Se intră prin naştere din nou direct în Adunarea lui Cristos?

Se intră prin naştere din nou direct

în Adunarea lui Cristos?

Abordez acest aspect deoarece mulţi creştini cred că naşterea din nou te face membru automat în Adunarea lui Cristos sau biserica universală invizibilă cum o numesc ei.

Pentru a nu exista neclaritati , inca de la inceput as dori sa definim termeni pe care ii avem astazi in vedere .

1.Primul termen pe care as vrea sa il definim este expresia: ,,nastere din nou “.

2.Cel de al doilea termen de care ne vom ocupa stăzi este: ,,Adunare”.

3.Cel de al treilea termen este: biserică universală (vizibilă sau invizibilă).

Definirea termenului ,, nasterea din nou “:

Invierea duhului mort dintr-o persoana ,, moarta in greseli si in pacate “ se numeste ,, nastere din nou “. Este o lucrare supranaturala atribuită Duhului Sfânt.

Definirea termenului ,, Adunare “ :

Scriptura învaţă şi noi credem că o Adunare nou testamentară pe pământ este un corp de credincioşi botezaţi, în mod necesar local, şi nu universal, asociaţi voluntar în credinţă şi părtăşie în jurul Cuvântului lui Dumnezeu ; celebrând rânduielile instituite de Cristos ; guvernaţi de legile Sale, El fiind singurul Cap;şi exersând darurile, drepturile şi privilegiile investite în ei de Cristos ; o asemenea Adunare este trupul lui Cristos, în caracterul Său local, la care ar trebui să se afilieze toţi cei nascuti din nou …”

,,Lexicoanele şi dicţionarele greceşti sunt unanime în privinţa sensului cuvântului

ekklesia”:

Lexicon grecesc, Thayer – „o strângere de cetăţeni chemaţi de la casele lor într-un loc

public; o adunare”

Lexicon grecesc, Lidell şi Scott „o adunare de cetăţeni strânsă de un convocator,

corpul legislativ.”

Dicţionar grec-român, Bărnuţ, Hubert, Kovacs „O adunare a unui grup de oameni chemaţi de la casele lor într-un loc public; întrunire a unui grup de oameni [pentru un anumit scop]; adunarea lui Israel; adunarea unui grup de creştini pentru închinare, congregaţie” “

Definitie preluata din: BISERICA UNIVERSALA SAU LOCALA de Raul Enyedi : http://www.abaptistvoice.com/Romana/carti/Biserica,%20universala%20sau%20locala.pdf

Sensul ekklesiei greceşti era acela de „strângere, adunare, întrunire, congregaţie” organizată, convocată cu regularitate, cu condiţii de membralitate.

Ecclesia nu era o „basileia”, o Împărăţie, nici o „bazilike”, o Biserică, clădire a Împărăţiei. O adunare generală a întregului popor era „panegyris” (cuvântul apare şi în Evr. 12:23). Ecclesia grecească nu era doar „cei chemaţi afară”, ci era strângerea celor chemaţi, adunarea lor. Ideea de întrunire este absolut esenţială, căci nu putea exista o ecclesie ce nu se putea aduna.

În traducerea textului Scripturilor evreieşti în limba greacă, text cunoscut sub denumirea de Septuaginta, cuvântul ecclesia apare de 114 ori, este traducerea cuvântului evreiesc „kahal”, care desemnează „adunarea lui Israel”. Cuvântul ecclesia nu traduce un alt cuvânt sau concept (cum ar fi Împărăţie).

O dovadã suplimentarã este oferitã de verbul ekklesiazo, derivat din ekklesia. Verbul „ekklesiazo” (traducerea verbului kahal), derivat din ekklesia, este tradus în Cornilescu prin „a strânge”, „a chema” (când Cornilescu traduce însã prin „a chema”, sensul e întotdeauna „a se strânge într-un anumit loc”) – Lev. 8:3; Num. 20:8; Deut. 4:10; Es. 4:16. Rezultatul, exekklesiazo, timpul trecut este „s-a strâns” – Lev. 8:4 [la usa cortului întâlnirii]; Num. 20:10 [înaintea stâncii]; 1 Împ. 8:1 [la Ierusalim], etc.

Este evident, deci, cã dacã ekklesiazo înseamnã a se strânge într-un loc, ekklesia este strângerea respectivã, nu o multime neadunatã.

Ideea de strângere, de întrunire este prezentã peste tot unde apare cuvântul ecclesia în Septuaginta, la fel cum este prezentã în toate izvoarele grecesti. Sensul ecclesiei, deci, atât în izvoarele antice grecesti, cât si în Septuaginta, este de „adunare, congregatie organizatã”.

( Raul Enyedi , op.cit. , pag. 16 )

Definirea Bisericii universale invizibile (universal = catolic = sobornicesc):

1. Unii dispensaţionalişti o definesc ca:

Adevărata Biserică, alcătuită din numărul tuturor persoanelor născute din nou de la ziua Cincizecimii şi până la prima înviere (I Cor. 15:52), unite între ele şi cu Hristos prin botezul Duhului Sfânt (I Cor. 12:12-13). Ea este Trupul lui Hristos al cărei Cap este El (Ef. 1:22-23). În această calitate, ea este templul sfânt în care sălăşluieşte Dumnezeu prin Duhul (Ef 2:21-22); este starea de a fi “un trup cu Hristos” (Ef. 5:30-31); şi logodit cu El „ca o fecioară curată cu un soţ” (II Cor. 11:2-4)” (Vezi The Scofield Reference Bible, nota de subsol de la Epistola către evrei, 12:23, p. 1304).

2. Cei care cred în teologia legământului (prezbiterienii urmaşii lui Jan Calvin) o definesc ca:

Biserica universală (sau catolică), care este invizibilă, constă din întregul număr al celor aleşi care au fost, sunt sau vor fi adunaţi laolaltă sub Hristos, Capul său, şi este logodnica, trupul, plinătatea Celui ce plineşte totul în toţi” (Mărturisirea de credinţă a Bisericii Presbiteriene Unite, Cap. 25, Articolul 1, p. 36, din anuarul 1961-62).

Timp de 117 ani de existenţă a sa, Convenţia Baptistă de Sud nu a avut un articol de credinţă privitor la Biserica universală şi invizibilă. Apoi, în anii 1950 şi 1960, teologii liberali au ajuns la putere şi în 1962 a apărut o Mărturisire revizuită care a fost adoptată şi care spunea:

Noul Testament vorbeşte despre Biserică şi ca fiind Trupul lui Hristos care-i include pe toţi răscumpăraţii din toate epocile” (Articolul VI).

În esenţă, aceasta este concepţia strictă susţinută de teologii care cred în conceptul legământului.

Dispensaţionaliştii fac ca Biserica să fie întregul număr de persoane născute din nou de la Ziua Cincizecimii până la prima înviere. Ei i-ar exclude din Biserică pe sfinţii Vechiului Testament, precum şi pe toţi sfinţii din perioada Noului Testament care au trăit înainte de ziua Cincizecimii.

Adepţii „teologiei legământului” au o biserică mult mai mare, constând din întregul număr al celor aleşi care au fost, sunt sau vor fi adunaţi laolaltă. Cu toate acestea, ambele şcoli de gândire au o Biserică universală şi invizibilă. Această concepţie este crezută de atât de mulţi încât orice persoană care îndrăzneşte s-o respingă este catalogat drept “fanatic rătăcit”.

(Citat preluat din: În căutarea bisericii universale şi invizibile de Milburn Cockrell http://www.abaptistvoice.com/Romana/carti/InCautareaBisericiiUniversaleSiInvizibile.html)

Acest concept al bisericii universale vizibile sau invizibile este susţinut de mai multe biserici în mărturisirele lor publice de credinţă:

Confesiunea Bisericii Anglicane de la Westminster – Capitolul XXV. Despre Biserică:

1. Biserica catolică sau universală, care este invizibilă, este consituită din toţi aleşii care au fost, sunt sau vor fi adunaţi într-un singur [trup], sub Cristos, care este capul ei. Ea este soţia, trupul şi plinătatea Celui care umple totul în toţi.

2. Biserica vizibilă, care este şi ea catolică sau universală, sub Evanghelie, (fără a fi limitată la o naţiune, cum a fost cazul sub Lege), este formată din toţi oamenii din toată lumea care mărturisesc credinţa adevărată, împreună cu copiii lor; este Împărăţia Domnului Isus Cristos, casa şi familia lui Dumnezeu, în afară de care nu există nici o posibilitate obişnuită de mântuire.

(https://danutm.files.wordpress.com/2011/03/confesiunea-de-la-westminster6.pdf)

Mărturisirea de Credinţă Baptistă Londra 1689:

Biserica universală (născută prin lucrarea interioară a Duhului şi prin adevărul harului) poate fi denumită şi biserica invizibilă, întrucât ea constă din numărul total al celor aleşi care au fost, sau vor fi aduşi împreună sub autoritatea lui Hristos, Capul Bisericii Biserica este mireasa, trupul şi plinătatea lui Hristos, Cel ce împlineşte totul în toţi.

(https://gtgospel.files.wordpress.com/2010/05/marturisirea-de-credinta-din-anul-1689.pdf)

Mărturisirea de Credinţă Batistă Română – Bucureşti 2009, pag. 16-17, mărturiseşte credinţa în două feluri de biserică una biblică universală şi una secundară locală:

,,Noi credem si marturisim ca, dupa Noul Testament, totalitatea credinciosilor, fara deosebire de rasa, nationalitate sau clasa sociala, di toate timpurile, din cer si de pe pamant, formeaza Biserica lui Hristos; Biserica Universala. Aceasta Biserica nu este o organizatie pamanteasca vizibila, ci este organismul viu, spiritual, al celor mantuiti, adica al celor ce au crezut in Hristos si au fost nascuti din nou.”

,,In limba greaca, cuvantul pentru Biserica [ekklesia] a insemnat o adunare a celor chemati de acasa si de la afacerile lor ca sa se ocupe cu chestiuni de interes public. Acest cuvant a fost adaptat pentru a numi nu numai Biserica Universala, ci si o Biserica Locala, organizata si independenta, a urmasilor lui Hristos dintr-o localitate, care se intruneau pentru inchinaciune.”

,,Biserica locala, dupa invatatura Noului Testament, este unitateavoluntara a unui grup credinciosi dintr-o localitate, nascuti din nou si botezati pe baza marturisirii personale a credintei lor in Domnul Isus Hristos, ca Mantuitorul lor. Ei se unesc impreuna cu scopul de a se inchina lui Dumnezeu, de a se zidi sufleteste, de a se pastra curata credinta si invatatura crestina – potrivit cu invatatura Noului Testament – si de a colabora la propovaduirea Cuvantului lui Dumnezeu. La inceput Biserica se intrunea in case particulare.”

Mărturisirea de Credinţă a Cultului Penticostal Apostolic din România.

20. Noi credem în existenţa Bisericii lui Dumnezeu fondată de către Domnul Isus Hristos ca organism unitar şi viu.Cuvântul „Biserică” este echivalentul a ceea ce în limba greacă se numeşte „Eklesia” şi înseamnă „adunarea celor chemaţi”. În înţelesul Sfintelor Scripturi, ea este universală, cuprinde pe toţi credincioşii timpurilor trecute şi prezente, care, auzind glasul lui Isus, s-au hotărât să se întoarcă cu pocăinţă la Domnul, urmând învăţăturile Domnului nostru Isus Hristos şi ale apostolilor Săi (1 Cor. 1:22;2Cor. 6:14-18).

Capul Bisericii este însuşi Domnul nostru Isus Hristos, iar ea formează trupul Lui (Efeseni 1:22-23; Coloseni1:18). Ea este zidită pe temelia pusă de apostoli şi prooroci, a cărei piatră unghiulară este însuşi Hristos (Efeseni2:20). Ea este înfăţişată în Noul Testament ca Templul lui Dumnezeu (2 Cor. 6:16), un locaş al lui Dumnezeu prin Duhul Sfânt (Efeseni2:22) şi trup al lui Hristos.

(http://www.cultulpenticostal.ro/wp-content/uploads/Marturisirea-de-credinta.pdf)

Pentru a se deosebi termenii intre ei , cred ca ar trebui sa încercam o paralela intre cei doi termeni ,,naşterea din nou “ si ,,Adunare “ :

,,Nasterea din nou “ este o lucrare supranaturala lucrata de Duhul Sfânt asupra duhului mort al omului si ca urmare acesta este inviat .

,, Adunarea “ este singurul loc de inchinare si slujire unde Tatal este onorat si glorificat .Deci una este o ,, inviere “ pe cand ,,Adunarea “ este o institutie !

Prin ,,Nasterea din nou “ intri in marea familie a lui Dumnezeu si te numeri impreuna cu toti sfinti incepand de la Adam şi Abel primii mântuiţi , pana la ultimul mantuit de azi.

Dupa botez, spune Scriptura , ca esti adaugat la numarul Adunarii ce te boteaza, ai aceleasi drepturi cu ei, eşti ucenicizat, apoi poti sa ii slujesti in trupul lui Cristos (Adunarea locala ) după darul care ti-l da Duhul Sfant. Pana atunci nu eşti mădular al trupului local şi vizibil, nu ai nici o insarcinare sau lucrare pentru Adunare , cu toate ca esti ,,nascut din nou “!

Conditia pentru a fi ,,nascut din nou “ tine de alegerea suverana a lui Dumnezeu, facuta in milă si dragoste .

Conditiile pentru a intra intr-o Adunare a lui Cristos Domnul sunt : ,, sa fii nascut din nou “ , dupa care trebuie sa fii afundat în apă . Ca urmare daca ,,Nasterea din nou “, te-ar plasa direct in trupul lui Cristos , botezul nu ar mai avea nici o imporţantă!

Se spune ca daca ai ,, naştere “ ai ochi şi vezi Împărăţia lui Dumnezeu Ioan 3.3.

Totalitatea născuţilor din nou de pă pământ la un moment dat formeaza Imparatia lui Dumnezeu. Ea ţine de terestru (Luca 17.21) pe când Familia lui Dumnezeu, cea mai mare parte din ea se află în cer la Domnul, o mică parte pe pământ şi o parte încă nu s-a născut încă.

A fi ,,născut “ înseamna să fii în Cristos şi a fi membru în Adunare tine de slujire şi închinare biblică! Doua lucruri total diferite şi din păcate confundabile în mintea celor care leagă mântuirea (inconştient ) de apartenenta la o Adunare.

Nici un copil ,, nascut din nou “ de Duhul , nu se spune ca ar fi exclus din familia lui Dumnezeu .

Pe cand in Adunarea lui Cristos , poti fi sfatuit , mustrat si in unele cazuri datorita pacatelor grave , se poate ajunge pana la excludere. Daca pocainta este autentica poti fi reprimit daca nu, poti ramane exclus pe viata!

Nimeni nu poate opri Persoana Duhului Sfânt să ,, nasca pe cineva din nou “.

Pe cand intr-o Adunare Nou Testamentala , poti fi foarte bine amanat sau oprit , datorita faptului ca inca nu ai o marturie convingatoare. In ,, nașterea din nou “ nu ti se cere parerea (la fel ca in cea biologica), pe cand la intrarea in Adunare ti se cere o cercetatre amanuntita in ceea ce priveste invatatura si practica (cel putin asa trebuie sa fie intr-o Adunare a lui Cristos).

Acum câteva întrebari pentru marturisitorii de ,,biserică din aceea mare “ din care fac parte toti cei mantuiti si în care se intra prin ,, nastere din nou “:

De ce pentru a justifica slujirea in biserica aceea ,, mare si universala “ trebuie sa imi explici mai intai eforturile si lucrarea facuta de tine pentru adunarea ta locala ?

Daca esti nascut din nou si deja membru în ,, biserica aceea mare “ de ce mai ai nevoie să te boteze o Adunare locală pentru a fi primit la frângerea pâinii?

Cum explici ca esti membru undeva (în trupul lui Cristos) dar tu nu ai parte de cele mai importante randuieli ale vietii de credința (botezul în apă şi cina)? Dacă nu poti frange painea si intinde mana pentru a lua paharul, esti ca si unul deja exclus .

– Pe de alta parte , nu stii nici numele membrilor pentru care trebuie sa te rogi ,sa ii imbarbatezi si sa cresti spiritual impreuna cu ei .

Efeseni 4.16. devine inaplicabil pentru toţi care mărturisesc că prin naştere din nou faci parte din biserica universală (trupul lui Cristos cum o numesc ei):

,,Din El tot trupul, bine închegat şi strâns legat, prin ceea ce dă fiecare încheietură, îşi primeşte creşterea, potrivit cu lucrarea fiecărei părţi în măsura ei, şi se zideşte în dragoste.”

Pe cine slujesti tu in acest trup imaginar care nu s-a intrunit niciodata si care nu are nici o sansa de intrunire ? Oare nu acesta este unul din scopurile secundare – slujirea unii altora, fiecare dupa darul Duhului?

,,In ceea ce priveste finantarea lucrarii facuta de ,,biserica aceasta mare” , daca ar fi sa traiasca din finantare proprie ar falimenta si a doua zi lucratorii ei si-ar da demisia. In realitate ei paraziteaza ,ca niste capusi, bisericile locale care le intretin existenta şi confortul. Aceasta biserica: nu a avut nici o coleta comuna pentru a sprijinii financiar vre-o lucrare, nu are un casier sau cont bancar , nu administreaza proprietati , cu alte cuvinte nu are nici o activitate vizibila .“

Citat preluat din : O scurta privire asupra membrilor ce formează Biserica Universala Invizibila

https://aurelmunteanu.wordpress.com/2010/12/30/o-scurta-privire-asupra-membrilor-ce-formeaza-biserica-universala-invizibila/

În ,,12 obstacole pentru sustinatorii bisericii universale si invizibile”, fratele Pugh Curtis spunea :

O biserică invizibilă nu poate face nimic. Ce face oare o biserică invizibilă? Nu se poate aduna. Nu se adună niciodată pentru părtăşie sau închinare. Nu poate trimite niciun misionar. Nu poate ordina un predicator. Nu poate ordina un diacon. Nu poate boteza convertiţi. Nu poate exclude un membru sau disciplina membri în nici un fel. Nu poate primi zeciuieli sau daruri de bună voie. Nu poate lua Cina Domnului. Nu se poate pune de acord asupra doctrinei, nici măcar nu poate susţine cele mai de bază adevăruri ale Creştinismului. Nu poate face nici unul dintre lucrurile ce le-au făcut bisericile din Noul Testament. Nu poate face nimic.

O biserică invizibilă trebuie să fie o biserică coruptă. Biserica lui Cristos este înfăţişată drept „mireasa” Lui. Pavel a spus despre o biserică „locală”( singurul fel de biserică menţionat în Noul Testament) „…V-am logodit cu un bărbat ca să vă înfăţişez înaintea lui Cristos ca pe o fecioară curată”(II Cor. 11:2). Curăţia, slujirea cu dragoste şi credincioşia sunt însemne ale unei asemenea biserici. O biserică universală nu poate fi pură pentru că toţi cei răscumpăraţi sunt membri într-o astfel de biserică, chiar şi o persoană exclusă din biserici [locale] pentru idolatrie, imoralitate etc. Cum poate o mireasă (biserică) curată să fie alcătuită din membri excluşi din biserici? Biserica Catolică este înfăţişată în Apocalipsa 17 şi 18 ca o femeie grosolan de imorală care are fiice la fel ca ea. O biserică universală invizibilă trebuie în mod necesar să includă persoane care fac parte din Curvă şi/sau din fiicele sale prostituate. Cum poate o mireasă curată să fie alcătuită dintr-o prostituată necurată?

Citat preluat de aici :http://www.abaptistvoice.com/Romana/articole/12_obstacole.html

Dupa parerea mea toate aceste confuzii si ambiguitati apar deoarece lumea teologica este profund influentata de conceptele bisericii universale vizibile si invizibile propagate de catolici si de protestanti şi de neoprotestanţi .

Foarte multi astazi nu mai recunosc Adunarea locala si vizibila ca fiind singura Adunare promovata de Scriptura si pe de alta parte nimeni nu mai face dinstinctie intre : Adunare , Imparatie si familia lui Dumnezeu .

Detalii privind aceste diferente gasiti aici : http://www.abaptistvoice.com/Romana/articole/Imparatia__familia___biserica%5B1%5D.bis.htm

Concluzie:

Naşterea din nou te adaugă în Familia lui Dumnezeu şi te pune cu el într-o relaţie de Tată – fiu. În acelaş timp te plasează şi în Împărăţia lui Dumnezeu care este formată din totalitatea născuţilor din nou de pe pământ la un moment dat. Iar ca să fii membru într-o Adunare scripturală trebuie să îndeplineşti primele două condiţii şi apoi să fii scufundat în apă de o Adunare locală scripturală prin împuternicitul ei. Abia în acel moment devii membru în Adunare şi eşti adăugat la numărul celorlalţi. Acest principiu este clar expus în cartea Faptelor, după ce apostolul Petru predică în ziua Cincizecimii:

,,Aceia deci care au primit cuvântul lui au fost botezaţi; şi în ziua aceea s-au adăugat cam trei mii de suflete.” (F.A. 2.41).