Diferenţa între naştere din nou şi convertire

Diferenţa între naştere din nou şi convertire

Nasterea din nou este un privilegiu , eveniment unic si ireversibil in viata celui credincios .

Convertirea este un proces repetabil dupa fiecare pacat comis si se intinde pe tot parcursul cat credinciosul traieste in trup .

Nasterea din nou este momentul cand Dumnezeu Duhul iti da in dar viata spirituala fara sfarsit .

Convertirea este intoarcerea ta zilnica catre Dumnezeu cu pocainta si credinta .

La nasterea din nou initiativa si efortul il depune Dumnezeu Creatorul .

In convertire efortul este depus de om, ajutat de Duhul Sfânt .

Nasterea din nou tine strict de vointa suverana a lui Dumnezeu .

Pe cand convertirea este responsabilitatea omului fata de Creatorul sau .

Nasterea din nou reprezintă venirea pe lume, din punct de vedere spiritual, trezirea la viaţă. Cel născut din nou este comparat cu un bebeluş căruia ii trebuie lapte duhovnicesc .

După fiecare convertire credinciosul devine mai matur spiritual . Convertirea reprezintă creşterea spirituală.

In convertirea credinciosului un rol semnificativ il joaca chiar fratii de credinta .

Pe cand in nasterea din nou doar singur Dumnezeu .

Fara nastere din nou nu poti vedea Imparatia lui Dumnezeu .

Fara convertire poti fi privit ca un vames si pagan de fraţii tăi – Mat 18 .17.

Naşterea din nou ţine de domeniul spiritului omenesc. Este infuzia de viaţă în duhul nostru mort.

Convertirea este procesul de transformare al sufletului nostru (intelectul, sentimentul, voinţa), pentru a le alinia standardului lui Cristos. Pe terenul sufletului are loc lupta între păcatul din noi şi natura nouă. De fapt, convertirea, adică transformarea sau întoarcerea noastră este tocmai această luptă de aducere şi a sufletului sub ascultarea de Duhul lui Dumnezeu, aşa cum stau lucrurile la nivelul spiritului.

De ce este confuzie asa de mare astazi intre nastere din nou si convertire ?

Deoarece foarte multi crestini au fost învăţaţi că pocainta si credinta este contributia lor la nasterea din nou . In conceptia lor acestea sunt ,, partea omului in mantuire “ , obligand intr-un fel pe Dumnezeu să le de-a Duhul implicit mantuirea .

Ei uitand ce spune apostolul : ,,ca au fost născuţi nu din sânge, nici din voia firii lor, nici din voia vreunui om, ci din Dumnezeu.”, în Ioan 1.13.