Parabola grăuntelui de muștar

Înainte de a începe să explic parabola, corect este să definesc termenii. Dacă nu înțelegem ce este o parabolă și ce a vrut Matei să transmită prin termenul ,,Împărăția Cerurilor”, nu o să reușim niciodată să avem o explicație cinstită a textelor.

Definiția parabolei: Conform cu dicţionarul Biblic al Noul Testament şi Psalmii, tipărit în 1993 de Societatea Christliche Literatur – Verbreitung, o parabolă este:

punerea unui lucru lângă altul, o comparare a unui lucru cu altul, o asemănare, similitudine, un exemplu prin care este ilustrată o doctrină, un percept…o zicătoare concisă, plină de conţinut şi instructivă, implicând o asemănare sau comparaţie şi având forţă povăţuitoare.” Deci o parabolă este compararea unui lucru cu altul, ce scoate în evidență o învățătură cu un anumit tâlc.

Foarte important de știut este cum trebuie interpretată o parabolă.O parabolă este destinată să arate un adevăr central, dar nu trebuie întotdeauna să atribuim un înţeles specific fiecărui detaliu. Dacă focusăm prea mult detaliile irelevante, ajungem să deviem de la sensul pentru care a fost enunțată parabola și pierdem din vedere învățătura centrală. De aceea nu trebuie ,,dat zoom” pe detaliile nesemnificative. Pentru a interpreta corect o parabolă trebuie să aflăm din context:

-de ce a fost spusă?

-ce a determinat să fie spusă?

să identifici învăţătura centrală a ilustrării;

-să identifici detaliile relevante cât şi cele irelevante.

Expresia Împărăția cerurilor o găsim doar în Evanghelia după Matei. În celelalte Evanghelii și epistole până la Apocalipsa, o găsim numită Împărăția lui Dumnezeu. Cred că acești doi termeni transmit aceeași idee și pot fi folosiți interschimbabil.

Împărăția cerurilor (Împărăția lui Dumnezeu) – definiție:

,,Termenul de Împărăţie, în general în Scriptură, se referă la guvernarea lui Dumnezeu peste întregul Univers, dar în ceea ce priveşte Împărăţia Lui spirituală pe pământ, îi include în sensul strict, pe toţi mântuiții prezenţi pe pământ la un moment dat. În sensul lărgit, termenul Împărăția cerurilor înclude pe toți aleșii născuți din nou de pe pământ, cât și pe falșii credincioși care sunt doar mărturisitori cu buzele, prezenţi pe pământ la un moment dat. Deci în parabole, Împărăția are de a face doar cu terestrul nu și cu cerul.”

Împărăţia lui Dumnezeu, a început odată cu crearea Universului (Ps.103:19), în timp ce Împărăţia spirituală pe pământ a început cu primul om salvat de la cădere în Geneza (Adam), care a fost născut din nou și strămutat în Împărăţia Fiului dragostei Lui (Col.1:13).

În sensul cel mai larg, Împărăția cerurilor, îi include pe toţi care mărturisesc mântuirea și pe Isus ca Domn și Dumnezeu. În Matei 13, găsim aceste două sensuri, sensul strict și sensul lărgit – sămânţa adevărată şi zizania (neghina cum îi zice Dumitru Cornilescu).

De specificat că: există o singură Împărăție a lui Dumnezeu pe pământ care include mai multe faze. Împărăția predicată de Cristos Isus în această pildă, era diferită de faza Împărăției în care aceasta includea doar poporul evreu. Vedem lămurit aspectul acesta când se spune despre ea că este aproape (Marc.1:15); s-a apropiat de voi (Luc.11:20); este în mijlocul vostru (a iudeilor ca națiune, nu în inimile fariseilor vrășmași ai lui Cristos – Luc.17:21); în parabola viticultorilor (Mat.21:43). Această fază a Împărăției începută în timpul lucrării Sale, are sfârșitul la finalul Necazului lui Iacov (la 7 ani după Răpire), când are loc evenimentul descris în Matei 25: 31-46.

v.31-32: αλλην παραβολην παρεθηκεν αυτοις λεγων ομοια εστιν η βασιλεια των ουρανων κοκκω σιναπεως ον λαβων ανθρωπος εσπειρεν εν τω αγρω αυτου ο μικροτερον μεν εστιν παντων των σπερματων οταν δε αυξηθη μειζον των λαχανων εστιν και γινεται δενδρον ωστε ελθειν τα πετεινα του ουρανου και κατασκηνουν εν τοις κλαδοις αυτου

31-32: Le-a pus înainte altă parabolă, spunând: „Împărăţia cerurilor este asemenea unui grăunte de muştar, pe care l-a luat un om şi l-a semănat în ogorul lui: el este, în adevăr, mai mic decât toate seminţele, dar, după ce a crescut, este mai mare decât verdeţurile şi se face un copac, astfel încât păsările cerului vin şi se cuibăresc în ramurile lui“.

În parabolă:

– grăuntele de muștar reprezintă Împărăția;

– ogorul (sau țarina) reprezintă lumea unde este semănată sămânța;

– păsările cerului reprezintă oamenii celui rău (zizania), o imagine a lui Satan;

– cuiburile din ramuri arată spre un loc prielnic unde se vor multiplica cei răi (doctrinar și numeric).

Vedem că după parabola semănătorului, vin următoarele parabole care-i avertizează pe ucenici, cu privire la faptul că Împărăția se va dezvolta, va fi luată cu asalt și că va avea o creștere vizibilă neobișnuită. Această creștere exagerată, este învățătura centrală a parabolei seminței de muștar. Odată cu creșterea, are loc și introducerea zizaniei în Împărăție, când slujitorii stăpânului dormeau (Mat.13:25). Introducerea zizaniei face posibilă cuibărirea păsărilor necurate în ramurile Împărăției. Cuibărirea și înmulțirea păsărilor necurate aciuiate în Împărăție, sunt asemuite în următoarea parabolă cu drojdia, introdusă de o femeie într-o frământătură făcută din 3 măsuri de făină.

Păsările de aici au o conotație rea, deoarece le vedem întâi năpustindu-se peste jertfa adusă de Avraam (Fac.15:11); mâncând din coș bucatele preparate de pitarul lui Faraon (Fac.40:17); le vedem cuibărite ,,la umbra lui Nebucadnețar” (Dan.4:12); apoi în parabola semănătorului, mâncând sămânța căzută în drum (Mat.13:19).

Practic prin această pildă, Domnul Isus Cristos le arată că, la fel ca faza Împărăției lui Israel de sub Legământul mozaic și faza Împărăției de acum a Noului Legământ, nu este una perfectă. Va fi contaminată și această Împărăție (în sensul ei lărgit), de drojdie (de Diavol și ucenicii săi), încât va ajunge ,,la seceriș” ca ,,Babilonul cel mare, un locaş al dracilor, o închisoare a oricărui duh necurat, o închisoare a oricărei păsări necurate şi urâte” (Apoc.18:2).

Primul asalt asupra Împărăției lui Dumnezeu a venit prin iudaizatori, prin gnostici și alte secte ale primelor veacuri. Cel mai devastator atac a venit prin Constantin imperatorul Romei care la peste 300 de ani de la înălțarea Domnului la cer, a unit biserica universală cu statul roman și s-a intitulat ,,Pontifex Maximus” peste creștinismul decăzut. Apoi în creștinismul acesta, au apărut tot felul de păsări necurate, care au încercat să reformeze sau să restaureze ,,creștinismul primar pierdut”, dând naștere la tot felul de ,,biserici neghină” care populează în prezent Împărăția.

Grăuntele de muștar, nu este Adunarea lui Cristos, ci Împărăția în sensul ei lărgit. Chiar dacă Adunarea Sa, există în Împărăție ca expresia sa vizibilă, învățătura centrală este focusată pe creșterea Împărăției. Adunarea Scripturală a lui Cristos, nu conține în ea, ,,cuiburi de draci”, care promovează erezii. Dacă am crede și promova lucrul acesta, am subscrie cu toții concluziei lui Augustin de Hippo din controversa cu Donatiștii (pentru aceasta vezi explicațiile la parabola zizaniei).

Surse folosite:

Textus Receptus: https://newchristianbiblestudy.org/bible/greek-textus-receptus/matthew/13/

Biblia G.B.V. București 2001: http://biblia.ro/gbvn/nt/matei/01/

Biblia Dumitru Cornilescu 1924: https://www.ebible.ro/

BibleHub: https://biblehub.com/interlinear/matthew/13.htm

Toate traducerile existente în limba română: https://my.ebiblia.ro/app/index.html?redir#_