Pocăința – definiție

 

1. Ce nu este pocăința ?

– nu este părere de rău pentru un păcat comis

– nu este remușcare pentru păcate urmată de o îndreptare a vieții

– nu este nici căință de păcatele trecute

– mulți confundă pocăința cu penitența , doctrina romano-catolică :

penitență = pedeapsă pe care și-o impune cineva sau pe care i-o dă preotul pentru ispășirea sau iertarea păcatelor . Poate fi o viață aspră pe care și-o impune cineva sau privațiune de ordin fizic sau material ( lovituri de bici , mersul desculț pe pietre ascuțite , ocolirea în genunchi a bisericii , răstignire , etc. ) .

– pocăința nu este ,, hotărâre pentru Cristos ” , hotărâre momentană prin luarea unei decizii urmată de o ieșire în față și de ,, rugăciunea păcătosului ”

– pocăința nu este o taină din cele 7 ale bisericii ortodoxe ( mărturisirea păcatului la urechea preotului care te iartă de păcate )

2. Ce este pocăința ?

Definiție : Pocăința este o schimbare a minții în sensul concepțiilor și atitudinilor fundamentale .

gr. = metanoia , metanoeo .

Noeo = gândire , înțelegere sau a fi pătruns de o idee

meta = după și totdeauna indică o schimbare

metanoeo – 34 occurențe în limba greaca a N.T.

În limba ebraică cuvântul apare de 108 ori și de cele mai multe ori este tradus prin întoarcere de la rău și pocăință : Ier. 18.8 , 10. ; 26.3. și Iov 42.6 . În alte versete are sensul de : îmi schimb mintea , mă conformez , îmi pare rău , regret și întoarcere de la calea rea . Din păcate Cornilescu traduce cu pocăinţă aceste sensuri doar o singură dată în Iov 42.6. Din acest motiv sunt foarte mulţi pocăţi care neagă că sfinţii vechiului Testament au fost pocăiţi şi implicit născuţi din nou. Ei vorbesc de pocăinţă în Biblie abia după intrarea în lucrare a lui Ioan Afundătorul.

În limba română cuvântul pocăință vine din slavonul pocăiania .

3. Are omul mort spiritual pocăință înainte ca să fie născut de sus ?

– dacă ar avea-o ar fi o persoană plăcută lui Dumnezeu – Rom. 8.5-9.

– ar avea și credința pentru că pocăința și credința sunt daruri gemene – Mc.1.15.

– ar fi chiar salvat deoarece toți care au pocăința sunt mântuiți – Luc.17.5.

– toți care au pocăința au viața eternă – F.A. 11.18.

– toți cei care au pocăința au păcatele iertate şi șterse – F.A.3.19; 5.31.

4. Poate activa pocăința omul mort spiritual prin intermediul ,,voinței libere”așa cum se predică azi de la majoritatea amvoanelor ?

– nu poți activa ceva ce nu ai. Nimeni nu se naşte din pântecul mamei sale şi să aibe pocăinţa mântuitoare în natura păcătoasă

– ex. : părerea arminiană a mântuirii prin preștiință în care omul este mântuit datorită faptului că se naște cu pocăință și credință acestea putând fi activate prin liber arbitru .

5. De unde vine pocăința ?

– de la Dumnezeu : F.A. 11.18. ; 5.31. ; 2Tim. 2.25.

Şi, când au auzit ei acestea, s-au liniştit şi L-au glorificat pe Dumnezeu, spunând: „Deci, în adevăr, Dumnezeu a dat şi naţiunilor pocăinţa spre viaţă“.(F.A. 11.18. )

Pe Acesta, Dumnezeu L-a înălţat prin dreapta Sa ca Domn şi Mântuitor, ca să dea pocăinţă lui Israel şi iertare de păcate. (F.A. 5.31.)

Corectându-i cu blândeţe pe cei care se împotrivesc, poate le va da Dumnezeu pocăinţă, spre cunoştinţa adevărului, (2Tim. 2.25.)

– pocăința este un DAR , este ceva primit de la Dumnezeu ; ceva cu care omul nu se naște

6. Care este prima pocăința sau credința ?

– Mat.21.32. – fariseii nu s-au pocăit pentru a crede:

Fiindcă Ioan a venit la voi pe calea dreptăţii şi nu l-aţi crezut; dar vameşii şi curvele l-au crezut; şi voi, văzând aceasta, nu v-aţi pocăit mai apoi ca să îl credeţi. (https://RoBIBLIA.com/fdl/Matei-21.html )

aranjază- mi în ordine scripturală patru lucruri : mântuire , credință , naștere din nou și pocăința . Dacă le aranjezi corect știu dacă crezi mântuirea numai prin har sau prin fapte + har .

– un om când are o minte schimbată , duhovnicească atunci poate înțelege și crede cuvântul lui Dumnezeu

– credința este atitudinea unei rațiuni transformate

– pocăința este schimbarea minții de la necredință la credință

7. Au avut credincioșii din V.T. și N.T. pocăința ?

– toate expresiile ,, întoarceți-vă la Dumnezeu ” sunt cereri de chemare la pocăință

– Iov 42.6. – mă pocăiesc în sac și cenușă – Iov era contemporan cu patriarhul Avraam, se pare

– Ioan Botezătorul , Isus Domnul , apostolii și ucenicii au predicat pocăința

8. Ce trebuie să crezi ca să fii numit pocăit ?

– vestea bună cu privire la Isus Cristos, ca Miel de jertfă

9. Avem nevoie de pocăință și astăzi ?

– mai mult ca oricând , societatea este depravată moral și merge în descompunere

– dacă nu avem pocăință nu ne deosebim de ceilalți oameni , suntem la fel ca ei

10. Pocăința este un eveniment unic în viața credinciosului sau se repetă în fiecare zi ?

-,, când te-ai pocăit ultima dată ” m-a întrebat cineva cu mult timp în urmă

– pocăința este necesară după fiecare păcat, în aceasta constă convertirea noastră

– este semnul după care vezi perseverența credinciosului şi îl deosebeşti de omul mort în păcate

11. Când va înceta pocăința ?

– la moartea fizică a credinciosului sau la glorificare pentru cei ce au parte de răpire

– nu credem în a doua șansă după moarte

– nu credem în purgatoriu sau rugăciuni pentru cei morți

12. Poți fi salvat de la pierzare veșnică fără să îți schimbi gândirea ?

– există doar două căi posibile : pocăință sau moarte ! – Luc.13.1-5.

– vremurile din urmă vor fi grele – 2Pet. 3.3-9 . , nu va veni sfârșitul până nu se va pocăi ultimul ales

– Dumnezeu poruncește tuturor oamenilor de pretutindeni să se pocăiască. În F.A. 17.30, porunceşte lucrul acesta, arătând în context că toţi idolatrii ce se închină la statui vor fi judecaţi pentru că au venerat materia şi nu Creatorul.

13. Pocăința este înainte mergătoare afundării în apă .

– fără pocăință botezul nu este valabil

– lipsa pocăinței este unul din motivele pentru care nu botezăm copiii mici – Ioan Afundătorul cerea ,, roade vrednice de pocăință ”

– acesta este motivul pentru care la început botezul era numit ,,al pocăinței”

– lipsa pocăinței atrage după sine excluderea membrului respectiv , respectiv oprirea dela frângerea pâinii

– dar și reabilitarea respectivului după ce își schimbă gândirea

– pocăința tuturor aleșilor din perioada de acum grăbește venirea Domnului – 2Pet.3.9.

Ai tu gândirea schimbată pentru a grăbi venirea Lui ? Îţi schimbi tu, gândirea după fiecare păcat comis? Pocăinţa îţi vine din interior şi o ai ca un mod natural de viaţă sau este o forţare de îmbălsămare a naturii moştenite de la Adam?