Implicaţiile ,,împotrivii eficace” contra Duhului Sfânt

Implicaţiile ,,împotrivii eficace”

contra

Duhului Sfânt

Arminianismul declară:

,,Chemarea interioară a Duhului este în toţi aceia care aud chemarea exterioară a invitaţiei Evangheliei. El face tot ce poate să aducă fiecare păcătos la mântuire. Dar deoarece omul este liber, el se poate împotrivi cu succes chemării Duhului. Dumnezeu Duhul nu poate să regenereze păcătosul până când el nu va crede; credinţa (care este privită ca o contribuţie a omului) precede şi face posibilă naşterea din nou. Astfel voinţa liberă a omului limitează Duhul în aplicarea lucrarii mântuitoare a lui Cristos. Duhul Sfânt poate doar să-i atragă la Cristos pe toţi acei ce Îi îngăduie să împlinească voia Lui în ei. Înainte ca păcătosul să răspundă, Duhul nu poate da viaţa. Deci, harul lui Dumnezeu nu este invincibil; se poate, şi deseori se întâmplă ca omul să-i reziste şi să i se împotrivească.”

Dacă Duhul Sfânt ar întâmpina rezistenţă din partea ,,voinţei libere umane” şi ar eşua în chemarea Sa irezistibilă în a aduce la viaţă oameni morţi spiritual, am avea următoarele implicaţii:

Dumnezeu Duhul AR FI dezonorat:

-Dumnezeu Duhul, ar fi privit ca neputincios, nu ar mai fi omnipotent şi suveran.

-Dumnezeu Duhul , ar fi asemanator omului.

-Omul ar fi ridicat pe picior de egalitate cu Dumnezu, dacă nu chiar mai sus.

Cuvântul lui Dumnezeu Ar fi contrazis:

toate versetele care vorbesc de suveranitatea Duhului Sfânt în mântuire ar fi anulate

Creştinii ar fi nesiguri:

Dacă oamenii pot, prin decizia lor, să reziste cu succes lui Dumnezeu şi să zădărnicească planul Său de a-i mântui, de ce nu pot ei după ce au fost mântuiţi să renunţe la statutul de creştin? Dacă un act al voinţei umane este ceea ce cauzează naşterea cuiva din nou, atunci, cu siguranţă, un act al voinţei umane poate determina o asemenea persoană să ajungă în final nemântuită.

În plus, dacă Dumnezeu nu îi poate mântui pe aceia pe care vrea să îi mântuiască, atunci ce ne face să credem că El îi poate păstra pe aceia care vin ? Dacă Dumnezeu nu poate să îndeplinească tot ceea ce doreşte să facă acum, ce asigurare avem noi că El îsi poate păstra poporul Său în siguranţă după ce ei sunt în ceruri?

Dacă eşuează într-un singur lucru, cine poate spune ca nu eşuează şi în altul, sau chiar în toate încercările Sale?

Oamenii nemântuiţi AR FI determinaţi să aibe o părere proastă despre Dumnezeu:

În loc de a-L privi pe Dumnezeu ca Măreţ, Atotputernic, Creator şi Susţinător al tuturor lucrurilor, a cărui prezenţă necesită reverenţă şi închinare, Dumnezeu este redus la un simplu cerşetor. Mai degrabă decât a predica Cuvântul lui Dumnezeu cu autoritate şi a aştepta ca Duhul Sfânt să regenereze păcătoşii când Cuvântul este pus înaintea lor, predicatorii cerşesc, linguşesc şi trag pe sfoară oamenii pentru a încerca să îi determine „să se mântuiască”.

Ce persoană raţională, mântuită sau nu, va respecta un „dumnezeu“ care nu poate face tot ceea ce intenţionează? Cine s-ar putea închina unui „dumnezeu“ care trebuie să cerşească şi să scâncească în efortul de a caştiga supunerea creaturilor Sale?

Evanghelia şi naşterea din nou ar fi pervertite:

În loc de a fi o declaraţie măreaţă ceea ce a făcut Isus pentru poporul Său (Mat.1:21), Evanghelia harului a fost schimbată într-un mesaj al faptelor. Unii spun celor nemântuiţi că trebuie să fie botezaţi pentru a fi născuţi din nou. Acestea sunt fapte pentru mântuire. Alţii spun celor nemântuiţi că trebuie să „ia o decizie pentru Cristos” sau că trebuie să „se roage rugăciunea păcătosului” sau că trebuie să-L „invite pe Isus în inimile lor” sau să „iasă în faţa” sau orice altceva ce este în vogă la momentul respectiv. Şi acestea reprezintă mântuire prin fapte.

Nici un apostol sau predicator al Noului Testament nu a „invitat“ oamenii să „vină în faţă pentru a fi mântuiti”. A face ceva pentru a fi nascut din nou este mantuire prin fapte, indiferent ce presupune aceasta: „boteaza-te”, „roaga-te”, „vino in fata”, „ia o decizie” ,,predă-te” sau „crede”!

Apostolul Ioan vorbeşte prin Duhul foarte clar cine contribuie la naşterea din nou: ,,născuţi nu din sânge, nici din voia firii lor, nici din voia vreunui om, ci din Dumnezeu” (Ioan 1.13).

Tu cum vezi chemarea Duhului lui Dumnezeu în mântuirea ta? A fost una care tu i-ai permis să fie eficientă în aducerea ta la viaţă? Nu I-ai permis să vină să îţi de-a viaţă decât în momentul când te-ai hotărât tu? Cine a avut ultimul cuvânt de spus în mântuirea ta, tu sau Duhul Domnului?

Îţi amintesc că dacă ,,e-ul tău” este un aşa ,,dumnezeu suveran” şi el tronează cu putere în fiinţa ta, încă nu te-ai întâlnit cu Cristos Domnul până astăzi şi Duhul Său Sfânt nu locuieşte în tine. Nu te amăgi singur că eşti salvat, duhul pe care îl acceptă ,,e-ul tău” sau îl poate respinge nu este al lui Dumnezeu.

Duhul Sfânt nu este limitat în lucrarea Sa de realizare a mântuirii de voinţa umană şi succesul Său nu depinde de cooperarea oamenilor. Duhul, prin har îl determină pe păcătosul ales să coopereze, să creadă, să se pocăiască, să vină liber şi de bună voie .

În consecinţă, harul lui Dumnezeu este invincibil; nu dă greş niciodata în a avea ca rezultat mântuirea celor ce au parte de el.