază cu alte cuvinte că, închinarea bună față de Domnul, ospitalitatea, credincioșia și dragostea frătească trebuie combinate cu drojdie (metaforă pentru păcat în toată Scriptura), ca să dezvolte Împărăția spre o creștere înceată dar sigură, cu un final glorios și măreț. Acest punct de vedere, este cu totul fără temei deoarece atunci când aluatul își va face pe deplin lucrarea în Împărăție, ,,Fiul omului va trimite pe îngerii Săi, şi ei vor smulge din Împărăţia Lui toate lucrurile care sunt pricină de păcătuire şi pe cei ce săvârşesc fărădelegea şi-i vor arunca în cuptorul aprins; acolo va fi plânsul şi scrâşnirea dinţilor (Mat.13:42).

Surse folosite:

Textus Receptus: https://newchristianbiblestudy.org/bible/greek-textus-receptus/matthew/13/

Biblia G.B.V. București 2001: http://biblia.ro/gbvn/nt/matei/01/

Biblia Dumitru Cornilescu 1924: https://www.ebible.ro/

BibleHub: https://biblehub.com/interlinear/matthew/13.htm

Toate traducerile existente în limba română: https://my.ebiblia.ro/app/index.html?redir#_