Ispăşirea făcută de Marele Preot

Ispăşirea făcută de Marele Preot

Lucrarea de Mare Preot arată caracterul limitat al jertfei.

Cristos este Mare Preot (Ps. 110:4; Evr. 5:6; 6:20; 7:17, 21) Lucrarea de preoţie este compusă din 2 părţi, aducerea jertfei şi mijlocirea. Există o legătură inseparabilă între aceste 2 părţi, fiindcă persoanele pentru care se aduce jertfa sunt şi persoanele pentru care preotul mijloceşte (Ioan 17:2 comp cu 9; Rom. 8:32-34; Isa. 53:12, etc.) . Cristos nu mijloceşte decât pentru cei aleşi (Ioan 10:10, 15, 26; 17:9)

1. Lucrarea de Mare Preot în aducerea jertfei:


a. Jertfa Domnului Isus reprezintă împlinirea, anti-tipul tuturor jertfelor din VT. Nu mai este nevoie de o altă jertfă de sânge (Rom. 6:10; Evr. 7:27; 9:12; 10:14). Aceste jertfe erau aduse pentru poporul Israel, pentru poporul ales. Nici una din aceste jertfe nu a fost adusă pentru toţi oamenii fără excepţie. Dacă se analizează jertfele cu caracter general, vedem că sunt limitate.

Iată 2 exemple:


i. Marele preot aducea jertfa de ispăşire pentru păcatele poporului Israel. Nu exista jertfă înaintea lui Iehova pentru păcatele egiptenilor, babilonienilor, etc.


ii. Mielul pascal i-a acoperit doar pe evrei (poporul ales) din calea pedepsei lui Dumnezeu. Egiptenii nu erau sub jertfă şi au fost pedepsiţi.


b. Dacă Cristos ar fi murit pentru toţi oamenii fără excepţie, atunci El nu ar mai fi reprezentat împlinirea jertfelor vechi testamentale sau acestea l-ar fi reprezentat în mod greşit.

c. Cristos a fost jertfa de ispăşire pentru poporul Său (Ioan 10:15, 15:13, etc. Mat. 1:21; Ioan 15:13; 10:15; Ef. 5:23-26; Fapte 20:28, Mat. 20:28; 26:28; Mc. 10:45; Tit 2:14).

2. Lucrarea de Mare Preot în mijlocire.


a. Preoţia levitică (ordinul lui Aaron) arăta nevoia de intermediar între oameni şi Dumnezeu; preotul era cel care stătea între Dumnezeu şi oameni şi pleda pentru aceştia, pentru obţinerea iertării, a favorului, binecuvântării, etc.


b. Marele preot nu mijlocea pentru toate popoarele, ci doar pentru poporul Israel. Doar poporul ales avea reprezentant înaintea lui Dumnezeu.

c. Cristos nu a venit ca un Mare Preot după ordinul lui Aaron, ci după un ordin superior, veşnic, cel al lui Melhisedec (Evr. 7:10-17)

d. Mijlocirea Sa este mai eficientă decât a oamenilor, fiindcă se bazează pe o jertfă mai bună, pe o preoţie veşnică şi pe un legământ mai bun (Evr. 7:25).


e. Mijlocirea lui Cristos este însă limitată la poporul Său: (Ioan 17:9 comp. cu 2, 6, 10, 20, 22, 24; Rom. 8:34; Isa. 53:12; 1 Ioan 2:1, 2; Evr. 7:25; 9:24).

Pentru ei Mă rog. Nu Mă rog pentru lume, ci pentru aceia pe care Mi i-ai dat Tu; pentru că sunt ai Tăi (Ioan 17.9).

Dacă Domnul ca Mare Preot s-ar fi rugat pentru toată lumea pierdută, cu siguranţă, Tatăl L-ar fi ascultat şi aceştia ar fi fost aduşi la viaţă eternă. Dar rugându-se pentru ei, nu ar fi făcut-o în conformitate cu lucrurile stabilite în planul etern şi am fi avut pentru prima dată o cerere de schimbare a lucrurilor deja hotărâte. Ar fi avut loc o schimbare în Domnul Cristos şi atributul imuabilităţii ce carecterizează doar Dumnezeirea ar fi fost pus la îndoială. Oare credeţi că Domnul Isus ar fi procedat aşa vreodată?